Boala pilonidala este determinata de un chist infectat la nivelul tegumentului
Cardiologie
Chirurgie
Chirurgie plastica
Dermatologie
Diverse
Endocrinologie
Estetica
Gastroenterologie
Ginecologie
Imunologie
Infectioase
Medicina interna
Neurologie
Nutritie
Oftalmologie
Oncologie
ORL
Ortopedie
Pediatrie
Pneumoftiziologie
Psihiatrie
Remedii naturiste
Reumatologie
Stomatologie
Urologie
Boala pilonidala este determinata de un chist infectat la nivelul tegumentului
Publicitate
Boala pilonidala este o infectie cronica a tegumentelor situate imediat deasupra santului interfesier. Este determinata de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului. Chistul este de obicei localizat imediat lateral sau superior de santul interfesier (in regiunea osului sacru) si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (poarta denumirea si de "sinus"). Firele de par pot protuziona de la acest nivel si de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi.
Chistul pilonidal poate fi suficient de dureros pentru a face dificile sezutul si deplasarea iarin anumite cazuri de la acest nivel se poate exterioriza puroi.
Cauze
La un anumit moment, anumiti specialisti au considerat ca boala pilonidala ar fi o afectiune congenitala prezenta inca de la nastere. Totusi, marea majoritate a specialistilor considera acum ca aceste chisturi sunt dobandite in timpul vietii. Se considera ca un chist pilonidal apare atunci cand un folicul pilos (sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par) de la nivelul tegumentului este intins sau iritat. Acest lucru se poate produce in timpul efectuarii exercitiilor ce implica zona fesiera (precum calaria sau ciclismul), in cazul purtarii de haine stranse in jurul feselor, caldura sau in caz de transpiratie excesiva. Apare un blocaj la nivelul folicului pilos, ulterior acesta se infecteaza si se umfla, rupandu-se in tesuturile inconjuratoare si ducand la aparitia unui abces. Efectuarea in continuare a exercitiilor si mersul duc la acapararea firelor de par la nivelul abcesului.
Simptome
Boala pilonidala este evidentiata pentru prima oara ca o mica gropita (denumita si sinus) imediat lateral sau superior de santul interfesier. Firele de par pot protruziona de la nivelul acesteia si de asemenea pot fi evidentiate mai multe chisturi. Boala pilonidala este adesea asimptomatica. Totusi, atunci cand zona infectata se inroseste, urmatoarele simptome pot fi resimtite:
- disconfort, inrosirea sau umflarea (edematierea) zonei situata imediat lateral sau superior de santul interfesier. Chistul poate crea o senzatie de disconfort suficient de puternica incat sezutul si deplasarea sa se faca cu dificultate
- exteriorizarea de la nivelul chistului a sangelui si a unui lichid tulbure
- febra peste 38,1?C (100,5 F). Totusi, febra nu este un simptom frecvent.
Cu toate ca boala pilonidala se intalneste mai frecvent la barbati, aceasta poate aparea si la femei. Datorita localizarii, chistul pilonidal poate induce o stare de jena si de izolare sociala. Acest lucru nu trebuie sa impiedice solicitarea tratamentului, in conditiile in care acesta este disponibil.
Datorita unor simptome comune, chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau cu un abces localizat langa rect (abces perirectal).
Investigatii
In mod normal, investigatiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnosticul bolii pilonidale. Medicul specialist poate observa aceasta afectiune prin examinarea vizuala a zonei din jurul santului interfesier.
In cazul in care chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.
Chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Chron, fistula anorectala sau cu o acumulare de puroi in vecinatatea rectului (abces perirectal). Daca medicul specialist suspecteaza o alta afectiune, va indica efectuarea unor investigatii suplimentare.
Tratament - Generalitati
Boala pilonidala asimptomatica nu necesita tratament. Daca diagnosticul de boala pilonidala a fost pus este importanta mentinerea zonei perichistice curata si uscata. De asemenea, medicul poate recomanda epilarea zonei respective pentru a se preveni patrunderea parului in chist si perpetuarea infectiei.
Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat intr-unul din cele doua modalitati:
- deschiderea si drenarea chistului
- excizia chistului (chistul este indepartat).
Incizia si drenarea chistului este uneori prima optiune terapeutica, in special daca acesta este infectat. In cazul in care chistul nu se vindeca sau recidiveaza, medicul specialist va efectua excizia acestuia. Incizia si drenajul chistului pot fi de asemenea efectuate pentru limitarea infectiei inaintea efectuarii exciziei pentru a se limita riscul de raspandire a acesteia. Totusi, alegerea tratamentului depinde de severitate infectiei.
Tratament chirurgical
Incizia si drenajul
Intr-o interventie de incizie si drenaj, firele de par si puroiul sunt eliminate. Peretii chistului nu sunt indepartati. Rana ce rezulta in urma interventiei este pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. Aceasta interventie poate fi efectuata in cabinetul medical cu anestezie locala. Rata de recidiva a chistului este cuprinsa intre 1,25% si 19,5%. Medicul poate recomanda administrarea antibioticelor pentru limitarea infectiei.
Excizia
Interventia de excizie presupune drenarea materialului infectat aflat la nivelul chistului alaturi de indepartarea intregului chist pilonidal. In conditiile in care excizia este o interventie complexa ce necesita incizie si drenaj mai profunde, aceasta este efectuata intr-o sala de chirurgie in ambulator sau in spital sub anestezie generala.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi inchisa prin sutura (metoda inchisa) sau poate fi lasata deschisa, zona chistului fiind umpluta cu tifon chirurgical (metoda deschisa). Daca se foloseste tifon, acesta va fi schimbat zilnic pana cand rana se vindeca.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani, pe cand incizia si drenajul necesita 3 pana la 6 saptamani pentru vindecare. Riscul de recurenta a chistului este mai mic in cazul exiciziei decat in cazul inciziei si drenajului.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul la domiciliu al bolii pilonidale se concentreaza pe mentinerea zonei afectate curata si in cazul tratamentului chirurgical se refera la respectarea recomandarilor medicale si la ingrijirea zonei respective.
In cazul unui chist pilonidal fara simptome de infectie sau disconfort se recomanda:
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure
- supravegherea zonei pentru semne de infectie precum: disconfort, inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra peste 38,1C (100,5 F).
In cazul unui chist pilonidal ce asociaza si semne de infectie se recomanda:
- consultarea medicului specialist
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- efectuarea de bai calde de cateva ori pe zi
- administrarea de medicamente antialgice daca acest lucru este necesar.
