Amigdalita - patologie frecventa la copii

Publicitate

Amigdalita reprezinta o patoloie frecvent intalnita la copii, ei fiind mai sensibili. Aceasta reprezinta inflamarea amigdalelor palatine situate de o parte si de alta a palatului (sau a limbii). Amigdalita este cel mai frecvent produsa de streptococi, in special cel betahemolitic A.
Amigdalita la copii. Amigdalele palatine sunt tesuturi limfoide asemanatoare ganglionilor limfatici care au rol imunitar deosebit de important, ele reprezantand alaturi de celelalte tesuturi limfoide de la nivelul gatului (formeaza un fel de inel la nivelul faringelui) prima bariera importiva agresiunii microbilor ce ajung la acest nivel prin alimentatie sau prin inspirarea aerului infectat. Aceste organe limfoide recunosc microbii cu potential patogen si ii retin la nivelul lor, incercand sa-i distruga prin procese ce dau nastere inflamatiei. Astfel microbii sunt impiedicati sa patrunda in organism fie pe cale gastrica, fie pe cale respiratorie.
Factorii de risc si cauzele amigdalitei
Inflamatia amigdalelor se produce ori de cate ori la acest nivel exista un agent patogen. Cauzele si factorii de risc sunt reprezentati de:
- inspirarea aerului infectat sau contactul apropiat cu o persoana ce prezinta infectia;
- fumul de tigara (fumatul pasiv sau chiar activ) scade foarte mult capacitatea imunitara a acestor tesuturi limfoide;
- consumul de alimente foarte reci (sucuri reci vara sau inghetata de exemplu);
- aerul conditionat (se recomanda curatarea regulata a filtrelor);
Care este simptomatologia amigdalitei?
Inflamatia amigdalelor palatine se manifesta in primul rand prin simptomatologia specifica oricarei infectii:
- febra si frison
- atonie, astenie
- dureri de cap, posibile stari de greata,
- durere, roseata, umflare si cresterea temperaturii la locul
- infectiei;
Amigdalita se mai manifesta prin:
- expectoratie sau scurgeri nazale,
- modificari ale vocii, ragusire,
- dureri mari la inghitire
- gatul este rosu, umflat iar amigdalele marite in volum (se pot simti si la palparea exterioara a gatului, imediat sub mandibula) sunt rosii si prezinta pete albicioase de puroi;
- uneori inflamatia poate fi atat de mare incat prin marirea de volum a amigdalelor si restului de tesuturi limfoide sa fie obstruate caile respiratorii iar respiratia sa fie serios ingreunata, caz in care se impune interventia chirurgicala.
- Marirea de volum si a altor ganglioni laterocervicali (situati la nivelul gatului).
Complicatiile amigdalitei:
- obstructia cailor respiratorii;
- afectiuni ale cailor respiratorii dar si afectiuni gastrice uneori;
- otite medii;
- flegmonul amigdalian sau periamigdalian;
- streptococul, odata patruns in organism, poate cauza afectiuni foarte grave ca: afectarea rinichilor cu nefrita, reumatism articular acut dar si afectarea valvelor inimii, producand diverse boli ale aparatului cardio-vascular.
Diagnosticul amigdalitei
De fiecare data cand copilul prezinta simptomele amigdalitei trebui sa va prezentati la medicul de familie sau la pediatru. Dupa consult, medicul va sugereaza in functie de gravitatea situatiei consultul de specialitate al medicului oto-rino-laringolog (ORL).
Tratamentul amigdalitei
Amigdalita usoara trece in general de la sine in decurs de 5-7 zile, copilul fiind insa contagios in primele zile ale infectiei. In general medicul ii recomanda consumul adecvat de lichide pentru a nu se deshidrata si totodata pentru a spala continuu gatul astfel incat infectia sa nu ia amploare prin formarea unei cruste mucoase. Ii vor fi administrate copilului antipiretice (medicamente care scad febra) si antibiotice dupa caz (i se preleveaza micutului secretii pentru a se vedea cu ce sunt infectate amigdalele si totodata pentru efectuarea antibiogramei). Dupa cateva ore de la prima administrare de antibiotice copilul nu mai este contagios.
In cazul frecventelor recidive, a obstructiei importante a cailor aeriene sau in cazul flegmonului amigdalian sau paraamigdalian se intervine ghirurgical prin efectuarea amigdalitectomiei.
In restul cazurilor nu se intervine chirurgical ci se prefera tratamentul medicamentos pentru ca oricum la pubertate amigdalitele scad in dimensiuni si capacitatea lor imunitara creste. De asemenea aceste tesuturi limfoide au capacitatea de regenerare, astfel ca dupa amigdalitectomie amigdalele se pot reface.

