Cancerul bronhopulmonar

Definitie: cancerul bronhopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare bronsic.
Etiopatogenie: constituie una din cele mai frecvente localizari, fiind depasita ca frecventa doar de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne). Apare predominant la barbati (de 8-10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani. Etiologia nu este cunoscuta, dar exista unele cauze favorizante: fumatul - dupa unele statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent la cei care fumeaza peste 20 tigarete pe zi, decat la nefumatori, substantele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii cronice pulmonare. Anatomie patologica: tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita, formatiunea tumorala proemina in bronhie, pe care o obstrueaza.
Simptomatologie: Simptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport cu reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la Tratament, la un bolnav - de obicei barbat - peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar.
Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la Tratament, expectoratie mucoasa sau muco-purulenta, uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bron-sitica (respiratie dificila, suieratoare - wheezing), dar nespecifica si periferica: mul­ta vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice.
in perioada de stare se intensifica Simptomele functionale de debut (tusea, expec-toratia, durerea toracica) si apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala se mentine buna.
Semnele fizice apar tarziu si se datoreaza obstructiei bronsice, interesarii pleu­rei, infectarii teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau metastazelor. Semnele radiologice constau de obicei in: opacitate hilara, imagine de atelecta­zie lobara sau zonala si opacitate rotunda in plin parenchim (5, 6, 7, 8, 9).
Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza modificarile mu­coasei bronsice si leziunea endobronsica (tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea examenului histologic.
Semnele de laborator: unul dintre cele mai importante examene este cercetarea celulelor neoplazice in sputa, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual repetare); acest examen permite diagnosticul in 80 - 90% dintre cazuri, cu 1 - 5 ani inainte ca neoplasmul sa devina evidentiabil cu ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul citologic al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent de gradul febrei.
Evolutie: diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand Tratamentul este inoperant. Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 - 6 ani, iar cea de latenta clinica 2-3. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii sucomband in maximum doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt numeroase, ele precipita evolutia bolii, marind suferintele bolnavilor: procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneu-monie, abces pulmonar, dilatatie a bronhiilor etc); procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor din mediastin prin ade-nopatie, prinderi ale ganglionilor axilari si supraclaviculari si metastaze la distanta (cere­brale, osoase, hepatice etc). Moartea se pro­duce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.
Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai importante: - forma apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare, dureri insuportabile si semne neurologice; -  forma hilara (centrala), periferica, pseudopneumonica,mediasdnala,pleuretica, metastazanta, supurata; - cancerulpulmonai-secundat-este un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostata, san, uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect. De obicei multipla, uneori miliara. Simptomatologia pulmonara este multa vre­me muta, metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele lo­calizarii primitive (prostata, san, uter etc). Deznodamantul fatal survine mai repede decat in cancerul primitiv. Diagnosticul se bazeaza pe aparitia insidioasa - la un individ, de obicei dupa 40 de ani, mai ales mare fumator - a unor Simptome functionale nesemnificative prin ele insele (tuse, expectoratie, dispnee, hemoptizii), dar persistente si rebele la tra­tament. Aceeasi semnificatie trebuie acordata unor pneumonii si pleurezii rezis­tente la Tratament sau recidivante. Diagnosticul se precizeaza prin examen radio­logie, bronhoscopie, biopsie si examenul microscopic al sputei.
Exista deci 4 metode de depistare in stadii precoce: clinica (cu atentie la pneu­moniile care se repeta in acelasi lob, la stari febrile neexplicate si V.S.H. crescuta), radiologica, endoscopica si citodiagnostica, vizand sputa.
Prognosticul este fatal.
Profilaxia presupune lupta impotriva fumatului, a poluarii atmosferice, suprave­gherea conditiilor de lucru in industriile care folosesc substante cancerigene, actiuni de depistare precoce radiologica in masa, Tratamentul intens si precoce al tuturor infectiilor bronsice.
Tratamentul chirurgical este singurul eficace (penumectomii, lobectomii). Ma­joritatea bolnavilor ajung insa prea tarziu la interventia chirurgicala. Tratamentul medical este indicat in formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a complicatiilor etc. Se folosesc: radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen, Endoxan, Girostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea infectiilor si Tratament simptomatic dupa caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.