In cazul efectuarii unui tratament chirurgical (excizie sau incizie si drenaj) pentru chistul pilonidal:
- medicul va oferi instructiuni pacientului in ceea ce priveste ingrijirea zonei respective si de asemenea il va instrui in ceea ce priveste activitatile fizice pe care urmeaza sa le efectueze
- in mod normal se recomanda repausul la domiciliu si limitarea activitatilor fizice pe o perioada de cateva saptamani
- procesul de vindecare poate fi dureros, astfel incat poate deveni necesara administrarea de medicamente antialgice.
SURSA 02
Boala pilonidala este o infectie cronica a pielii din regiunea sacrococcigeana. Se dezvolta ca un chist-chistul pilonidal pe sacrum la baza liniei interfesiere. Acesta apare initial ca unul sau mai multe sinusuri mici din care pot iesi la suprafata fire de par. Chistul pilonidal este dureros, facind mersul si adoptarea pozitiei sezut dureroase. Frecvent se infecteaza, eliminind puroi si singe.
Chistul pilonidal este intilnit adesea la tineri intre virstele de 15 si 35 de ani, dupa pubertate atunci cind hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si modifica dezvoltarea normala a firelor de par corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rara dupa 40 de ani. Este frecventa la persoanele obeze.
Rata de incidenta a bolii pilonidale este de 0. 7%. Barbatii sunt afectati de 4 ori mai frecvent decit femeile. Debutul apare la virste mai tinere la femei datorita instalarii pubertatii mai devreme. Incidenta este afectata si de caracteristicile firelor de par, cum ar fi viteza cresterii acestora, grosimea, asprimea. Persoanele albe sunt afectate mai frecvent decit cele apartinind rasei africane sau asiatice. Factorii de risc asociati sunt perioada prelungita in pozitie sezuta, transpiratia excesiva, igiena deficitara, frictiunea la acest nivel, obezitatea si trauma.
Simptomele si semnele variaza de la o simpla gropita in piele pina la o masa larga, dureroasa. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu puroi. Prin infectare zona afectata va deveni rosie, sensibila, iar puroiul eliminat urit mirositor. Infectia poate determina si instalarea febrei, grata si stare de rau generala.
Tratamentul depinde de forma clinica a bolii. Un abces acut este tratat prin incizie si drenaj pentru a elibera puroiul si a reduce inflamatia si durerea. Un sinus pilonidal cronic va avea nevoie de excizie sau deschidere chirurgicala. Boala recurenta trebuie tratata chirurgical. Procedurile variaza de la deschiderea sinusurilor pina la excizie si posibila inchidere prin flapsuri. Operatiile extinse necesita perioade lungi de recuperare. Daca plaga este lasata deschisa va necesita comprese si pansamente pentru a o mentine curata. Desi perioada de vindecare tine citeva saptamini, rata de succes pentru plagile deschise este mai mare.
Patogenie
Dupa instalarea pubertatii, hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si secundar foliculii de par devin distensionati cu keratina. Ca rezultat se dezvolta foliculita care determina edemul si ocluzia foliculara. Foliculii infectati se extind si rup in tesutul subcutanat determinind abcesul pilonidal. Rezultatul este un traiect sinusal care duce in profunzime in spatiul subcutanat.
In 90% din cazuri directia traiectului sinusal este centripet corespunzind cu directia de crestere a firului de par. De obicei foliculul implicat este la 5-8 cm de anus. In cazuri rare sinusul este localizat caudal si se gaseste la 4-5 cm fata de anus. Sinusul lateral comunicant este creeat atunci cind abcesul pilonidal dreneaza spontan la suprafata pielii. Traiectul sinusal primitiv din santul interfesier devine un tub epitelizat. Tractul lateral devine un sinus granular care se deschide.
Firele de par implicate sunt atrase in sinusul pilonidal prin frictiune si miscarea feselor de cite ori pacientul se aseaza sau merge.
Examinarea fizica medicala arata un manunchi de fire de par care rasare din regiunea interfesiera. Acest par care este sechestrat determina instalarea unei reactii de tip corp strain si infectie. Rar alti corpi straini decit parul uman pot determina aceasta boala. S-au raportat cazuri in care parul sechestrat nu provenea de la gazda si erau pene de pasare dintro patura cu pene.
Sinusul pilonidal poate apare in mai multe zone corporale dar cel mai frecvent este descoperit in regiunea sacrococcigeana, la baza superioara a liniei interfesiere, la 5 cm de anus.
Factori predispozanti pentru declansarea bolii pilonidale:
-virsta pubertara-implicarea hormonilor sexuali
-sexul masculin, igiena deficitara
-transpiratia excesiva, tenul acneic
-persoanele obeze, trauma regiunii
-frictiunea si adoptarea prelungita a pozitiei de sezut.
Semne si simptome
Desi boala pilonidala se poate manifesta ca un abces, un sinus pilonidal, un sinus cronic sau recurent sau un sinus pilonidal perianal, cea mai frecventa manifestare a bolii este aparitia unei mase fluctuante, dureroase in regiunea sacrococcigeana. Initial 50% dintre pacienti vor prezenta un abces pilonidal in directia cresterii firelor de par si infectie sinusala.
Durerea si eliminarea de puroi din traiectul sinusal este intilnita la 70-80% din cazuri si sunt simptomele cele mai frecvente. In stadiile initiale inaintea dezvoltarii unui abces este prezenta doar celulita sau foliculita. Abcesul se formeaza cind o foliculita se extinde in tesutul subcutanat, atunci cind un granulom de corp strain devine infectat. Cavitatea subcutanata si sinusul secundar orientat lateral sunt tapetate de tesut granular si doar traiectul sinusal interfesier primitiv este epitelizat.
Diagnosticul sinusului pilonidal poate fi facut prin identificarea deschiderii foliculare epitelizate care este palpata ca o zona de indurare profunda sub pielea regiunii sacrale. Aceste traiecte au o directie centripeta de obicei. Atunci cind traiectele sunt orientate caudal poate fi prezent sepsisul perianal.
Diferentierea intre boala pilonidala si fistula anala si hidroadenita poate fi dificila. In diagnosticul diferential intra si furunculul, granulomul sifilitic, granulomul tuberculos si osteomielita sacrala cu sinus de drenaj.