SURSA 02

Debutul sezonului rece aduce odata cu el si probleme de sanatate din sfera ORL, majoritatea fiind localizate la nivelul gatului. Printre ele se numara si amigdalita, afectiune frecvent intalnita. Este adesea asociata si cu faringita, ceea ce duce la instalarea unei afectiuni numite faringo-amigdalita.
Amigdalita (tonsilita) presupune inflamarea amigdalelor. Acestea au un rol important: apara tractul respirator de infectiile bacteriene. Amigdalele reprezinta o mica parte a sistemului imunitar si sunt formate din vegetatii adenoide, amigdala linguala, in josul limbii, si doua amigdale palatine aflate de o parte si de alta a cerului gurii.
Amigdalita cronica, frecventa la copiii intre 5 si 15 ani
Virusurile pot ajunge in organism atat prin cavitatea bucala, cat si prin nas. Cand acestea se intalnesc cu celulele de aparare, incepe lupta. Prima consecinta este marirea in volum a amigdalelor. Aceasta crestere poate determina si o inrosire sau chiar aparitia unor puncte cu puroi care se pot mari pana la formarea unei pseudo-membrane cu acoperire mare. Daca amigdalitele devin din ce in ce mai dese, atunci se ajunge la amigdalita cronica, foarte frecventa la copiii intre 5 si 15 ani.
Cum recunoastem amigdalita?
Principalul simptom al amigdalitei este durerea in gat, urmat de altele, cum ar fi: amigdale inflamate si inrosite, tuse, cefalee, durere la inghitire, febra (ce poate fi foarte crescuta la copiii mici), oboseala, durere la nivelul urechilor sau gatului, noduli limfatici mariti la nivelul gatului. De asemenea, alte simptome, destul de rare, dar care nu trebuie ignorate ar fi: varsaturile, constipatia, respiratia urat mirositoare si dificultate la deschiderea gurii. Copiii se pot plange de durere abdominala, ce poate fi cauzata de inflamarea nodulilor limfatici de la nivelul abdomenului. Odata cu marirea amigdalei se constata si o usoara jena respiratorie. Daca amigdalita este cauzata de un virus, precum virusul gripal, apar si simptomele gripale, cum ar fi rinoreea. Daca afectiunea este determinata insa de bacterii, pacientul poate prezenta iritatii cutanate sau inrosirea fetei.
Diagnosticul este stabilit de medicul ORL-ist
Diagnosticul acestei afectiuni se stabileste de medicul de familie sau de medicul ORL-ist care, in functie de gravitatea bolii, va prescrie conduita terapeutica potrivita. Este absolut necesar un istoric exact al bolii, pentru a se determina astfel caracterul recurent al afectiunii si, implicit, conduita terapeutica pentru care se va opta. In cazul in care simptomele sunt sugestive pentru angina streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene, adica prin efectuarea unui exudat. Testul poate determina daca amigdalita este cauzata de o infectie cu streptococi. Este dificil insa de precizat daca pacientul este doar un purtator al infectiei sau este chiar infectat. In unele cazuri, ca metoda elocventa pentru o diagnosticare cat mai corecta, se recomanda si efectuarea unor teste sangvine.
Antipiretice, antibiotice sau amigdalectomie
Ca tratament, se recomanda repausul la pat si administrarea de antipiretice (medicamente care combat febra) sau antibiotice, numai dupa un control in prealabil la medicul specialist. In cazul amigdalitei cronice, singurul tratament care rezolva aceasta forma a bolii este operatia, numita amigdalectomie.
Netratata, amigdalita poate duce la colectarea de puroi si, implicit, la aparitia unui abces intre amigdala si tesutul moale care o inconjoara. Infectiile sunt de fapt principalele complicatii ale amigdalitelor netratate la timp.
Otita si reumatismul articular acut, complicatii ale amigdalitei
Otita medie, infectie a urechii medii, este o complicatie provocata de infectii care se pot raspandi in intreg organismul, incepand de la gat. Prin puroiul pe care il contin, amigdalele pot deveni sursa unor infectii la nivelul incheieturilor, la inima sau rinichi. Daca stafilococul care determina durerile in gat, mai ales la inghitire, nu este distrus, el poate trece in sange. Atunci se declanseaza o alta afectiune grava si dureroasa, si anume reumatismul articular acut.

