
Traumatismele, bolile, semnele din nastere sau interventii chirurgicale ca mastectomia, toate pot lasa corpul desfigurat. Aceste probleme pot fi corectate prin chirurgia reconstructiva.
Remodelarea sau reducerea sanilor, chirurgia mainii sau piciorului, ingrijirea plagilor arse, reatasarea fragmentelor detasate din extremitati si corectiile faciale ca buza despicata, sunt numai cateva exemple. Chirurgia reconstructiva poate corecta orice leziune a corpului.
Procedura
Exista mai multe metode chirurgicale pentru a atinge rezultatele dorite. Medicul chirurg te va ajuta sa analizezi toate optiunile. Impreuna veti stabili care este cea mai buna metoda care se potriveste.
Chirurgia reconstructiva este aplicata in cazul urmatoarelor:
- Remodelarea sau reducerea sanilor: in cazul femeilor care au suferit o operatie de mastectomie sau care au sani foarte mari; si barbatii pot urma o operatie de reducere a sanilor.
- Chirurgia mainilor si picioarelor: in cazul pacientilor cu tumori (canceroase sau necanceroase), degete palmate, degete supranumerare sau sindromul de tunel carpian.
- Ingrijirea ranilor: arsuri sau taieturi severe.
- Proceduri de microchirurgie sau grefe: pentru a inlocui portiuni traumatizate ale corpului, ca de exemplu un deget pierdut prin amputatie sau un membru pierdut datorita cancerului.
- Chirurgia fetei: pentru a corecta defecte anatomice ca “buza de iepure" (un defect din nastere), ca si afectari ale respiratiei, infectii sinusale sau sforaitul.
Efecte adverse frecvente
Acestea depind de procedura utilizata. Medicul curant poate furniza mai multe informatii despre efectele adverse care pot aparea in urma interventiei chirurgicale.
Complicatii
Exista intotdeauna un risc de infectie la nivelul locului inciziei. Alte complicatii depind de tipul procedurii.
Recuperare
Vindecarea dupa astfel de procedura dureaza cateva luni. Odata externat, pacientul se va recupera acasa. Este important respectarea sfaturilor medicului in ceea ce priveste prevenirea infectarii plagii postoperatorii.
Rezultate
Acestea sunt permanente. Pot fi afectate de modificarile normale produse de procesul de imbatranire, dar modificarile structurale de baza vor ramane intacte.
SURSA 02
Chirurgia Reconstructiva a Tendoanelor Mainii
Tendoanele sunt acele structuri nobile care fac legatura dintre muschi si oase cu ajutorul carora contractia musculara se transforma in miscarea segmentelor anatomice. Mana este segmentul anatomic cu cele mai multe tendoane, ele fiind direct implicate in miscarea degetelor.
Traumatismele la nivelul tendoanelor pot aparea in urmatoarele circumstante:
- taieri accidentale (sticla, geam, cutit, sabie, etc.)
- accidente rutiere sau casnice
- accidente de munca prin folosirea utilajelor electrice taietoare (flex, abricht, circular etc)
- contuzii forte sau zdrobiri importante, etc.
Repararea tendoanelor mainii se face functie de complexitatea traumatismului si de gradul de poluare al plagilor, in urgenta imediata (in primele ore de la accident), in urgenta amanata (in primele 24-72 de ore de la traumatism) sau urgenta intarziata (in primele 2 saptamani).
In cazul in care s-au scurs mai mult de 3 luni de la traumatism, se iau deja in calcul metodele de reconstructie tendinoasa. Acestea presupun adesea metode de alungire sau remodelare denumite tenoplastii sau eliberarea tendoanelor din cicatrici postraumatice, metoda care se numeste tenoliza, sau chiar grefe tendinoase, cel mai adesea fiind utilizat tendonul palmar lung, un tendon de la fata volara a antebratului care poate fi sacrificat fara implicatii patologice notabile.
In cazul repararii imediate, metodele de reparare difera in functie de localizarea traumatismului. Tendoanele flexoare (cele de pe fata palmara a mainii) care sunt tendoane de forta necesita o tehnica aparte de sutura care sa reziste miscarilor degetelor si miscarii de apucare si ridicare a obiectelor cu mase diferite.
In cazul leziunii tendoanelor extensoare (cele de pe fata dorsala a mainii) uneori acestea se pot vindeca si fara sutura, doar prin imobilizare pe atela gipsata timp de 3 saptamani.
Rezultatele depind in mare masura de tipul leziunii, gravitatea acesteia si de timpul scurs de la aparitia acesteia.
SURSA 03
Chirurgia Reconstructiva a Nervilor Periferici
Chirurgia reconstructiva a nervilor pariferici se adreseaza pacientilor care au suferit diferite traumatisme cu interesarea nervilor periferici (nervul median, ulnar, radial, sciatic, etc) daca leziunea nervoasa este mai veche de 6 luni, chirurgia reconstructiva nu mai poate reface functionalitatea integrala a segmentului respectiv. Parezele si paraliziile care se instaleaza in urma traumatizarii nervilor periferici pot avea caracter definitiv daca perioada care trece de la traumatism este mai mare de 24 de luni.
In functie de complexitatea traumatismului se decide repararea tuturor elementelor traumatizate in urgenta sau urgenta amanata (adica la cateva zile de la traumatism) sau secundar la un interval variabil cuprins intre 2 si 4 luni. Repararea nervoasa se face prin suturi microchirurgicale sub magnificatie si necesita imobilizare pe atela gipsata minim 3 saptamani pentru a se cicatriza sutura nervoasa.
Daca repararea nervoasa se face secundar si capetele nervului lezat nu au fost ancorate in urgenta, sau daca exista defecte importante de substanta nervoasa, apare necesitatea utilizarii grefelor nervoase, si anume, se utilizeaza fragmente din alti nervi, cu o importanta mai mica in economia generala a organismului, pentru a reface continuitatea nervului lezat.
Refacerea traiectului nervos dureaza adesea mai mult de 3 saptamani, poate fi de cateva luni, stiut fiind ca nervul lezat se reface catre distal de locul traumatismului, cu 1mm/zi.
Cauzele cele mai frecvente ale traumatismelor nervoase sunt reprezentate de :
- accidente rutiere sau feroviare
- taieri accidentale (sticla, geam, cutit, sabie, etc)
- fracturi ale oaselor mari, reduse ortopedic sau chirurgical (leziune de nerv radial)
- accidente de munca prin folosirea utilajelor electrice taietoare (flex, abricht, circular etc.)
- contuzii forte sau zdrobiri importante cand sufera toate structurile segmentului afectat. In acest caz este risc crescut de aparitie a sindromului de compartiment, si chiar daca la piele nu exista nici o solutie de continuitate, atitudinea terapeutica corecta este de a deschide larg tegumentul si toate fasciile musculare pentru a nu se produce compresie interna pe tesuturile nobile (muschi, vase, nervi)
In cazul in care de la traumatism s-au scurs mai mult de 6 luni, daca leziunea este periferica si bazandu-ne pe investigatiile electrice, se poate incerca o reavivare nervoasa. Daca aceasta incercare esueaza, atunci se poate alege o metoda paleativa de refacere partiala a functionalitatii segmentului afectat.
Rezultatele depind in mare masura de tipul leziunii, gravitatea acesteia si de timpul scurs de la aparitia acesteia.
Alte informatii: Chirurgia reconstructiva ,
infectie ,
metode chirurgicale