Boala pilonidala recurenta este intilnita cel mai adesea dupa incizia si drenajul abcesului pilonidal. In acest caz sinusul pilonidal nu a fost excizat si este inca prezent dupa ce cavitatea abcesului se vindeca, precipitind recurenta. Dupa excizia chirurgicala, foliculii de par au fost inlaturati si nu mai reprezinta factorii de declansare a recurentei sinusului pilonidal. Se considera ca baza unei plagi chirurgicale nevindecate se va umple cu tesut granular, par si resturi tegumentare, reprezentind un nou inceput pentru reactia de corp strain care cauzeaza boala cronica. Aceasta teorie alaturi de anatomia intergluteala predispozanta care atrage parul in cavitatea sinusului pilonidal sau plaga chirurgicala este considerata a precipita boala extensiva recurenta si cronica.
Sinusul endoanal este o forma rara a bolii pilonidale care afecteaza direct pielea perianala sau poate apare circumferential in jurul anusului, implicind pielea anala. Au fost descrise trei cauze ale bolii pilonidale perianale. Prima, sinusul pilonidal coboara caudal determinind formarea unei fisuri sau fistule comunicative cu canalul anal. A doua, parul poate intra in plaga care este in curs de vindecare a unei fistule anale tratate chirurgical. A treia, parul poate fi atras, penetrind anodermul normal si producind o reactie de corp strain asemanatoare cu cea observata in regiunea sacrococcigiana.
Tratament
Terapia medicala
Injectarea sinusurilor pilonidale cu fenol
Este o tehnnica terapeutica practicata mai ales in Europa. Fenolul sterilizeaza traiectul sinusului si inlatura parul sechestrat. Injectiile cu fenol pot fi combinate cu excizia locala a sinusului. Vindecarea plagii necesita de obicei 4-8 sapatmini. Incidenta recurentei este raportata la 9-27%, asemanatoare celei urmate dupa excizia simpla si pansarea plagii. Datorita raspunsulului inflamator sever la fenol, pacientii sunt internati peste noapte. A doua zi pacientului ii este permis sa se intoarca acasa cu instructiuni de a face baie zilnic si de a pastra zona barbierita.
Terapia chirurgicala.
Boala pilonidala este impartita in 3 categorii pentru a determina abordarea chirurgicala cea mai eficienta: abcesul pilonidal acut, boala pilonidala cronica si boala pilonidala recurenta.
Abcesul pilonidal
Este abordat prin incizie, drenaj si chiuretajul cavitatii abcesului pentru a inlatura parul si resturile tegumentare. Aceasta interventie poate fi efectuata la cabinetul de chirurgie sau de primire urgente, sub anestezie locala. Incizia se va face lateral fata de linia mediana. Plagile liniei mediana se vindeca greu, sunt interfesiere si permit frictiunea mecanica. Plaga trebuie curatata zilnic la dus si barbierita, pentru a preveni reintrarea parului in plaga.
Tratamentul zonei afectate continua 3 luni, chiar dupa vindecarea completa a plagii. In peste 905% din cazuri plaga se vindeca complet dupa 1 luna. La 60% dintre pacienti incizia si drenajul fara chiuretaj determina vindecarea plagii in 10 sapatamini. Dintre acesti pacienti 40% vor dezvolta sinus pilonidal recurent, care va necesita tratament ulterior.
Drenajul abcesului nu este un tratament curativ. Studiile au aratat ca 85% dintre pacienti necesita interventii chirurgicale ulterioare. Excizia nodulului pilonidal la momentul abcedarii reduce recurenta cu 15%.
Sinusul pilonidal cronic
Este termenul aplicat pentru pacientii care au avut un abces drenat sau un sinus pilonidal. Se refera si la sinusul pilonidal asociat cu eliminare cronica de puroi dar fara un abces acut.
Tratamentul chirurgical pentru un sinus pilonidal cronic necomplicat include excizia cu inchiderea primara a plagii, excizia cu lasarea deschisa a traiectului, excizia profunda sacrala, incizie si marsupializare si injectarea cu fenol.
Inchiderea primara a plagii fata de vindecarea la a doua interventie cu lasarea plagii deschise sunt cele 2 optiuni principale pentru un sinus pilonidal cronic. Diferentele dintre cele doua procedee se identifica in functie de vindecare si recurenta bolii.
Desi inchiderea primara are un potential crescut pentru vindecarea plagii daca nu a aparut infectia, necesita din partea pacientului reducerea a numeroase activitati pina cind plaga se vindeca complet-10 sapatmini. Rata de esec pentru vindecare este la 16%. Deoarece inchiderea primara nu elibereaza complet tesutul de tensiune iar plaga este considerata contaminata in ciuda exciziei si debridarii.
Tehnica exciziei si inchiderii plagii la a doua inteventie necesita o perioada lunga de vindecare dar este asociata cu o rata a recurentei scazuta. Perioada medie de vindecare este de 2 luni. Rata de recurenta este de 8%. Desi exista avantaje, aceasta metoda necesita observare permanenta si terapie midicala prelungita a plagii.
Marsupializarea este o tehnica de compromis intre inchiderea plagii primara si inchiderea secundara. Motivul este evitarea infectiei si dehiscentei dupa inchiderea primara, precum si pansarea repetata a plagii. Marsupializarea lasa pacientului o plaga mai redusa in diametru. Prin suturarea orificiului plagii este prevenita infectarea si este recuperat tesutul subcutanat, cu o perioada de vindecare mai scurta. Vindecarea este completa la 6 sapatamini, iar recurenta este de 4-8%. Pacientul trebuie sa mentina plaga in continuare curata si barbierita.
Plastia sacrococcigeana
Plagile complexe care au necesitat excizii largi sunt reconstruite prin folosirea de muschi sau benzi miocutanate. Acestea sunt mai putin succeptibile la infectie si au o vascularizatie care promoveaza vindecarea plagii.
SURSA 03
Ce este boala pilonidala?
Boala pilonidala este o infectie cronica a tegumentelor situate imediat deasupra santului fesier. De multe ori, aceasta afectiune apare din cauza unor sporturi ce implica zona fesiera (ciclismul sau calaritul), in cazul purtarii unor haine stramte in jurul feselor sau in caz de transpiratie excesiva. Tipic, afecteaza mai frecvent la persoanele supraponderale ,brunetii, cu igiena personala deficitara ,afecteaza adultii tineri dupa pubertate (20 - 40 ani), fiind putin frecventa > 40 ani.