SURSA 03

Amigdalita este termenul utilizat pentru inflamatia amigdalelor palatine. Inflamatia se extinde de cele mai multe ori si la vegetatiile adenoidiene (adenoidita).
In functie de evolutia clinica, amigdalita poate avea forme acute, cronice sau recurente.
Cele mai frecvente cauze de amigdalita sunt infectiile bacteriene sau virale.
Streptococii de grup A sunt cauza a 5% - 20% din amigdalite. Alte tipuri de streptococi, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma, Chlamydia, Arcanobacterium (al carui tablou clinic poate mima scarlatina), Haemophilus influenzae, Bacteroides fragilis (ambele implicate in amigdalitele recurente) sunt cateva dintre bacteriile frecvent implicate in faringoamigdalite.
In multe cazuri de amigdalita cronica, etiologia este mixta, fiind implicati mai multi germeni: streptococi, stafilococi, H. influenzae, Bacteroides.
Virusurile mai frecvent implicate sunt Herpes simplex, Epstein Barr, Cytomegalvirus, adenovirusuri.
Semne si simptome: stare generala usor alterata si un examen fizic fara modificari importante, febra mare, marirea in volum a amigdalelor cu depozite purulente, marirea ganglionilor cervicali, greata si varsaturi, dureri abdominale, stare generala proasta.
Durerea de gat!
Pentru un episod de "rosu in gat" (poate produs de un pahar cu apa rece!), care nu bate in retragere in trei - patru zile de tratament simptomatic, trebuie sa facem o vizita medicului de familie.
Pe baza culturilor din exudatul faringian, a examenului clinic si a evaluarii contextului epidemiologic, medicul va decide tratamentul, ferindu-te astfel de complicatii.
Un aport adecvat de lichide si calorii insotit de repaus ajuta organismul in lupta cu infectia. Impotriva febrei si a durerii se recomanda acetaminofenul (paracetamol) sau ibuprofenul.
Metode de tratament
De cele mai multe ori, este imposibil de diferentiat la debut o infectie bacteriana de una virala.
Pentru infectiile considerate/dovedite bacteriene se folosesc in special penicilina si rude ale acesteia, dar si eritromicina, claritromicina, clindamicina, rifampicina si altele.
Antibiograma orienteaza medicul catre un tratament tintit. Durata tratamentului pentru un episod acut este de zece zile.
Amigdalita recurenta poate sa necesite un tratament prelungit (chiar trei - sase saptamani) evitandu-se de multe ori interventia chirurgicala de excizie a amigdalelor (amigdalectomie).
Extinderea infectiei la tesuturile din jur - celulita periamigdaliana - poate raspunde la tratament antibiotic oral. Administrarea intravenoasa, mai eficienta pentru unele antibiotice, este recomandata in special pentru abcesele periamigdaliene. Acestea necesita de cele mai multe ori si drenaj chirurgical, insotit sau nu de excizia amigdalelor.
Amigdalectomia - excizia chirurgicala
In amigdalita recurenta, decizia de amigdalectomie este luata in functie de frecventa episoadelor, de statusul de purtator de streptococ, gravitatea episoadelor si necesitatea de spitalizare si, nu in ultimul rand, de durata absenteismului de la serviciu.
Exista numeroase indicatii ale exciziei, dar cele mai clare raman: l marirea in volum a amigdalelor, care produce tulburari de respiratie, complicatii cardiopulmonare si/sau dificultati la inghitit l prezenta unui abces periamigdalian la care tratamentul medicamentos si drenajul chirurgical nu au dat rezultate l convulsiile febrile l necesitatea unei biopsii amigdaliana pentru precizarea diagnosticului.
