Acordarea primului ajutor in durerea precordiala, angina pectorala

Publicitate

Durerile precordiale, frecvente circa un an dupa instalarea unui infarct miocardic - studiu
Aproximativ 1 din 5 pacienti care au suferit un atac de cord, vor mai prezenta dureri precordiale circa un an de la acest eveniment, arata un studiu.
Eliminarea durerilor precordiale sau "anginei", este scopul esential in ceea ce priveste supravegherea si tratarea unui pacient care a suferit un infarct miocardic, prevalenta durerii precordiale la un an dupa infarct sau factorii de risc relevanti nefiind deocamdata necunoscuti, dupa cum au notat dr. Thomas M. Maddox de la Denver Veterans Affairs Medical Center, Colorado, impreuna cu colaboratorii sai.
In studiul lor, in care au fost inclusi 1957 pacienti care au suferit un atac de cord, ei au aflat faptul ca 389 de subiecti sau 20 procente au afirmat ca au suferit de angina pectorala circa un an dupa infarctul miocardic.
24 de pacienti, adica 1,2 procente, au raportat dureri in piept in fiecare zi, 59 (3procente) au declarat dureri saptamanale iar 306 (15,6 procente) au raportat dureri mai rar de o data pe saptamana.
Pacientii care au suferit de angina pectorala la un an dupa infarctul miocardic s-a constatat ca aveau varste mai tinere, fiind barbati necaucazieni cu antecedente de angina pectorala si anterior, o operatie de bypass cardiac si care au prezentat angina pectorala recurenta inca din timpul spitalizarii pentru infarct miocardic, au aflat oamenii de stiinta.
Pacientii din aceasta categorie, a celor cu dureri precordiale timp de circa 1 an post-infarct, au fost mai susceptibili si sa continue sa fumeze dupa evenimentul cardiac, sa faca o interventie chirurgicala pentru restabilirea circulatiei sangvine normale la nivel cardiac dupa spitalizare, precum si sa prezinte simptome depresive nou asociate si persistente, au mai aflat ei.
Studii viitoare tintesc identificarea factorilor de risc asupra carora se poate interveni pentru a evita instalarea anginei pectorale post-infarct miocardic, factori precum depresia si fumatul, acest lucru fiind esential pentru atenuarea crizelor de angina si controlarea viitoarelor posibile manifestari cardiace la pacientii care au suferit deja un infarct miocardic, au concluzionat Maddox si colaboratorii sai.