Prezentam orientativ o schema de Tratament cu chimioterapice utilizata in Tratamentul cancerului bronhopulmonar.
- prima zi vincristina sau vinblastina sau adriablastina, 1 flacon i.v.;
- a doua zi si a treia zi cate o fiola de ciclofosfamida (Endoxan), in perfuzie sau i.v.;
- a patra zi, metotrexat 4 comprimate sau Antifolan o fiola i.m.;
- a cincea zi, o fiola de Ftorafur i.v.

SURSA 02

Cancerul bronhopulmonar (carcinomul bronsic) reprezinta o tumora maligna localizata la nivel pulmonar, cu originea in celulele bronsice. In mod clasic se deosebesc doua tipuri mari de carcinom bronsic: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Cele doua forme se diferentiaza in functie de modul in care cresc, de tratament si de prognostic. De cele mai multe ori cancerul pulmonar este descoperit in mod intamplator, cu ocazia unei radiografii uzuale a cutiei toracice. Simptomele timpurii sunt tusea constanta si dispneea, iar in stadiile avansate apare expectoratia cu sange (hemoptizia) si scaderea in greutate.
Cancerul bronhopulmonar este favorizat de anumiti factori, cum ar fi fumul de tigara si inhalarea de pulberi in mediul profesional (de exemplu pulberea de azbest). Varsta medie de imbolnavire este de 65 de ani. Se deosebesc doua tipuri de cancer pulmonar: carcinomul microcelular si carcinomul macrocelular. Carcinomul microcelular se trateaza mai greu decat cel macrocelular, deoarece da repede metastaze in alte organe. Tratamentul cancerului pulmonar se bazeaza in primul rand pe chimioterapice care duc, de cele mai multe ori, la o micsorare vizibila a tumorii. Sansele de vindecare cresc daca simptomele se recunosc de timpuriu si tratamntul incepe imediat.
Carcinomul macromolecular se dezvolta local, fara a da metastaze. De aceea, tratamentul vizeaza indepartarea tumorii maligne, posibilitate valabila pentru aproximativ 20% din pacienti. Interventia chirurgicala se completeaza cu chimio- si radioterapie, care se folosesc si in cazul tumorilor inoperabile.
Dat fiind faptul ca fumatul reprezinta unul din factorii de risc principali ai cancerului pulmonar, se recomanda renuntarea la fumat pentru a scadea riscul de imbolnavire.
Carcinomul macrocelular
Carcinomul macrocelular se dezvolta de obicei local si formeaza rareori metastaze, astfel incat sansele sale de vindecare sunt mai bune decat cele ale carcinomului microcelular. In functie de structura histologica, el se poate clasifica mai departe in:
- Carcinomul epidermoid : constituie in medie 40% din cazurile totale de cancer pulmonar;
- Adenocarcinomul: 35% din totalul carcinoamelor bronsice. Reprezinta forma cea mai frecventa de cancer la nefumatori;
- Carcinomul nediferentiat cu celule mari;Carcinomul microcelular
Carcinoamele microcelulare reprezinta doar 15% din toate cazurile de cancer bronhopulmonar si, datorita proliferarii rapide si a faptului ca formeaza de timpuriu tumori-fiice (metastaze), are un prognostic mai rau decat carcinomul macrocelular. Aproximativ 80% din pacienti au deja metastaze in momentul diagnosticarii.
Manifestari clinice
Manifestarile timpurii care indica prezenta unui cancer bronhopulmonar (carcinom bronsic) sunt tusea, dispneea, durerile precordiale. In stadiile avansate de boala apare scaderea in greutate, hemoptizie (expectoratie cu sange), dificultati respiratorii si febra. Simptomele initiale din cancerul bronhopulmonar nu sunt specifice pentru neoplazii, putand sa apara la orice raceala normala. De aceea, cancerul bronhopulmonar este descoperit relativ tarziu. Chiar si in cazurile aparent inofensive de raceala, dar care dureaza mai mult de trei saptamani, ar trebui consultat un medic pentru excluderea diagnosticului de cancer. Mai ales barbatii fumatori cu varsta peste 40 de ani ar trebui sa fie atenti la acest tip de simptomatologie. Cu cat tratamentul cancerului bronhopulmoanr se initiaza mai devreme, cu atat cresc sansele sale de vindecare. In stadiile avansate de boala, mai ales in cazul carcinomului bronsic microcelular pot sa apara metastaze la nivel cerebral. Degradarea nervilor cauzeaza greata, cefalee, tulburari vizuale, tulburari de echilibru sau paralizii. Unele tumori excreta hormoni in sange si tulbura astfel echilbrul hormonal normal (sindromul paraneoplazic).