Diagnosticul de amigdalita recurenta se pune la o persoana cu cel putin 7 episoade de amigdalita intr-un an, 5 episoade in 2 ani consecutivi sau cel putin 3 infectii pe an, 3 ani consecutiv.
Investigatii de laborator si imagistice
Hemograma, probele inflamatorii, ionograma, probele de coagulare, daca este nevoie, drenajul unei colectii periamigdaliene sau de excizie sunt printre cele mai importante investigatii necesare.
In plus, se realizeaza teste rapide de depistare a infectiei streptococice, se preleveaza culturi.
Tomografia computerizata completeaza investigatiile, daca se banuieste extinderea infectiei la tesuturile profunde din vecinatate sau prezenta unui abces periamigdalian, cu atat mai mult cu cat se afla intr-o pozitie neobisnuita (ex., la polul inferior), drenajul chirurgical este dificil de efectuat sau nu a avut rezultatul asteptat.
Manifestarile clinice
Pentru a putea diferentia o durere de gat obisnuita de una care semnalizeaza declansarea unei amigdalite, ia aminte la manifestarile clinice de mai jos:
Amigdale marite in volum, uneori acoperite de depozite albe sau cenusii, in functie de etiologie;
"Rosu in gat", modificarea vocii;
Respiratie urat mirositoare, dificila, din cauza obstructiei realizate de cresterea in volum si a vegetatiilor adenoidiene, de multe ori respiratie orala (pe gura);
Pauze respiratorii in timpul somnului si sforait;
Stare generala modificata, slabiciune;
Dificultati la inghitit, cu accentuarea durerii locale, modificari de gust;
Ganglionii cervicali mariti in volum, durerosi;
Dureri abdominale, greata, varsaturi, cefalee.
Prezenta unui abces periamigdalian determina:
Trismus - contractura unor muschi ai fetei cu mobilizarea dificila a mandibulei;
Uneori se poate vizualiza o "umflatura" in vecinatatea amigdalei;
Poate sa apara torticolis - mobilizarea dificila a gatului din cauza contracturii musculare pe partea afectata;
Dureri ale urechii care apar in special pe partea afectata de abcesul periamigdalian.
Se face analiza anticorpilor antistreptococici (ASLO) la persoanele cu reumatism articular acut sau cu glomerulonefrita.
Complicatii posibile
Complicatiile amigdalitei: hemoragii, durere, deshidratare si pierdere in greutate, obstructia cailor respiratorii, hematoame, tesut amigdalian rezidual, modificari de voce.
Infectia streptococica afecteaza mai ales copiii, indeosebi peste varsta de trei ani. Se poate "lua" prin contact direct cu o persoana purtatoare de germene, prin picaturi "invizibile" rezultate din respiratie, vorbit, tuse sau prin ingestia unui aliment contaminat. Incubatia in faringoamigdalita streptococica este de una - patru zile.
Atentie mare la complicatii!
Complicatiile supurative - otita medie, sinuzita, abcese periamigdaliene sau retrofaringiene, adenita cervicala supurata - sunt din ce in ce mai rare datorita antibioticelor. Ele apar mai ales la pacientii netratati.
Complicatiile non-supurative ale infectiei cu streptococ de grup A (anumite serotipuri) sunt: afectare cardiaca, poliartrita migratorie, afectare neurologica aparuta chiar la cateva luni de la infectie, noduli subcutanati ce apar in special la pacientii cu boala cardiaca reumatismala veche, severa si erythema marginatum. Cel mai probabil, cauza acestor complicatii este un raspuns imunologic anormal, inadecvat, la infectia cu streptococ de grup A sau efectul unor produsi toxici eliberati de bacterie si efectul direct al infectiei.
Afecteaza in general articulatiile mari (genunchi, coate, pumni etc.), migreaza de la o articulatie la alta, fiind relativ putin dureroasa.

Alte informatii: Amigdalita , Otita , Durerea de gat