SURSA 02

Generalitati
Angina pectorala reprezinta termenul medical ce defineste durerea precordiala cu caracter constrictiv (angere = a strange). Caracteristicile durerii anginoase sunt localizarea retrosternala, difuza, pe o zona relativ intinsa (chiar pe intregul torace), cu iradiere frecventa la nivelul membrului superior stang, mandibula sau regiune cervicala anterioara. Substratul durerii este reprezentat, cel mai adesea, de o suferinta de natura ischemica a cordului (datorata deficitului de irigatie a inimii de catre vasele proprii acestui organ, anume de arterele coronare). Tratamentul unei astfel de suferinte depinde de severitatea simptomelor acuzate de pacient (desi nu intotdeauna exista o proportionalitate directa intre intensitatea lor si gravitatea procesului patologic cardiac), precum si de rezultatele testelor efectuate in vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine pentru angina.
Tratament la domiciliu
Pacientii care sufera un atac brusc de angina sunt sfatuiti sa intrerupa imediat activitatea declansatoare a durerii (de obicei, angina apare la eforturi fizice intense, dupa mese copioase sau in timpul expunerii la temperaturi ambientale deosebit de scazute) si sa sune la serviciul de Ambulanta, deoarece angina pectorala poate fi prima manifestare a unui infarct miocardic acut. Aceste 2 gesturi simple ajuta semnificativ la recuperarea individului, la minimalizarea extinderii leziunii si a sechelelor dupa atacul de angina.
In cazul in care persoana are la indemana aspirina sau orice alt echivalent al acesteia, este sfatuita sa mestece un comprimat (daca nu are contraindicatii majore sau antecedente de reactii alergice la aspirina si derivatii sai). Mestecarea unui singur comprimat s-a dovedit a fi eficienta in a preveni eventualele complicatii ale anginei. Nu este recomandata depasirea acestei doze - specialistii avertizeaza ca o doza mai mare nu va determina o crestere a eficientei produsului, insa poate asocia reactii adverse de natura gastro-intestinala.
In cazul pacientilor diagnosticati deja cu angina pectorala, care nu sunt, deci, la prima criza de acest gen, recomandarile includ: incetarea oricarui tip de activitate si administrarea imediata de nitroglicerina sublingual sau spray. Nitroglicerina este un medicament cu adevarat eficient in tratamentul anginei, oprind criza in aproximativ 4-5 minute si prevenind pe termen scurt reaparitia ei. In cazul in care raspunsul la nitroglicerina intarzie sa apara, este indicata apelarea unui serviciu medical de urgenta, deoarece exista pericolul unei patologii mult mai grave decat angina pectorala.
Tratament de specialitate
Odata ajuns intr-un serviciu de specialitate, pacientul cu angina pectorala va fi supus unor serii de teste si determinari de laborator in vederea diagnosticarii de certitudine a cauzei anginei pectorale. Testele sunt insotite de o atenta observare a evolutiei acuzelor clinice ale pacientului, iar medicatia administrata este specifica fiecarui pacient in parte, in functie de antecedentele medicale si istoricul natural al bolii. In functie de diagnosticul preliminar si de rezultatele analizelor, pacientul poate fi transferat intr-o unitate de ingrijire coronariana, in sala de cateterizare cardiaca sau chiar in sala de operatie pentru realizarea unui by-pass cardiac de urgenta.
Indiferent daca pacientul va fi transferat sau nu intr-o alta unitate de ingrijire, exista un anumit protocol de tratament ce trebuie instituit de indata ce s-a ridicat suspiciunea de angina pectorala si care, in functie de gravitatea simptomelor, include:
- prinderea unei linii venoase, pe care se pot administra ulterior diferitele medicamente si seruri fiziologice;
- administrarea de aspirina (in cazul in care pacientul nu a luat deja);
- conectarea la o masca de oxigen (in scopul imbunatatirii functiei respiratorii a pacientului dispneic si de a corecta eventualahipoxemie instalata).
Tratamentul ulterior depinde de evolutia simptomelor, de severitatea procesului patologic de baza (cel care este raspunzator de declansarea crizei) sau de intinderea unor eventuale leziuni structurale miocardice. Cea mai mare parte a schemelor terapeutice urmeaza urmatoarele principii:
- asigurarea odihnei pacientului (repaus total la pat) si administrarea concomitenta a aspirinei, oxigenului si nitroglicerinei sublinguale (in cazul anginei pectorale necomplicate);
- administrarea de medicatie anxiolitica si uneori analgezica (nu se recomanda sa se foloseasca in acest scop analgetice majore, cum sunt opioidele, ci se recurge la cele uzuale, de intensitate medie);
- administrarea de medicatie anithipertensoare: beta-blocantele (de tipul Metoprolol), inhibitorii enzimei de conversie (IEC, cum ar fi captopril, enalapril), sau hipolipemiante - statine (medicamente ce scad concentratia colesterolului din sange), se administreaza in special cand exista riscul dezvoltarii unor infarcte miocardice;
- administrarea medicatiei anticoagulante (cu rol de a impiedica dezvoltarea unor cheaguri sangvine sau prevenirea extinderii celor deja formate);
- daca exista evidente ale unui infarct miocardic acut, tratamentul medical, in primele 6 ore de la debutul simptomatologiei include administrarea unui fibrinolitic. Studii recente au demonstrat ca dupa intervalul critic de 6 ore, beneficiile fibrinolizei sunt mult reduse, de aceea este foarte important ca pacientul sa se prezinte cat mai repede la spital.
Dupa atenta analizare a datelor de laborator si a celorlalte determinari si investigatii paraclinice efectuate, precum si dupa monitorizarea starii clinice a pacientului, medicul curant va decide ce se va intampla in urmatoarele zile, astfel:
- daca starea pacientului s-a imbunatatit si a devenit stabila, iar paraclinic s-a stabilit ca a fost doar un atac anginos necomplicat, pacientul poate fi externat cu anumite recomandari medicale (efectuarea unei vizite la cabinetul medicului de familie) si o reteta;
- daca simptomele se mentin sau daca starea pacientului este instabila, acesta poate fi internat in vederea efectuarii unui nou set de analize, precum si unor investigatii mai laborioase (insa avand rezultate mai bune), cum ar fi ecocardiografia, eco Doppler, angiografia coronariana. Pacientul poate suferi si interventii terapeutice invazive de tipul angioplastiei coronariene sau chiar operatiei de bypass coronarian (daca arterele coronare au lumenul sever blocat).
Angioplastia este un procedeu invaziv de tratament, rezervat pacientilor a caror simptomatologie nu este ameliorata de tratamentul medicamentos maximal si care prezinta factori de risc ce le cresc sansele de a dezvolta un infarct miocardic in viitorul apropiat. Procedeul in sine se desfasoara strict sub anestezie generala si urmeaza cativa pasi, astfel:
- inainte de angioplastie se realizeaza angiografia de artere coronare pentru a localiza cu precizie sediul obstructiei lumenului;
- se introduce apoi in artera un tub fin de plastic (cateter), ce are atasat la capat un balonas; calea de abord difera, in functie de sediul obstructiei, cateterul putand fi introdus fie printr-un vas de la nivelul membrului superior, fie de la membrul inferior;
- cand se ajunge la locul obstacolului, balonasul este umflat usor, realizand largirea lumenului (aceasta tehnica este eficienta mai ales in cazul ostructiilor prin placi de aerom).
Totusi, aceasta solutie terapeutica nu are rezultate permanente, majoritatea celor care sufera un astfel de procedeu necesitand implantarea unui stent la locul obstructiei (o placuta metalica de dimensiuni extrem de reduse care sa mentina lumenul deschis).
Mijloacele moderne de angioplastie permit si recuperarea materialului ce a obstruat lumenului (tromb, placa de aterom), impiedicand astfel trecerea lui in torentul sangvin si prevenind astfel aparitia unor viitoare complicatii: obstructii pe vase cu diametru mai mic sau chiar trombembolism pulmonar (complicatie cu risc vital).
Pacienti cu angina pectorala sunt sfatuiti sa isi consulte medicul de familie pentru evaluari periodice, acesta putand sa decida in functie de evolutia starii de sanatate a pacientului efectuarea de investigatii de specialitate sau internarea intr-o unitate medicala pentru o reevaluare amanuntita.

