Anunturi Gratuite

Criptorhidia - testicul necoborat in scrot

Dictionar Medical Adauga Informatie
Medicina
Medicale Ultimele medicale Medicale votate Medicale vizionate Medicale comentate Stiri medicina Medicina
Prim ajutor Medicamente Spitale Bucuresti Farmacii Online Clinici Medicale Bucuresti Analize Medicale

Criptorhidia - testicul necoborat in scrot
Adauga informatie
In timpul vietii intrauterine la copilul de sex masculin, se dezvolta si testiculele. De la inceputul dezvoltarii lor testiculele se afla in abdomen. In mod normal inainte de nastere testiculele coboara in  scrot, un sac care se gaseste sub penis. Cand un testicul nu coboara in scrot, asa cum ar trebui, atunci copilul va avea un testicul necoborat.
Aproximativ 5% dintre copii nou-nascuti sunt copii care au un testicul necoborat. Aceasta anomalie se intalneste mult mai frecvent la copiii nascuti prematur sau la cei care sunt foarte mici la nastere. Nu  se cunoaste cauza care determina ca testiculul copilului sa nu coboare in scrot. Probabil ca sunt mai multe cauze care determina aceasta posibilitate.
La mai mult de jumatate din cazuri, testiculele coboara la locul lor pana la varsta de 3 luni. In cazul in carecopilul nu are coborate testiculele pana la varsta de 6 luni, trebuie examinat de catre medic,  care va sugera tratamentul adecvat.
Simptome
Scrotul la un copil care nu are testiculele coborate poate fi:
-nedezvoltat; in mod normal scrotul copilului este rotund si cateodata incretit (zbarcit); in cazul testiculului necoborat, scrotul poate fi mai moale si mai putin rotund, pe o parte sau pe ambele parti
-dezechilibrat (asimetric); daca numai un testicul este coborat scrotul apare dezechilibrat, cu o parte mai mare, mai plina si mai bine dezvoltata; partea cu testiculul necoborat, in mod normal este mai mica  si mai plata.
De asemenea, corpul rotund al testiculului nu se simte (este nepalpabil), pe una sau pe ambele parti ale scrotului, unde nu este coborat testiculul.
Investigatii
In mod normal, medicul va constata testiculul necoborat in timpul examinarii, cu ocazia consultului general al nou-nascutului sau in timpul consultului de rutina la copil. Medicul va chestiona familia despre  istoricul medical al copilului pentru a putea stabili diagnosticul de testicul necoborat. Daca medicul suspecteaza aceasta situatie, in mod normal va indruma copilul la un specialist, precum chirurgul  pediatru sau urologul pediatru.
Medicul, in timpul examinarii fizice, va cerceta daca testiculele se pot simti (se pot palpa). Daca ele sunt palpabile dar nu sunt coborate in scrot, copilul va fi reexaminat peste 3-6 luni. Testiculul  necoborat, coboara in mod fiziologic la locul lui in primul an, de obicei in primele 3 luni.
Daca un testicul necoborat nu se simte in timpul examinarii fizice, sunt necesare teste suplimentare pentru a stabili cauza:
-un testicul ectopic: aceasta inseamna ca testiculul se afla intr-o pozitie anormala, in zona inghinala
-un testicul retractil: aceasta inseamna ca testiculul a coborat in intregime, dar cateodata este retras din scrot, de muschiul care este atasat la el
-un testicul absent sau malformat: aceasta situatie poate fi determinata de o anomalie aparuta in timpul dezvoltarii testiculului, in timpul sarcinii
-hipospadias: acesta este un defect comun, de la nastere, cand uretra nu este dezvoltata pana la varful penisului; in aceasta situatie uretra se deschide undeva pe fata inferioara a penisului; in majoritatea  cazurilor de hipospadias, testiculele nu au coborat in scrot.
Procesul de identificare a tipului de testicul necoborat sau excluderea altor conditii similare poate include:
-tratamentul hormonal: foloseste un esantion de sange pentru a determina daca testiculul lipseste (anorchia); oricum rezultatul testului cateodata nu indica clar daca testiculul lipseste
-explorarea chirurgicala: va verifica prezenta unuia sau a ambelor testicule si va evalua conditia lor; medicul poate folosi laparoscopia pentru a vedea in interiorul abdomenului, daca testiculele nu se simt  (nepalpabile) la examenul fizic; in timpul laparoscopiei, chirurgul introduce in cavitatea abdominala a copilului un instrument subtire cu sursa de lumina, prin intermediul unei incizii mici efectuate sub  ombilic
-teste imagistice medicale, cum ar fi ultrasonografia (ecografia), rezonanta magnetica (RMN), tomografia computerizata (CT scan): aceste teste pot ajuta la localizarea unui testicul necoborat. Oricum,  acestea nu sunt destul de eficiente pentru a inlocui examenul fizic, testele hormonale si laparoscopia. De asemenea, copiii mici trebuie sedati pentru efectuarea testelor imagistice, fapt ce le face mai  putin adecvate pentru copil. Testele imagistice sunt considerate mai folositoare la copiii mai mari, la adolescenti sau barbatii adulti, decat la nou-nascuti si copii mici.
Factori de risc
Riscul pentru cancerul testicular este de 20 de ori mai mare la barbatii care au avut in permanenta un testicul necoborat decat la ceilalti barbati. Din aceasta cauza barbatii care au avut in permanenta un  testicul necoborat, trebuie examinati medical periodic (cel putin la doi ani), toata viata. Aceasta examinare periodica trebuie sa includa o examinare fizica a testiculului. In situatia unui testicul  necoborat permanent, medicul trebuie sa stabileasca frecventa efectuarii controalelor.
Tratament - Generalitati
Daca nou-nascutul are testiculul necoborat, medicul va dori probabil sa astepte si sa constate daca testiculul va cobori in scrot de la sine. Medicul va examina copilul la fiecare control periodic, pentru a  vedea daca testiculul coboara spre scrot.
Daca testiculul nu a coborat in primele 6 luni, este posibil sa nu mai coboare. Medicul va recomanda interventia chirurgicala pentru plasarea testiculului in scrot, cel mai probabil la varsta de 9-15 luni a  copilului. In multe cazuri interventia se va efectua pe cale laparoscopica, care necesita numai o mica incizie pe abdomen, sub ombilic. In alte cazuri se va apela la chirurgia clasica, cand se realizeaza  deschiderea abdomenului.
