
Infarctul miocardic presupune moartea unei zone din peretele muscular al inimii datorita faptului ca unul sau mai multe artere coronare au fost obstruate de placi de aterom. Drept urmare, inima va fi mai slaba, avand mai putin muschi la dispozitie pentru a pompa sangele. Problemele apar in cazul activitatilor care necesita un efort mai mare, deoarece organismul are nevoie de mai mult oxigen pe care inima nu mai poate sa-l asigure. Apare asa numita "dispnee de efort" – senzatia de lipsa de aer, care semnalizeaza faptul ca organismul are nevoie acuta de oxigen pentru realizarea activitatii respective. Iata de ce pacientii a caror inima nu mai are capacitatea de a asigura nevoile de oxigen sunt foarte limitati in ceea ce priveste efortul. Lipsa activitatii atrage dupa sine o scadere si mai mare a capacitatii de efort. Muschii isi pierd forta, aparatul cardiovascular se deconditioneaza si mai mult, iar situatia se agraveaza. Se poate iesi oare din acest cerc vicios astfel incat pacientii care au suferit un infarct de miocard sa poata avea din nou o viata normala? Daca da, ce se poate face?
Cand prudenta este daunatoare
Atitudinea fata de repaus si fata de exercitiul fizic s-a schimbat considerabil in ultima suta de ani in ceea ce priveste pacientii bolnavi de inima. Daca in 1930 se prescria repaus la pat timp de doua luni in urma unui infarct de miocard, in 1956 mersul incepe sa fie recomandat dupa doua saptamani. Nu e cea mai fericita situatie, dar e totusi un progres. Anii ’60 vin cu primele studii referitoare la modificarile cardio-circulatorii in timpul antrenamentului la efort si cu primele incercari de a folosi exercitiul fizic ca modalitate terapeutica. In anii ’80, deja apar studii care arata ca exista beneficii importante asupra scaderii impactului factorilor de risc si in ceea ce priveste scaderea mortalitatii si a ratei de recidiva pentru pacientii prinsi intr-un program de reantrenament la efort. In anii ’90, studiile aduc in plus date interesante care atesta incetinirea evolutiei bolii coronariene, diminuarea stresului si ameliorarea calitatii vietii ca urmare a efortului fizic.
Desi exista acum zeci si sute de studii care arata eficacitatea reantrenamentului la efort in ce priveste scaderea mortalitatii, a ratei recidivei, a ameliorarii calitatii vietii, de cate ori oare medicii (inclusiv cardiologi!) nu le interzic pacientilor efortul fizic? Iata o atitudine care necesita a fi schimbata, care nu mai este in acord cu progresele stiintei medicale. Este drept, readaptarea la efort trebuie neaparat facuta in centre specializate si adaptata fiecarui pacient, in urma unui bilant amanuntit. In urma acestor teste se stabileste acel nivel de efort de care este capabil un pacient, la care inima si organismul nu sufera din cauza lipsei de oxigen.
Exista solutii
De cele mai multe ori, ateroscleroza vinovata de producerea infarctului miocardic apare ca urmare a unui stil de viata nesanatos. O alimentatie bogata in calorii si grasimi, fumatul, prezenta obezitatii, a hipertensiunii arteriale, a diabetului zaharat, sedentarismul, stresul sunt factori de risc recunoscuti ca fiind asociati foarte strans cu producerea infarctului de miocard. Pentru a-i preveni aparitia sau recidiva si a scadea rata consecintelor nefaste, tratamentul trebuie sa inceapa cu anumite schimbari legate de stilul de viata. Controlul stresului, scaderea LDL colesterolului si cresterea HDL colesterolului prin trecerea la o alimentatie bogata in vegetale si saraca in grasimi de origine animala, renuntarea la fumat, controlul diabetului si al tensiunii arteriale sunt de o importanta vitala daca dorim sa ne bucuram in continuare de o viata de calitate.
Beneficii suplimentare
Sunt cunoscute in prezent multe dintre efectele pozitive ale unui program de readaptare la efort asupra pacientilor cardiaci. Dintre acestea, amintim:
- diminuarea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale (deci a efortului inimii!);
- folosirea mai eficienta a oxigenului la nivel muscular;
- cresterea alimentarii cu sange a inimii;
- ameliorarea capacitatii la efort cu 20-30%;
- scaderea markerilor biologici ai inflamatiei (fibrinogen, proteina C reactiva);
- scaderea LDL-colesterolului si a trigliceridelor, precum si a adezivitatii plachetare;
- scaderea mortalitatii cardiovasculare cu 25%, iar a riscului de moarte subita cu 20%;
- regresia leziunilor ateromatoase;
- formarea de noi vase de sange;
- diminuarea stresului si a depresiei.
Fazele recuperarii
Readaptarea la efort dupa un infarct miocardic presupune parcurgerea a trei faze.