Tratament
Tratamentul cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic) depinde in primul rand de tipul tumorii si de extinderea acesteia. Datorita sensibilitatii diferite la chemoterapice, este foarte important sa se diferentieze intre carcinoamele bronsice microcelulare si cele macrocelulare.
Tratamentul carcinomului bronsic macrocelular
Cele mai bune sanse de vindecare le are carcinomul bronsic macrocelular daca este indepartat complet chirurgical. Interventia chirurgicala este posibila doar atata timp cat nu exista tumori fiice (metastaze la distanta). Dupa operatie se impune radioterapie, mai ales in cazul in care sunt afectati ganglionii sau apar metastaze in tesuturile invecinate. Pacientii cu cancer bronhopulmonar care au metastaze la distanta sau tumori foarte mari, inoperabile, pot recurge la radioterapie sau chimioterapie.
Tratamentul carcinomului bronsic microcelular
Carcinomul bronsic microcelular este in general inoperabil, deoarece in momentul diagnosticarii tumora a format deja metastaze in 80% din cazuri. Carcinomul bronsic microcelular este sensibil mai ales la chimioterapie sau radioterapie. Medicamentele folosite in chimioterapie se numesc citostatice si reprezinta substante care ataca celulele canceroase mai degraba decat pe cele sanatoase. Avantajul chimioterapiei in cazul carcinomului bronsic microcelular consta in tratarea adiacenta a metastazelor la distanta. Chimioterapia poate fi precedata de radioterapie, pentru ameliorarea simptomatologiei determinate de tumora sau de metastazele ganglionare. Radioterapia poate sa se instituie si dupa tratamentul chimioterapic. Dat fiind faptul ca medicamentele chimioterapice nu patrund la nivel cerebral, se va actiona radioterapic la nivelul capului, pentru a preveni metastazele cerebrale. In completarea acestor masuri se poate face si o interventie chirurgicala de indepartare completa a tumorii atunci cand aceasta cauzeaza probleme din acuza dimensiunilor mari.
Etiologie
Aparitia cancerului bronhopulmonar este pusa in legatura cu un cumul de factori pe mai multe nivele. Pe primul nivel se afla contactul cu substante cancerigene, cum ar fi fumul de tigara sau azbestul. Al doilea nivel este reprezentat de modificarile aduse structurii genice a tesutului pulmonar prin actiunea substantelor cancerigene. A treia faza apare dupa o perioada de latenta de pana la 30 de ani si consta in degenerarea si proliferarea haotica a celulelor afectate, cu formarea de cancer bronhopulmonar.
Fumatul
Exista mai multe substante daunatoare care favorizeaza aparitia cancerului bronhopulmonar. Dintre acestea, cel mai periculos este fumul de tigara. Aproximativ 90 % din bolnavii de cancer bronhopulmonar sunt sau au fost fumatori. Renuntarea la fumat determina scaderea riscului de cancer.
Riscul unui fumator de a se imbolnavi de cancer bronhopulmonar este de 40 de ori mai mare decat in cazul nefumatorilor. Fumatul pasiv creste de asemenea riscul de cancer pulmonar.
Riscul profesional
Aproximativ 5 % din cazurile de cancer bronhopulmonar sunt determinate de substante cancerigene cu care pacientul intra in contact la locul de munca. Azbestul este responsabil de peste 90% din cazuri. Substantele cancerigene actioneaza si duc la cancer chiar si dupa cateva decenii.
Categoriile de substante care expun la riscul de cancer bronhopulmonar sunt:
- pulberea de azbest, combinatiile de arsen, combinatiile de crom, nichelul, benzolul, substantele radioactive, pulberea de quarz, haloeterul;
Sclerozarea parenchimului pulmonar datorita unor procese inflamatorii sau a unor traumatisme anterioare comporta de asemenea un risc crescut de malignizare. Cancerul bronhopulmonar se leaga si de o predispozitie ereditara. Astfel, daca unul din parinti este bolnav de un carcinom bronsic, riscul copiilor de a se imbolnavi creste de doua pana la trei ori.