Este determinata de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului. Chistul este de obicei localizat imediat lateral sau superior de santul interfesier (in regiunea osului sacru) si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (poarta denumirea si de "sinus"). Chistul pilonidal este un abces (colectie localizata de puroi) sau un sinus cronic de drenaj. Aceste chisturi se dezvolta cand firele de par nu se exteriorizeaza si raman subtegumentar formand un canal sau sinus ; acest sinus se infecteaza ulterior. Locul unde se dezvolta cel mai frecvent chistul pilonidal este in santul interfesier. Presiunea exercitata in aceasta zona si decubitul, alaturi de infectia bacteriana complica aceasta leziune.
Simptome
Boala pilonidala este evidentiata pentru prima oara ca o mica gropita (denumita si sinus) imediat lateral sau superior de santul interfesier. Firele de par pot protruziona de la nivelul acesteia si de asemenea pot fi evidentiate mai multe chisturi. Boala pilonidala este adesea asimptomatica. Totusi, atunci cand zona infectata se inroseste, urmatoarele simptome pot fi resimtite:
- disconfort, inrosirea sau umflarea (edematierea) zonei situata imediat lateral sau superior de santul interfesier. Chistul poate crea o senzatie de disconfort suficient de puternica incat sezutul si deplasarea sa se faca cu dificultate
- exteriorizarea de la nivelul chistului a sangelui si a unui lichid tulbure
- febra peste 38,1°C (100,5 F). Totusi, febra nu este un simptom frecvent.
Cu toate ca boala pilonidala se intalneste mai frecvent la barbati, aceasta poate aparea si la femei. Datorita localizarii, chistul pilonidal poate induce o stare de jena si de izolare sociala. Acest lucru nu trebuie sa impiedice solicitarea tratamentului, in conditiile in care acesta este disponibil.
Datorita unor simptome comune, chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau cu un abces localizat langa rect (abces perirectal).
In mod normal, investigatiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnosticul bolii pilonidale. Medicul specialist poate observa aceasta afectiune prin examinarea vizuala a zonei din jurul santului interfesier.
In cazul in care chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.
Chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau
cu o acumulare de puroi in vecinatatea rectului (abces perirectal). Daca medicul specialist suspecteaza o alta afectiune, va indica efectuarea unor investigatii suplimentare.
Boala pilonidala asimptomatica nu necesita tratament. Daca diagnosticul de boala pilonidala a fost pus este importanta mentinerea zonei perichistice curata si uscata. De asemenea, medicul poate recomanda epilarea zonei respective pentru a se preveni patrunderea parului in chist si perpetuarea infectiei.
Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat intr-unul din cele doua modalitati:
- deschiderea si drenarea chistului
- excizia chistului (chistul este indepartat).
Incizia si drenarea chistului este uneori prima optiune terapeutica, in special daca acesta este infectat. In cazul in care chistul nu se vindeca sau recidiveaza, medicul specialist va efectua excizia acestuia. Incizia si drenajul chistului pot fi de asemenea efectuate pentru limitarea infectiei inaintea efectuarii exciziei pentru a se limita riscul de raspandire a acesteia. Totusi, alegerea tratamentului depinde de severitate infectiei.
Tratament chirurgical
Incizia si drenajul
Intr-o interventie de incizie si drenaj firele de par si puroiul sunt eliminate. Peretii chistului nu sunt indepartati. Rana ce rezulta in urma interventiei este pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. Aceasta interventie poate fi efectuata in cabinetul medical cu anestezie locala. Rata de recidiva a chistului este cuprinsa intre 1,25% si 19,5%. Medicul poate recomanda administrarea antibioticelor pentru limitarea infectiei.
Excizia
Interventia de excizie presupune drenarea materialului infectat aflat la nivelul chistului alaturi de indepartarea intregului chist pilonidal. In conditiile in care excizia este o interventie complexa ce necesita incizie si drenaj mai profunde, aceasta este efectuata intr-o sala de chirurgie in ambulator sau in spital sub anestezie generala.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi inchisa prin sutura (metoda inchisa) sau poate fi lasata deschisa, zona chistului fiind umpluta cu tifon chirurgical (metoda deschisa). Daca se foloseste tifon, acesta va fi schimbat zilnic pana cand rana se vindeca.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani, pe cand incizia si drenajul necesita 3 pana la 6 saptamani pentru vindecare. Riscul de recurenta a chistului este mai mic in cazul exiciziei decat in cazul inciziei si drenajului.
Tratamentul la domiciliu al bolii pilonidale se concentreaza pe mentinerea zonei afectate curata si in cazul tratamentului chirurgical se refera la respectarea recomandarilor medicale si la ingrijirea zonei respective.
In cazul unui chist pilonidal fara simptome de infectie sau disconfort se recomanda:
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure
- supravegherea zonei pentru semne de infectie precum: disconfort, inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra peste 38,1°C (100,5 F).
In cazul unui chist pilonidal ce asociaza si semne de infectie se recomanda:
- consultarea medicului specialist
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- efectuarea de bai calde de cateva ori pe zi
- administrarea de medicamente antialgice daca acest lucru este necesar.
In cazul efectuarii unui tratament chirurgical (excizie sau incizie si drenaj) pentru chistul pilonidal:
- medicul va oferi instructiuni pacientului in ceea ce priveste ingrijirea zonei respective si de asemenea il va instrui in ceea ce priveste activitatile fizice pe care urmeaza sa le efectueze
- in mod normal se recomanda repausul la domiciliu si limitarea activitatilor fizice pe o perioada de cateva saptamani
- procesul de vindecare poate fi dureros, astfel incat poate deveni necesara administrarea de medicamente antialgice.
Chistul pilonidal poate fi suficient de dureros pentru a face dificile sezutul si deplasarea iarin anumite cazuri de la acest nivel se poate exterioriza puroi.
Cauze
La un anumit moment, anumiti specialisti au considerat ca boala pilonidala ar fi o afectiune congenitala prezenta inca de la nastere. Totusi, marea majoritate a specialistilor considera acum ca aceste chisturi sunt dobandite in timpul vietii. Se considera ca un chist pilonidal apare atunci cand un folicul pilos (sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par) de la nivelul tegumentului este intins sau iritat. Acest lucru se poate produce in timpul efectuarii exercitiilor ce implica zona fesiera (precum calaria sau ciclismul), in cazul purtarii de haine stranse in jurul feselor, caldura sau in caz de transpiratie excesiva. Apare un blocaj la nivelul folicului pilos, ulterior acesta se infecteaza si se umfla, rupandu-se in tesuturile inconjuratoare si ducand la aparitia unui abces. Efectuarea in continuare a exercitiilor si mersul duc la acapararea firelor de par la nivelul abcesului.