Prima faza corespunde stadiului acut si incepe pe sectia de cardiologie imediat dupa internare. Presupune prevenirea pierderii de masa musculara prin exercitii usoare pentru fiecare grup muscular, prevenirea problemelor ventilatorii prin exersarea respiratiei abdomino-diafragmatice, prevenirea trombozei venoase prin masaj de drenaj venos si exercitii pentru muschii membrelor inferioare, prevenirea hipotensiunii la ridicarea in picioare prin ridicarea din pat precoce (din primle zile), mersul in camera si pe culoar, diminuarea anxietatii prin informarea pacientului asupra beneficiilor programului de recuperare.
A doua faza, cea de readaptare propriu-zisa, incepe dupa a treia sau a patra saptamana de la infarct, dupa cicatrizarea leziunii cardiace, care trebuie evaluata in urma unui bilant cardiologic amanuntit. Acesta presupune realizarea unei electrocardiograme simple sau timp de 24 de ore (Holter), a unei ecografii cardiace simple sau de stres, realizarea unor probe de efort, masurarea gazelor expiratorii in timpul efortului. Aceste teste ne vor oferi informatii pretioase in ceeea ce priveste severitatea afectarii inimii, comportamentul inimii la efort, parametrii care trebuie respectati in cadrul procesului de reantrenament.
Obiectivele readaptarii la efort vizeaza cresterea fortei musculare, recuperarea celulelor cardiace care sunt in stare de "hibernare" din cauza ischemiei, formarea de noi vase de sange, combaterea factorilor de risc.
Pentru ca readaptarea sa fie eficienta, sunt necesare un minim de 20 de sedinte de antrenament cu o frecventa de minim 2-3 pe saptamana. O zi de antrenament presupune o sedinta de relaxare, o sedinta de gimnastica de incalzire (30-45 minute), o sedinta de exercitii de rezistenta lejera (30-45 minute) si o sedinta de antrenament propriu-zis, folosind bicicleta ergometrica sau covorul rulant (30-45 minute). Exercitiile au o intensitate care creste progresiv, pastrand intotdeauna un nivel constant al frecventei cardiace calculate ca fiind tinta in timpul probelor de efort.
O sedinta de antrenament presupune, de asemenea, 5-10 minute de incalzire, 20-30 de minute de efort constant si 5 minute de recuperare.
In cadrul acestei faze si la sfarsitul ei, probele de efort si masurarea gazelor expirate sunt reluate pentru a masura progresele inregistrate. O monitorizare a activitatii electrice a inimii, a tensiunii arteriale si a frecventei cardiace sunt obligatorii.
Este foarte importanta in aceasta perioada educarea pacientilor cu privire la factorii de risc si beneficiile modificarii lor, cunoasterea propriei maladii, beneficiile antrenamentului la efort, tintele care pot fi atinse.
A treia faza presupune continuarea exercitiilor de antrenament in conditii de securitate, dupa terminarea fazei a doua, odata cu intoarcerea pacientului la domiciliu. Frecventa cardiaca considerata ca tinta nu trebuie depasita. Sunt necesare un minim de 30 de minute de minim 3 ori pe saptamana de activitati fizice gen inot, ciclism, mers, alergat. Este posibila o viata normala pentru cei care au suferit un infarct miocardic. Nu uitati insa ca mai simplu de realizat si mai ieftina este prevenirea. Va doresc tuturor o viata sanatoasa!
SURSA 02
Ce se intampla dupa primul infarct miocardic?
Infarctul miocardic se produce atunci cand muschiul inimii - miocardul - nu este irigat corespunzator. Acest lucru se intampla deoarece una sau mai multe artere coronare, care hranesc miocardul, sunt astupate din cauza depunerilor de grasimi. Astuparea arterei poate fi provocata de un cheag de sange sau poate fi un spasm vascular sau o bula de grasime. Durerea este asemanatoare ca in cazul anginei pectorale, dar durata si intensitatea sunt mai mari. Astfel, se produce infarctul miocardic, numit si tromboza coronariana sau ocluzie coronariana.
Daca circulatia sangelui este intrerupta timp de mai multe minute, celulele musculare sunt afectate permanent si mor, astfel, pacientul poate muri sau poate suferi leziuni ireversibile, in functie de masura in care este afectat miocardul.
Simptome
Uneori infarctul miocardic debuteaza brusc si cu intensitate, insa, de cele mai multe ori, debutul este lent, cu durere usoara si disconfort. Pacientii nu inteleg ce se intampla si asteapta prea mult inainte de a cere ajutor.
Semnele producerii unui infarct miocardic:
- durere in piept, brate sau pantec, in dosul sternului sau intre omoplati, care pot sa dureze cateva minute sau pot sa dispara si sa apara din nou;
- senzatie de pierdere a cunostintei;
- stare generala de slabiciune, bolnavul este palid si slabit;
- puls accelerat, tensiunea arteriala scazuta;
- respiratie dificila cu sufocare;
- sudoare rece;
- varsaturi.
Cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic, atat la femei cat si la barbati, este durerea toracica sau disconfortul. Insa, la femei se intalnesc mai des unele simptome, in special respiratia dificila, starile de greata insotite de varsaturi, si durere in piept si spate.