Tratamentul chirurgical prin care se va muta testiculul necoborat in scrot, se numeste orhipexie sau orhidopexie:
-in functie de localizarea testiculului, una sau doua incizii sunt efectuate la nivelul scrotului, in regiunea inghinala sau la nivelul abdomenului, pentru a permite chirurgului sa gaseasca testiculul si  sa-l coboare in scrot
-de obicei este necesara o singura interventie; daca testiculul este localizat in abdomen pot fi necesare doua interventii chirurgicale separate, la cateva luni
-daca este prezenta o hernie inghinala, se va opera in acelasi timp
-operatia se va efectua sub anestezie generala, asa incat copilul va dormi pe perioada interventiei; dupa operatie, cand se va trezi, copilul va putea merge acasa; majoritatea copiilor recupereaza rapid.  Aceasta interventie este considerata o operatie sigura si eficace, avand putine riscuri.
Alta posibilitate terapeutica este terapia hormonala care poate determina coborarea testiculului in scrot:
-terapia hormonala este eficienta in mai putin de 20% din cazuri; ea poate fi o buna optiune daca testiculul este deja foarte aproape de scrot
-cateodata testiculul poate cobori numai partial cu terapia hormonala; aceasta terapie hormonala se utilizeaza inca, deoarece face interventia chirurgicala mai usor de efectuat. Daca este eficace,  interventia nu mai este necesara.
Tratamentul recomandat de medic depinde de o serie de factori:
-pentru nou-nascuti, majoritatea medicilor recomanda tratamentul cel mai devreme la 6 luni, dar nu mai tarziu de 2 ani; tratamentul timpuriu efectuat intre 6 luni si un an, poate ajuta la prevenirea  infertilitatii ce poate aparea mai tarziu, in viata
-pentru tinerii si adutii care au un testicul necoborat, tratamentul chirurgical este recomandat dupa pubertate pana la varsta de 32 ani, pentru a reduce riscul de cancer testicular; dupa varsta de 32 de ani  riscul chirurgical este mai mare decat riscul de a dezvolta cancer; persoana care are un testicul necoborat trebuie sa consulte medicul pentru a stabili cea mai potrivita conduita terapeutica
-daca un testicul necoborat este incomplet sau malformat, majoritatea medicilor recomanda mai degraba extirparea lui decat coborarea in scrot.
De retinut!
-copilul care are un singur testicul (din cauza faptului ca unul fie a fost absent, fie a fost extirpat) trebui sa aiba grija in mod special pentru protejarea lui de traumatisme; daca interventia  chirurgicala este necesara pentru a plasa singurul testicul in scrot, atunci acesta va fi fixat in scrot reducand riscul ranirii prin torsiune de testicul, ce poate aparea mai tarziu in viata
-barbatii care au un testicul necoborat, au riscul de a face cancer testicular de 20-40 de ori mai mare decat ceilalti barbati; tratamentul efectuat in cazul unui testicul necoborat nu inlatura complet  riscul de a dezvolta cancer testicular, dar il poate reduce
-din cauza riscului crescut de a dezvolta cancer, barbatii care au in permanenta un testicul necoborat, trebuie examinati periodic (cel putin o data la doi ani) toata viata; aceasta examinare trebuie sa  includa examinarea testiculului;o persoana care un testicul necoborat toata viata, va stabili cu medicul ritmicitatea reexaminarii
-un scrot partial sau total gol, poate avea un efect psihlogic si emotional asupra barbatului; tratamentul poate imbunatati starea psihologica; daca testiculul este absent sau malformat, o proteza  testiculara poate face scrotul sa para normal.
Tratament ambulatoriu
Dupa ce copilul a fost operat pentru un testicul necoborat trebuie:
-verificat locul operatiei pentru a observa semnele de infectie, precum roseata, tumefierea, durerea sau secretia
-protejata zona genitala de traumatisme: copilul trebuie sa evite sa calareasca jucarii, ca de exemplu bicicleta, tricicleta timp de 2 saptamani; copiii mai mari trebuie sa evite jocurile sportive, jocurile  dure, care prezinta risc de ranire a zonei genitale
-respectate toate recomandarile privind examinarile ulterioare, inasa fel incat medicul sa poata examina copilul in vederea descoperirii semnelor de complicatii; in cazuri rare, testiculul poate parasi  scrotul din nou (reascendenta) dupa operatie, necesitand tratament ulterior pentru a fi asezat din nou in scrot.
Evolutie
Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, chiar daca tratamentul a avut succes, au un risc crescut pentru infertilitate. Persoana care a avut un testicul necoborat si este preocupat de  infertilitate, va putea obtine informatii despre optiunile terapeutice de la medic.
Barbatii care au avut sau au un testicul necoborat, au risc crescut de a dezvolta cancer testicular. Este important pentru acesti barbati sa efectueze controale medicale periodice (cel putin o data la doi  ani), toata viata. Aceste examinari vor include examenul fizic al testiculelor. Persoana care are in permanenta un testicul necoborat va stabili cu medicul ritmicitatea examinarilor.
In plus testiculul trebuie ferit de traumatisme, prin purtarea unei cupe de protectie pe timpul jocurilor periculoase.
Trebuie consultat medicul in privinta interventiei chirurgicale pentru vasectomie, daca persoana respectiva a avut in trecut o interventie chirurgicala pentru testicul necoborat. Cateodata prin intermediul  interventiei chirurgicale pentru un testicul necoborat se extrage testiculul si se reimplanteaza in scrot. Chirugical se vor reatasa vasele de sange la vasele deferente, care furnizeaza sange testicului  reimplantat. Vasele deferente sunt sectionate in timpul vasectomiei, putand afecta alimentarea cu sange a testiculului reimplantat.
De retinut!
Daca tanarul are un singur testicul, trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a procura o proteza testiculara. Proteza ajuta scrotul sa para normal si ajuta persoana in cauza sa se simta mai bine. Este un  subiect controversat protezarea la preadolescenti. Copilul si parintii vor decide impreuna, cat este de necesar ca scrotul sa para normal. Daca proteza este implantata inainte de pubertate, va fi necesara  reimplantarea mai tarziu a unei proteze mai mari, asemanatoare marimii unui testicul adult.