Simptome
Boala pilonidala este evidentiata pentru prima oara ca o mica gropita (denumita si sinus) imediat lateral sau superior de santul interfesier. Firele de par pot protruziona de la nivelul acesteia si de asemenea pot fi evidentiate mai multe chisturi. Boala pilonidala este adesea asimptomatica. Totusi, atunci cand zona infectata se inroseste, urmatoarele simptome pot fi resimtite:
- disconfort, inrosirea sau umflarea (edematierea) zonei situata imediat lateral sau superior de santul interfesier. Chistul poate crea o senzatie de disconfort suficient de puternica incat sezutul si deplasarea sa se faca cu dificultate
- exteriorizarea de la nivelul chistului a sangelui si a unui lichid tulbure
- febra peste 38,1?C (100,5 F). Totusi, febra nu este un simptom frecvent.
Cu toate ca boala pilonidala se intalneste mai frecvent la barbati, aceasta poate aparea si la femei. Datorita localizarii, chistul pilonidal poate induce o stare de jena si de izolare sociala. Acest lucru nu trebuie sa impiedice solicitarea tratamentului, in conditiile in care acesta este disponibil.
Datorita unor simptome comune, chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau cu un abces localizat langa rect (abces perirectal).
Investigatii
In mod normal, investigatiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnosticul bolii pilonidale. Medicul specialist poate observa aceasta afectiune prin examinarea vizuala a zonei din jurul santului interfesier.
In cazul in care chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.
Chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Chron, fistula anorectala sau cu o acumulare de puroi in vecinatatea rectului (abces perirectal). Daca medicul specialist suspecteaza o alta afectiune, va indica efectuarea unor investigatii suplimentare.
Tratament - Generalitati
Boala pilonidala asimptomatica nu necesita tratament. Daca diagnosticul de boala pilonidala a fost pus este importanta mentinerea zonei perichistice curata si uscata. De asemenea, medicul poate recomanda epilarea zonei respective pentru a se preveni patrunderea parului in chist si perpetuarea infectiei.
Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat intr-unul din cele doua modalitati:
- deschiderea si drenarea chistului
- excizia chistului (chistul este indepartat).
Incizia si drenarea chistului este uneori prima optiune terapeutica, in special daca acesta este infectat. In cazul in care chistul nu se vindeca sau recidiveaza, medicul specialist va efectua excizia acestuia. Incizia si drenajul chistului pot fi de asemenea efectuate pentru limitarea infectiei inaintea efectuarii exciziei pentru a se limita riscul de raspandire a acesteia. Totusi, alegerea tratamentului depinde de severitate infectiei.
Tratament chirurgical
Incizia si drenajul
Intr-o interventie de incizie si drenaj, firele de par si puroiul sunt eliminate. Peretii chistului nu sunt indepartati. Rana ce rezulta in urma interventiei este pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. Aceasta interventie poate fi efectuata in cabinetul medical cu anestezie locala. Rata de recidiva a chistului este cuprinsa intre 1,25% si 19,5%. Medicul poate recomanda administrarea antibioticelor pentru limitarea infectiei.
Excizia
Interventia de excizie presupune drenarea materialului infectat aflat la nivelul chistului alaturi de indepartarea intregului chist pilonidal. In conditiile in care excizia este o interventie complexa ce necesita incizie si drenaj mai profunde, aceasta este efectuata intr-o sala de chirurgie in ambulator sau in spital sub anestezie generala.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi inchisa prin sutura (metoda inchisa) sau poate fi lasata deschisa, zona chistului fiind umpluta cu tifon chirurgical (metoda deschisa). Daca se foloseste tifon, acesta va fi schimbat zilnic pana cand rana se vindeca.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani, pe cand incizia si drenajul necesita 3 pana la 6 saptamani pentru vindecare. Riscul de recurenta a chistului este mai mic in cazul exiciziei decat in cazul inciziei si drenajului.
Tratament ambulatoriu
Tratamentul la domiciliu al bolii pilonidale se concentreaza pe mentinerea zonei afectate curata si in cazul tratamentului chirurgical se refera la respectarea recomandarilor medicale si la ingrijirea zonei respective.
In cazul unui chist pilonidal fara simptome de infectie sau disconfort se recomanda:
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure
- supravegherea zonei pentru semne de infectie precum: disconfort, inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra peste 38,1C (100,5 F).
In cazul unui chist pilonidal ce asociaza si semne de infectie se recomanda:
- consultarea medicului specialist
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- efectuarea de bai calde de cateva ori pe zi
- administrarea de medicamente antialgice daca acest lucru este necesar.
In cazul efectuarii unui tratament chirurgical (excizie sau incizie si drenaj) pentru chistul pilonidal:
- medicul va oferi instructiuni pacientului in ceea ce priveste ingrijirea zonei respective si de asemenea il va instrui in ceea ce priveste activitatile fizice pe care urmeaza sa le efectueze
- in mod normal se recomanda repausul la domiciliu si limitarea activitatilor fizice pe o perioada de cateva saptamani
- procesul de vindecare poate fi dureros, astfel incat poate deveni necesara administrarea de medicamente antialgice.
SURSA 02
Boala pilonidala este o infectie cronica a pielii din regiunea sacrococcigeana. Se dezvolta ca un chist-chistul pilonidal pe sacrum la baza liniei interfesiere. Acesta apare initial ca unul sau mai multe sinusuri mici din care pot iesi la suprafata fire de par. Chistul pilonidal este dureros, facind mersul si adoptarea pozitiei sezut dureroase. Frecvent se infecteaza, eliminind puroi si singe.
Chistul pilonidal este intilnit adesea la tineri intre virstele de 15 si 35 de ani, dupa pubertate atunci cind hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si modifica dezvoltarea normala a firelor de par corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rara dupa 40 de ani. Este frecventa la persoanele obeze.
Rata de incidenta a bolii pilonidale este de 0. 7%. Barbatii sunt afectati de 4 ori mai frecvent decit femeile. Debutul apare la virste mai tinere la femei datorita instalarii pubertatii mai devreme. Incidenta este afectata si de caracteristicile firelor de par, cum ar fi viteza cresterii acestora, grosimea, asprimea. Persoanele albe sunt afectate mai frecvent decit cele apartinind rasei africane sau asiatice. Factorii de risc asociati sunt perioada prelungita in pozitie sezuta, transpiratia excesiva, igiena deficitara, frictiunea la acest nivel, obezitatea si trauma.