Dupa primul infarct?
Cand se produce un infarct miocardic, inseamna ca miocardul nu mai este hranit, iar celulele sale incep sa moara. Portiunea afectata a muschiului cardiac depinde de marimea zonei hranite de artera bolnava si de intervalul de timp dintre instalarea infarctului si inceperea tratamentului. Dupa ce o persoana a suferit un infarct miocardic, de cele mai multe ori inima acesteia se poate vindeca. Procesul de vindecare al muschiului inimii incepe imediat dupa infarct si dureaza aproximativ 8 saptamani.
Pe masura ce inima se vindeca, pe portiunea miocardului afectata de infarctul miocardic se formeaza o cicatrice. Insa, chiar daca artera este aparent vindecata, aceasta nu se contracta si nu pompeaza sangele la fel de eficient ca una sanatoasa. Aceasta echivaleaza cu o diminuare a functiei de pompa a inimii, care depinde de marimea si localizarea infarctului.
Inima este un organ foarte rezistent: chiar daca o portiune a sa sufera leziuni permanente, restul continua sa functioneze. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor, care supravietuiesc unui infarct miocardic, dezvolta o boala coronariana. Din acesta cauza persoanele in cauza trebuie sa-si schimbe radical stilul de viata, si sa ia medicamente pentru a preveni alte infarcturi, numai asa mai pot duce o viata normala si activa si pot preveni producerea altor infarcturi.
SURSA 03
Infarctul este un semnal de alarma, nu o fatalitate. Odata intoarsa acasa si trecuta prin stresul accidentului, adopta reflexe bune ca sa-ti intaresti inima.
Renunta definitiv la tutun
Tigara este un factor de risc major pentru infarctul de miocard. Dovada: riscul de infarct este de 2.5 ori mai mare la 20 de tigari pe zi, si de 5 ori mai mare la 40 de tigari pe zi fata de un nefumator.
Tinerii sunt la fel de expusi la acest risc ca si cei mai in varsta: infarctul poate lovi de la 30 de ani. 80% dintre victimele infarctului care nu au implinit 45 de ani sunt fumatori.
Si totusi, nu e prea tarziu sa actionezi. Renuntarea definitiva nu poate fi decat benefica. Dimpotriva, continuarea fumatului reprezinta un risc de complicatii. Renuntarea la fumat este o prioritate si cel mai bun tratament contra riscului de recidiva.
Beneficiile sevrajului sunt foarte rapide:
- 20 de minute dupa ultima tigara: presiunea sangvina si pulsatiile inimii redevin normale.
- 24 de ore dupa ultima tigara: riscul de infarct scade deja.
- 1 an dupa ultima tigara: riscul de infarct scade la jumatate.
Tips: Substitutele nicotinice nu sunt periculoase si te pot ajuta sa te lasi de fumat.
Adopta dieta mediteraneana
Mai multe studii stiintifice au demonstrat ca regimul mediteranean protejeaza organismul contra riscului cardiovascular.
Daca ai fost victima infarctului, cu siguranta medicul ti-a recomandat o alimentatie echilibrata si adoptarea unui regim mediteranean.
Acesta presupune:
Alimente de privilegiat: fructe, legume, cereale, paine, uleiuri vegetale (masline, rapita, floarea-soarelui), carne de pasare, peste.
Alimente de evitat: branzeturi, lactate, produse de patiserie, uleiuri animale (unt), carnea rosie, mezeluri.
Fa sport
Sedentarismul este un factor de risc cardiovascular la fel ca si hipercolesterolemia sau tabagismul. Daca nu este antrenat, muschiul cardiac se contracta mai putin bine si isi pierde puterea. Totusi, evita sporturile violente, nu trebuie sa faci performanta, ci rezistenta.
Sporturi recomandate: mers (30 de minute pe zi), inot, bicicleta. Ideal este sa le practici regulat si moderat. Si alte activitati te pot ajuta in acest sens: urcatul scarilor, mersul la cumparaturi, plimbarea cainelui, gradinaritul, bricolajul.
Medicamente: pastreaza-ti vigilenta!
Dupa spitalizare, vei lua medicamente cu pumnul. Scopul lor: prevenirea riscului de recidiva. Ele si-au demonstrat eficacitatea, insa trebuie sa fii foarte vigilenta la administrare.
Tratamentul luat in mod neregulat nu numai ca nu este eficace, dar are si potential periculos. De altfel, el nu trebuie in niciun caz intrerupt fara avizul medicului.
Principalele tratamente constau in:
- Aspirina: pentru prevenirea recidivelor si pentru impiedicarea formarii de cheaguri in arterele ce duc la inima.
- Un hipocolesterolemiant: dupa un accident cardiac, intotdeauna este benefica scaderea nivelului de colesterol, chiar daca acesta are o valoare normala.
- Un tratament beta-blocant: pentru prevenirea aritmiilor inimii.
- Un inhibitor al enzimei de conversie: pentru ameliorarea performantei inimii.
Alte informatii: Infarctul miocardic ,
dieta mediteraneana ,
Sporturi