Diagnostic
Diagnosticul prezumtiv de cancer bronhopulmonar se pune pe baza examenului radiologic, a unei computertomografii a plamanilor si a simptomelor specifice, mai ales daca pacientul este sau a fost un fumator inrait multi ani.
Pentru diagnosticarea si tratarea cancerului bronhopulmonar se recomanda urmatoarele investigatii:
Computertomografia cutiei toracice: cu ajutorul ei se localizeaza tumora pulmonara si se estimeaza gradul ei de extindere;
Computeromografia capului: in caz de cefalee, lateropulsie (tendinta de deplasare latenta laterala in unele boli), tulburari de memorie, tulburari vizuale, pareze sau paralizii se poate face o computertomografie pentru depistarea metastazelor la nivel cerebral;
Ecografia (sonografia) : Ecografia abdominala arata daca s-au format metastaze la nivel hepatic;
Scintigrafia osoasa: in cadrul acestei investigatii se injecteaza in vene o substanta slab radioactiva, care se acumuleaza ulterior in oasele afectate. Metastazele osoase devin astfel vizibile la radiografie. Biopsia maduvei osoase: analiza histologica a unei probe de tesut din maduva osoasa poate indica prezenta metastazelor la acest nivel.
Determinarea tipului de tumora Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar, cu identificarea tipului de tumora (carcinom microcelular sau macrocelular) se face doar pe baza prelevarii unei probe de tesut (biopsie), care va fi analizata la microscop din punct de vedere histologic si citologic. Prelevarea probei de tesut se face prin introducerea unui instrument optic flexibil la nivel bronsic (bronhoscopie) si recoltarea sa cu ajutorul unei pense mici.
Analiza histologica a probei de tesut apreciaza nu doar tipul de tumora, ci si agresivitatea acesteia, viteza de proliferare si, in concluzie, prognosticul cancerului.
Tumorile se clasifica in functie de gradul de diferentiere celulara:
Tumori G1: tumorile sunt bine diferentiate (foarte asemantoare cu tesut lor de origine), prolifereaza incet si neagresiv;
Tumori G2: diferentiere medie a tumorilor;
Tumori G3: tumorile sunt slab diferentiate;
Tumori G4: tumorile nu sunt deloc diferentiate (celulele bronsice nu mai pot fi recunoscute), prolifereaza rapid si au tendinta de a forma metastaze;
Aprecierea gradului de extindere a cancerului bronhopulmonar se face in functie de clasificarea TNM, cu urmatoarele semnificatii:
T- marimea tumorii primare;
N- afectarea ganglionilor regionali;
M-prezenta metastazelor la distanta;
Tumorile de dimensiuni mici fara afectarea ganglionilor regionali si care nu dau metastaze la distanta se bucura de un prognostic mai bun.
Evolutie
Prognostic
Perspectivele de vindecare ale carcinomului bronsic depind de multi factori, cum ar fi tipul tumorii, extinderea si localizarea sa.
Tumorile pulmonare sunt tratate cel mai bine chirurgical, insa doar 25 pana la 30% din pacientii cu carcinom bronsic macrocelular pot fi supusi unei interventii chirurgicale. Dupa operatie 30 pana la 50 % din bolnavi supravietuiesc mai mult de cinci ani. In cazul pacientilor care nu sunt operati, ci supusi radioterapiei, doar 20 pana la 30 % supravietuiesc mai mult de cinci ani.
Prognosticul carcinoamelor bronsice microcelulare si a celor macrocelulare cu metastaze nu este favorabil. Rata medie de supravietuire se situeaza intre patru si doisprezece luni. Daca este tratata cu chemoterapice sau radioterapie, tumora dispare complet la 5 pana la 10 % din bolnavi. Fara tratament, carcinomul bronsic microcelular duce la moate intr-un interval de trei pana la cinci luni, doar 4 % din bolnavi supravietuind mai mult de un an.