Simptomele si semnele variaza de la o simpla gropita in piele pina la o masa larga, dureroasa. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu puroi. Prin infectare zona afectata va deveni rosie, sensibila, iar puroiul eliminat urit mirositor. Infectia poate determina si instalarea febrei, grata si stare de rau generala.
Tratamentul depinde de forma clinica a bolii. Un abces acut este tratat prin incizie si drenaj pentru a elibera puroiul si a reduce inflamatia si durerea. Un sinus pilonidal cronic va avea nevoie de excizie sau deschidere chirurgicala. Boala recurenta trebuie tratata chirurgical. Procedurile variaza de la deschiderea sinusurilor pina la excizie si posibila inchidere prin flapsuri. Operatiile extinse necesita perioade lungi de recuperare. Daca plaga este lasata deschisa va necesita comprese si pansamente pentru a o mentine curata. Desi perioada de vindecare tine citeva saptamini, rata de succes pentru plagile deschise este mai mare.
Patogenie
Dupa instalarea pubertatii, hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si secundar foliculii de par devin distensionati cu keratina. Ca rezultat se dezvolta foliculita care determina edemul si ocluzia foliculara. Foliculii infectati se extind si rup in tesutul subcutanat determinind abcesul pilonidal. Rezultatul este un traiect sinusal care duce in profunzime in spatiul subcutanat.
In 90% din cazuri directia traiectului sinusal este centripet corespunzind cu directia de crestere a firului de par. De obicei foliculul implicat este la 5-8 cm de anus. In cazuri rare sinusul este localizat caudal si se gaseste la 4-5 cm fata de anus. Sinusul lateral comunicant este creeat atunci cind abcesul pilonidal dreneaza spontan la suprafata pielii. Traiectul sinusal primitiv din santul interfesier devine un tub epitelizat. Tractul lateral devine un sinus granular care se deschide.
Firele de par implicate sunt atrase in sinusul pilonidal prin frictiune si miscarea feselor de cite ori pacientul se aseaza sau merge.
Examinarea fizica medicala arata un manunchi de fire de par care rasare din regiunea interfesiera. Acest par care este sechestrat determina instalarea unei reactii de tip corp strain si infectie. Rar alti corpi straini decit parul uman pot determina aceasta boala. S-au raportat cazuri in care parul sechestrat nu provenea de la gazda si erau pene de pasare dintro patura cu pene.
Sinusul pilonidal poate apare in mai multe zone corporale dar cel mai frecvent este descoperit in regiunea sacrococcigeana, la baza superioara a liniei interfesiere, la 5 cm de anus.
Factori predispozanti pentru declansarea bolii pilonidale:
-virsta pubertara-implicarea hormonilor sexuali
-sexul masculin, igiena deficitara
-transpiratia excesiva, tenul acneic
-persoanele obeze, trauma regiunii
-frictiunea si adoptarea prelungita a pozitiei de sezut.
Semne si simptome
Desi boala pilonidala se poate manifesta ca un abces, un sinus pilonidal, un sinus cronic sau recurent sau un sinus pilonidal perianal, cea mai frecventa manifestare a bolii este aparitia unei mase fluctuante, dureroase in regiunea sacrococcigeana. Initial 50% dintre pacienti vor prezenta un abces pilonidal in directia cresterii firelor de par si infectie sinusala.
Durerea si eliminarea de puroi din traiectul sinusal este intilnita la 70-80% din cazuri si sunt simptomele cele mai frecvente. In stadiile initiale inaintea dezvoltarii unui abces este prezenta doar celulita sau foliculita. Abcesul se formeaza cind o foliculita se extinde in tesutul subcutanat, atunci cind un granulom de corp strain devine infectat. Cavitatea subcutanata si sinusul secundar orientat lateral sunt tapetate de tesut granular si doar traiectul sinusal interfesier primitiv este epitelizat.
Diagnosticul sinusului pilonidal poate fi facut prin identificarea deschiderii foliculare epitelizate care este palpata ca o zona de indurare profunda sub pielea regiunii sacrale. Aceste traiecte au o directie centripeta de obicei. Atunci cind traiectele sunt orientate caudal poate fi prezent sepsisul perianal.
Diferentierea intre boala pilonidala si fistula anala si hidroadenita poate fi dificila. In diagnosticul diferential intra si furunculul, granulomul sifilitic, granulomul tuberculos si osteomielita sacrala cu sinus de drenaj.
Boala pilonidala recurenta este intilnita cel mai adesea dupa incizia si drenajul abcesului pilonidal. In acest caz sinusul pilonidal nu a fost excizat si este inca prezent dupa ce cavitatea abcesului se vindeca, precipitind recurenta. Dupa excizia chirurgicala, foliculii de par au fost inlaturati si nu mai reprezinta factorii de declansare a recurentei sinusului pilonidal. Se considera ca baza unei plagi chirurgicale nevindecate se va umple cu tesut granular, par si resturi tegumentare, reprezentind un nou inceput pentru reactia de corp strain care cauzeaza boala cronica. Aceasta teorie alaturi de anatomia intergluteala predispozanta care atrage parul in cavitatea sinusului pilonidal sau plaga chirurgicala este considerata a precipita boala extensiva recurenta si cronica.
Sinusul endoanal este o forma rara a bolii pilonidale care afecteaza direct pielea perianala sau poate apare circumferential in jurul anusului, implicind pielea anala. Au fost descrise trei cauze ale bolii pilonidale perianale. Prima, sinusul pilonidal coboara caudal determinind formarea unei fisuri sau fistule comunicative cu canalul anal. A doua, parul poate intra in plaga care este in curs de vindecare a unei fistule anale tratate chirurgical. A treia, parul poate fi atras, penetrind anodermul normal si producind o reactie de corp strain asemanatoare cu cea observata in regiunea sacrococcigiana.
Tratament
Terapia medicala
Injectarea sinusurilor pilonidale cu fenol
Este o tehnnica terapeutica practicata mai ales in Europa. Fenolul sterilizeaza traiectul sinusului si inlatura parul sechestrat. Injectiile cu fenol pot fi combinate cu excizia locala a sinusului. Vindecarea plagii necesita de obicei 4-8 sapatmini. Incidenta recurentei este raportata la 9-27%, asemanatoare celei urmate dupa excizia simpla si pansarea plagii. Datorita raspunsulului inflamator sever la fenol, pacientii sunt internati peste noapte. A doua zi pacientului ii este permis sa se intoarca acasa cu instructiuni de a face baie zilnic si de a pastra zona barbierita.
Terapia chirurgicala.