SURSA 03

Angina pectorala de efort este o forma clinica a cardiopatiei ischemice, caracterizata prin crize dureroase paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la efort sau la emotii, dureaza cateva minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea unor compusi nitrici (nitroglicerina, nitrit de amil). Principala cauza (90 - 95%) este ateroscleroza coronariana, care se manifesta sub forma de stenozari sau obliterari coronariene si zone de necroza si fibroza miocardica difuza. Valvulopatiile aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul etc. reprezinta cauze mult mai rare. Fiziopatologie: angina pectorala este expresia unei insuficiciente coronariene acute, datorita dezechilibrului brusc, aparut la efort, intre nevoile miocardului (mai ales in O,) si posibilitatile arterelor coronare. in mod normal, circulatia coronariana se adapteaza necesitatilor miocardului, putand creste la efort de 8 - 10 ori. Angina pectorala apare pe fondul unei insuficiente coronariene cronice datorita coronarelor stenozate. Conditiile declansatoare - efort, emotii etc. - impun miocardului un efort suplimentar, deci necesitati suplimentare de O2, dar circulatia coronariana cu leziuni de ateroscleroza este incapabila sa-si mareasca debitul. Apar astfel o ischemie miocardica acuta, o insuficienta coronariana acuta, cu acumularea unor produse de catabolism (acid lactic, piru vie) care excita terminatiile nervoase locale si produc impulsul dureros (criza de angina). Simptome: Simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv, ca o gheara, "arsura sau sufocare"; si este insotita uneori de anxietate (sentiment de teama, teama de moarte iminenta), este variabila - de la jena sau disconfort la dureri atroce. Sediul este reprezentat de regiunea retrosternala mijlocie si inferioara si de regiunea precordiala, pe care bolnavii o arata cu una sau ambele palme. Iradiaza in umarul si membrul toracic stang, de-a lungul marginii interne, pana la ultimele doua degete, uneori catre mana dreapta sau bilateral, spre gat, mandibule, arcada dentara, omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt iradierile in regiunea cervicala anterioara si mandibula sau in ambele membre superioare, durata este de 1 - 3 , rar 10 - 15 , iar frecventa crizelor este variabila. Durerea apare in anumite conditii: abuz de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la mers, emotii, mese copioase, frig sau vant. Criza dureroasa este insotita uneori de palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie, lipsa de aer, eructatii. Examenul fizic nu evidentiaza deseori nimic. Alteori apar semnele bolii de baza: ateroscleroza (sufluri, insuficienta cardiaca, aritmii, artere rigide). Electrocardiograma precizeaza diagnosticul. Coronarografia este o alta metoda de diagnostic. Forme clinice: -angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar fara un factor declansator, se datoreaza unei crize tahicardice, hipertensive, unei intricari coronaro-digestive, stari psiho-nevrotice sau anunta un infarct; angorul de decubit, insoteste fenomenele insuficientei acute a ventriculului stang si apare tot in conditii de crestere a muncii inimii (contact cu asternutul rece, tahicardii, hipertiroidism etc); angorul intricat, cu modalitati atipice de declansare, iradiere, durata, aspect al durerii, se datoreaza interventiei unei alte afectiuni dureroase viscerale (litiaza biliara, ulcer, hernie hiatala, spondiloza, periartrita scapulohumerala); se mai descrie angorul cu dureri atipice sau starea de rau anginoasa - prima criza de angor corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboza si trebuie tratata cu 7 -10 zile repaus, analgetice, coronarodilatatoare si anticoagulante. Accentuarea duratei si frecventei angorului anunta, de obicei, un infarct miocardic. Evolutia este obisnuit progresiva. Durata medie a supravietuirii este de 4 - 5 ani, sfarsitul producandu-se fie prin moarte subita, fie prin infarct miocardic, tulburari de ritm si de conducere sau insuficienta cardiaca. Diagnosticul este exclusiv clinic si se bazeaza pe criza dureroasa cu localizare retrosternala, instalata la efort sau emotii si care dispare in repaus sau la administrarea de nitriti. Criza trebuie deosebita de durerile din nevroza anxioasa sau depresiva, in care bolna-vul isi delimiteaza precis durerile, mai ales la varful inimii. Acestea dureaza ore si zile, nu au legatura cu efortul, nu cedeaza la nitriti, dar se atenueaza dupa sedative sau tranchi-lizante. Pot aparea confuzii si cu durerile din infarct sau din sindromul intermediar, dar aici durerile dureaza mai mult. Examenul clinic, de laborator si electrocardiograma permit precizarea. Prognosticul este nefavorabil in cazurile cu ereditate incarcata, infarct in antecedente, diabet zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburari de ritm etc. Tratamentul anginei pectorale incepe cu stabilirea cauzelor si a factorilor care precipita aparitia sau favorizeaza accesul de angor. Deoarece majoritatea cazurilor este urmarea aterosclerozei coronariene, Tratamentul va viza regimul si Tratamentul aterosclerozei. Uneori angina pectorala este provocata de stenoza aortica, de cardiomiopatii sau de hipertensiunea arteriala. in acest caz Tratamentul sau se suprapune Tratamentului acestor boli. Dupa caz se trateaza anemia, hipoxemia, hipertiroidia, insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala si unele aritmii cu ritm rapid. Trebuie combatut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, diabetul zaharat, hipertiroidismul, stressurile, cu alte cuvinte toti factorii de risc. Efortul nu trebuie inlaturat total. Se recomanda efort dozat, in primul rand mersul. Cand este cazul, repaus dupa mesele principale. Repausul la pat are indicatii speciale: crize frecvente, de durata, intense si rezistente la nitroglicerina, crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea si 1 ora dupa amiaza. Regimul va fi echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita mesele copioase si dupa fiecare masa bolnavul va sta in repaus 60 - 90 minute. in general regimul va fi cel recomandat in ateroscleroza, obezitate, hiperlipoproteinii .Deci dieta hipocolesterolemianta si hipolipemianta, cu evitarea in special a grasimilor bogate in acizi grasi saturati. Se va combate aerocolia, aerogastria si constipatia, prin supozitoare cu glicerina, administrare de ulei de parafina Cum poate fi evitat angina pectoral? Exist multe lucruri pe care le putei face pentru a evita apariia anginei. Alegerea unui stil de via sntos este extrem de important. Renunarea la fumat dac suntei fumtor, scderea n greutate dac suntei supraponderal, practicarea de exerciii fizice i evitarea alimentelor bogate n grsimi, toate aceste msuri v pot ajuta. Cel mai important pas dintre toate acestea este renunarea la fumat. Toate afeciunile medicale cronice care cresc riscul de angin pectoral pot fi tratate. Controlarea diabetului zaharat, a hipertensiunii arteriale i a hipercolesterolemiei presupune colaborarea cu medicul dumneavoastr. Alegerea unui anumit stil de via, este crucial, ca i administrarea cu regularitate a tuturor medicamentelor prescrise. Muli experi recomand o tablet de aspirin (acid acetil salicilic) zilnic, dac avei oricare dintre factorii de risc descrii. Aceast msur va reduce riscul de boli cardiace, inclusiv de angin pectoral. Trebuie s v consultai medicul nainte de a ncepe terapia cu aspirin. Alegerea unui stil de via sntos i administrarea cu regularitate a medicaiei prescrise vor reduce frecvena i severitatea episoadelor anginoase i scad riscul de a suferi un atac de cord.

Alte informatii: Angina pectorala , infarct miocardic , Durerile precordiale