Ingrijirea post-operatorie
Masurile de ingrijire post-operatorie vizeaza recunoasterea precoce a recidivelor de cancer bronhopulmonar si tratarea lor la timp, dar si a urmarilor tratamentului. In mod uzual se face o anamneza amanuntita, un examen fizic complet, analize din sange si o radiografie a cutiei toracice. Uneori se recomanda si repetarea bronhoscopiei la intervale mai mari de timp. Examinarile de control in cazul pacientilor care au avut cancer bronhopulmonar se efectueaza o data la trei luni in primii 3 ani dupa tratament, iar in anii al patrulea si al cincilea de doua ori pe an, iar ulterior anual.
Reabilitarea
Masurile de reabilitare stationara ulterioare operatiei ar trebui efectuate doar in clinici oncologice specializate, cu experienta, familiarizate cu nevoile specifice ale pacientilor cu neoplazii. Ele asigura imbunatatirea si consolidarea calitatii vietii pe plan fizic, social, psihic si profesional.
Preventie
Avand in vedere ca fumatul constituie cauza cea mai frecventa a cancerului bronhopulmonar (a carcinomului bronsic), riscul de a muri de cancer poate fi scazut considerabil prin renuntarea la nicotina, chiar la varste inaintate si dupa multi ani de tabagism.

SURSA 03

Cancerul bronhopulmonar sau carcinomul bronsic este o forma frecventa de cancer, o tumora maligna la nivel pulmonar reprezentata de aglomerari de celule canceroase care impiedica functionarea normala a plamanului cu punct de plecare in celulele bronsice care produce nise cu expectoratii sanguinolente sau hemoptizii, dispnee, senzatie de opresiune toracala, junghiuri, tuse uscata, febra, raguseala si senzatia de plaman incarcat. Aceste simptome sunt insotite de scadere in greutate, tuse persistenta, alterarea starii generale, sputa cu firisoare de sange. Simptomele cancerului bronhopulmonar sunt in functie de rectiile pe care le produce la nivelul bronhiei si la nivelul parenchimului pulmonar. Cancerul bronhopulmonar are drept principala cauza fumatul pasiv si activ, poluarea atmosferica si a mediului de lucru, netratarea la timp a tuturor infectiilor bronsice, boli pulmonare nemaligne preexistente (fibroza pulmonara idiopatica si tuberculoza pulmonara) etc. Cancerul bronhopulmonar apare preponderent la barbati (de aproximativ 10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani. Etiologia nu este cunoscuta, dar este favorizat de: fumat, substante radioactive, gudron, procese inflamatorii cronice pulmonare. Tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita, formatiunea tumorala se extinde in bronhie pe care, treptat, o obstrueaza. Cancerul bronhopulmonar este prima cauza de deces prin cancer in SUA si in Romania, in Romania ocupa locul 2 dupa cancerul de prostata la barbati. Din pacate, rata de supravietuire este de doar 5ani. Debutul cancerului bronhopulmonar este de obicei lent, se manifesta tardiv prin tuse continua, expectoratie mucoasa sau muco-purulenta, dificultate la respiratie (dispnee), dureri toracice intense. Debutul poate fi si acut, cu aspect de pneumonie sau de abces pulmonar. Exista doua principale forme de localizare ale cancerului bronhopulmonar: in hilul pulmonar si la nivel periferic. Diagnosticul pentru cancerul bronhopulmonar se realizeaza prin: examen radiologie, bronhoscopie, biopsie, examen microscopic al sputei, iar diagnosticul clar apar din pacate mai tarziu, cand tratamentul medical nu isi mai face efectul, iar gravitatea e accentuata si din faptul ca faza asimptomatica poate dura si 6 ani. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, cei afectati au o durata de viata de aproximativ doi ani de la precizarea acestuia, iar complicatiile sunt numeroase. De regula, cancerul bronhopulmonar incepe intr-un plaman si daca nu este tratat la timp se poate extinde la nivelul ganglionilor limfatici si in alte tesuturi din torace (inclusiv plamanul celalalt), inclusiv poate metastaza in oase, creier, ficat sau alte organe. Din tratamentelecancerului bronhopulmonar, chirurgia este cea mai eficienta, iar tratamentul medical este indicat in formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a complicatiilor. Tratament chirurgical presupune indepartarea tumorii (tesut inconjurator, parti pulmonare sau tot plamanul), polichimioterapie, tratament prechirurgical (neoadjuvanta) sau postchirurgical (adjuvanta) si chimioterapie pre si post operatorie, radioterapie cu radiatii ionizante pe volumul tumoral si screening.