Boala pilonidala este impartita in 3 categorii pentru a determina abordarea chirurgicala cea mai eficienta: abcesul pilonidal acut, boala pilonidala cronica si boala pilonidala recurenta.
Abcesul pilonidal
Este abordat prin incizie, drenaj si chiuretajul cavitatii abcesului pentru a inlatura parul si resturile tegumentare. Aceasta interventie poate fi efectuata la cabinetul de chirurgie sau de primire urgente, sub anestezie locala. Incizia se va face lateral fata de linia mediana. Plagile liniei mediana se vindeca greu, sunt interfesiere si permit frictiunea mecanica. Plaga trebuie curatata zilnic la dus si barbierita, pentru a preveni reintrarea parului in plaga.
Tratamentul zonei afectate continua 3 luni, chiar dupa vindecarea completa a plagii. In peste 905% din cazuri plaga se vindeca complet dupa 1 luna. La 60% dintre pacienti incizia si drenajul fara chiuretaj determina vindecarea plagii in 10 sapatamini. Dintre acesti pacienti 40% vor dezvolta sinus pilonidal recurent, care va necesita tratament ulterior.
Drenajul abcesului nu este un tratament curativ. Studiile au aratat ca 85% dintre pacienti necesita interventii chirurgicale ulterioare. Excizia nodulului pilonidal la momentul abcedarii reduce recurenta cu 15%.
Sinusul pilonidal cronic
Este termenul aplicat pentru pacientii care au avut un abces drenat sau un sinus pilonidal. Se refera si la sinusul pilonidal asociat cu eliminare cronica de puroi dar fara un abces acut.
Tratamentul chirurgical pentru un sinus pilonidal cronic necomplicat include excizia cu inchiderea primara a plagii, excizia cu lasarea deschisa a traiectului, excizia profunda sacrala, incizie si marsupializare si injectarea cu fenol.
Inchiderea primara a plagii fata de vindecarea la a doua interventie cu lasarea plagii deschise sunt cele 2 optiuni principale pentru un sinus pilonidal cronic. Diferentele dintre cele doua procedee se identifica in functie de vindecare si recurenta bolii.
Desi inchiderea primara are un potential crescut pentru vindecarea plagii daca nu a aparut infectia, necesita din partea pacientului reducerea a numeroase activitati pina cind plaga se vindeca complet-10 sapatmini. Rata de esec pentru vindecare este la 16%. Deoarece inchiderea primara nu elibereaza complet tesutul de tensiune iar plaga este considerata contaminata in ciuda exciziei si debridarii.
Tehnica exciziei si inchiderii plagii la a doua inteventie necesita o perioada lunga de vindecare dar este asociata cu o rata a recurentei scazuta. Perioada medie de vindecare este de 2 luni. Rata de recurenta este de 8%. Desi exista avantaje, aceasta metoda necesita observare permanenta si terapie midicala prelungita a plagii.
Marsupializarea este o tehnica de compromis intre inchiderea plagii primara si inchiderea secundara. Motivul este evitarea infectiei si dehiscentei dupa inchiderea primara, precum si pansarea repetata a plagii. Marsupializarea lasa pacientului o plaga mai redusa in diametru. Prin suturarea orificiului plagii este prevenita infectarea si este recuperat tesutul subcutanat, cu o perioada de vindecare mai scurta. Vindecarea este completa la 6 sapatamini, iar recurenta este de 4-8%. Pacientul trebuie sa mentina plaga in continuare curata si barbierita.
Plastia sacrococcigeana
Plagile complexe care au necesitat excizii largi sunt reconstruite prin folosirea de muschi sau benzi miocutanate. Acestea sunt mai putin succeptibile la infectie si au o vascularizatie care promoveaza vindecarea plagii.
SURSA 03
Ce este boala pilonidala?
Boala pilonidala este o infectie cronica a tegumentelor situate imediat deasupra santului fesier. De multe ori, aceasta afectiune apare din cauza unor sporturi ce implica zona fesiera (ciclismul sau calaritul), in cazul purtarii unor haine stramte in jurul feselor sau in caz de transpiratie excesiva. Tipic, afecteaza mai frecvent la persoanele supraponderale ,brunetii, cu igiena personala deficitara ,afecteaza adultii tineri dupa pubertate (20 - 40 ani), fiind putin frecventa > 40 ani.
Este determinata de un chist infectat (chist pilonidal) la nivelul tegumentului. Chistul este de obicei localizat imediat lateral sau superior de santul interfesier (in regiunea osului sacru) si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (poarta denumirea si de "sinus"). Chistul pilonidal este un abces (colectie localizata de puroi) sau un sinus cronic de drenaj. Aceste chisturi se dezvolta cand firele de par nu se exteriorizeaza si raman subtegumentar formand un canal sau sinus ; acest sinus se infecteaza ulterior. Locul unde se dezvolta cel mai frecvent chistul pilonidal este in santul interfesier. Presiunea exercitata in aceasta zona si decubitul, alaturi de infectia bacteriana complica aceasta leziune.
Simptome
Boala pilonidala este evidentiata pentru prima oara ca o mica gropita (denumita si sinus) imediat lateral sau superior de santul interfesier. Firele de par pot protruziona de la nivelul acesteia si de asemenea pot fi evidentiate mai multe chisturi. Boala pilonidala este adesea asimptomatica. Totusi, atunci cand zona infectata se inroseste, urmatoarele simptome pot fi resimtite:
- disconfort, inrosirea sau umflarea (edematierea) zonei situata imediat lateral sau superior de santul interfesier. Chistul poate crea o senzatie de disconfort suficient de puternica incat sezutul si deplasarea sa se faca cu dificultate
- exteriorizarea de la nivelul chistului a sangelui si a unui lichid tulbure
- febra peste 38,1°C (100,5 F). Totusi, febra nu este un simptom frecvent.
Cu toate ca boala pilonidala se intalneste mai frecvent la barbati, aceasta poate aparea si la femei. Datorita localizarii, chistul pilonidal poate induce o stare de jena si de izolare sociala. Acest lucru nu trebuie sa impiedice solicitarea tratamentului, in conditiile in care acesta este disponibil.
Datorita unor simptome comune, chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau cu un abces localizat langa rect (abces perirectal).
In mod normal, investigatiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnosticul bolii pilonidale. Medicul specialist poate observa aceasta afectiune prin examinarea vizuala a zonei din jurul santului interfesier.
In cazul in care chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.
Chistul pilonidal poate fi uneori confundat cu boala Crohn, fistula anorectala sau
cu o acumulare de puroi in vecinatatea rectului (abces perirectal). Daca medicul specialist suspecteaza o alta afectiune, va indica efectuarea unor investigatii suplimentare.
Boala pilonidala asimptomatica nu necesita tratament. Daca diagnosticul de boala pilonidala a fost pus este importanta mentinerea zonei perichistice curata si uscata. De asemenea, medicul poate recomanda epilarea zonei respective pentru a se preveni patrunderea parului in chist si perpetuarea infectiei.
Chistul pilonidal simptomatic poate fi tratat intr-unul din cele doua modalitati:
- deschiderea si drenarea chistului
- excizia chistului (chistul este indepartat).
Incizia si drenarea chistului este uneori prima optiune terapeutica, in special daca acesta este infectat. In cazul in care chistul nu se vindeca sau recidiveaza, medicul specialist va efectua excizia acestuia. Incizia si drenajul chistului pot fi de asemenea efectuate pentru limitarea infectiei inaintea efectuarii exciziei pentru a se limita riscul de raspandire a acesteia. Totusi, alegerea tratamentului depinde de severitate infectiei.
Tratament chirurgical
Incizia si drenajul
Intr-o interventie de incizie si drenaj firele de par si puroiul sunt eliminate. Peretii chistului nu sunt indepartati. Rana ce rezulta in urma interventiei este pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. Aceasta interventie poate fi efectuata in cabinetul medical cu anestezie locala. Rata de recidiva a chistului este cuprinsa intre 1,25% si 19,5%. Medicul poate recomanda administrarea antibioticelor pentru limitarea infectiei.
Excizia
Interventia de excizie presupune drenarea materialului infectat aflat la nivelul chistului alaturi de indepartarea intregului chist pilonidal. In conditiile in care excizia este o interventie complexa ce necesita incizie si drenaj mai profunde, aceasta este efectuata intr-o sala de chirurgie in ambulator sau in spital sub anestezie generala.
Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi inchisa prin sutura (metoda inchisa) sau poate fi lasata deschisa, zona chistului fiind umpluta cu tifon chirurgical (metoda deschisa). Daca se foloseste tifon, acesta va fi schimbat zilnic pana cand rana se vindeca.
Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani, pe cand incizia si drenajul necesita 3 pana la 6 saptamani pentru vindecare. Riscul de recurenta a chistului este mai mic in cazul exiciziei decat in cazul inciziei si drenajului.
Tratamentul la domiciliu al bolii pilonidale se concentreaza pe mentinerea zonei afectate curata si in cazul tratamentului chirurgical se refera la respectarea recomandarilor medicale si la ingrijirea zonei respective.
In cazul unui chist pilonidal fara simptome de infectie sau disconfort se recomanda:
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure
- supravegherea zonei pentru semne de infectie precum: disconfort, inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra peste 38,1°C (100,5 F).
In cazul unui chist pilonidal ce asociaza si semne de infectie se recomanda:
- consultarea medicului specialist
- mentinerea uscata si curata a zonei afectate
- epilarea zonei respective daca acest lucru este solicitat de catre medicul specialist
- efectuarea de bai calde de cateva ori pe zi
- administrarea de medicamente antialgice daca acest lucru este necesar.
In cazul efectuarii unui tratament chirurgical (excizie sau incizie si drenaj) pentru chistul pilonidal:
- medicul va oferi instructiuni pacientului in ceea ce priveste ingrijirea zonei respective si de asemenea il va instrui in ceea ce priveste activitatile fizice pe care urmeaza sa le efectueze
- in mod normal se recomanda repausul la domiciliu si limitarea activitatilor fizice pe o perioada de cateva saptamani
- procesul de vindecare poate fi dureros, astfel incat poate deveni necesara administrarea de medicamente antialgice.
Alte informatii: Boala pilonidala , chist , boala Chron
|
Hemoroizii ... Hemoroizii sunt dilatatiile venelor situate la nivelul canalului anal si rectului inferior, pachete hemoroidale ce pot atinge dimensiuni suparatoare si pot fi exteriorizati prin anus, complicandu-se in diverse moduri - sangerare prin fisura la baza acestora sau prin fistula venoasa, tromboza ...
Hernia femurala - pe locul doi ca frecventa dintre ... Hernia femurala este definita ca exteriorizarea unei anse intestinale printr-un punct slab anatomic, preformat, al peretelui abdominal, localizat la radacina coapsei (in regiunea femurala). Este a doua hernie abdominala ca frecventa si afecteaza in special femeile, datorita faptului ca diametrul ...
Transplantul cardiac salveaza o alta viata ... Transplantul cardiac cu alogrefa ortotopica de la cadavru, folosit ca tratament al bolii cardiace in stadiu terminal, a ajuns la a patruzeci si una aniversare la data de 7 decembrie 2008. Transplantul cardiac reprezinta operatia prin care inima bolnava a unui pacient este inlocuita cu ...
Peritonita acuta difuza, o mare urgenta abdominala ... Ce este peritonita acuta? Este inflamatia acuta a peritoneului (membrana seroasa care captuseste cavitatea abdominala ), care constituie cea mai reprezentativa forma a abdomenului acut chirurgical. Peritonita acuta difuza este una din marile urgente abdominale. Peritonitele sunt determinate ...
Diverticulul Meckel, anomalie intestinala congenitala ... Diverticulul Meckel este un rest embrionar, in deget de manusa, din peretele intestinal, la jonctiunea dintre intestinul subtire si colon.Acesta nu are aceiasi structura cu peretele intestinal, ci doar este atasat la acesta, fiind constituit din tesut pancreatic sau gastric. Aproximativ 3% dintre ...
Boli ale venelor, varice si tromboflebite, pot fi ... Definitie: Tromboflebita consta in obstructia totala sau partiala a unei vene prin coagulare intravasculara, cu inflamarea peretelui venos. Deoarece principala complicatie este embolia, face parte din boala tromboemboiica. in evolutie se deosebesc un stadiu initial, de flebotromboza, de scurta ...
Apendicectomia - inlaturarea chirurgicala a ... Ce este apendicectomia? Singurul tratament pentru apendicita este interventia chirurgicala de extirpare a apendicelui (apendicectomie). Scopul este indepartarea apendicelui inainte ca acesta sa se perforeze si sa se raspandeasca infectia in abdomen (peritonita). Operatia de indepartare a ...
Publicitate
web design by © ClausDesign
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland 
2009 - 2012 Romedicale.ro
|