SURSA 02

Criptorhidia este definita ca fiind situarea testiculului oriunde pe traiectul normal de coborare mai putin in scrot. Forma unilaterala este mai comuna. Incidenta criptorhidiei la nastere este destul de mare  aproximativ 3, 5% dar in jumatate din cazuri coborarea se produce spontan in prima luna de viata.
Etiopatogenie
Cauzele acestor anomalii nu este pe deplin cunoscuta dar exista mai multi factori implicati :
- anomalia gubernaculum testis; acesta este un cordon ce se intinde de la polul inferior al testiculului pana la scrot ghidand coborarea acestuia
- defct testicular intrinsec manifestat printr-o lipsa de raspuns la gonadotrofine (testicul disgenetic)
- deficienta de stimulare gonadotrofica demonstreaza incidenta crescuta a criptorhidiei la nou- nascutii prematur.
Coborarea testiculara este mediata hormonal (androgeni si gonadotrofina pituitara) dar o alta conditii necesara pentru ca aceasta sa se realizeze este ca testiculul sa aiba cale libera de acces spre scrot.
Situarea in scrot a testiculului are un rol decisiv in procesul de spermatogeneza deoarece temperatura din scrot se mentine cu 1ºC mai coborata decat cea a corpului iar celulele spermatogenice sunt foarte  sensibile la temperatura (se pare ca probleme de fertilitate pot avea si persoanele care lucreaza timp indelungat in medii cu temperaturi foarte ridicate) . Dupa varsta de 4 ani deja structura testiculului  criptorhid sufera o alterare permanenta constand intr-o depunere masiva de colagen. La pubertate testiculul criptorhid prezinta un deficit sever de componente spermatogenice. Functia endocrina este in  general pastrata deoarece celulele Leydig nu sunt afectate de temperatura. In aproximativ 10 % din cazuri se mentine un deficit atat de spermatogeneza cat si endocrin chiar dupa coborarea fapt ce  demonstreaza ca aceste testicule sunt disgenetice.
Diagnosticul este sugerat chiar inca de la nastere de absenta unui testicul sau a ambelor in scrot.
Semnalul de alarma trebuie tras daca coborarea nu se produce nici dupa prima luna de viata.
Examenul fizic poate evidentia testiculul in regiunea canalului inghinal dar care nu poate fi coborat in scrot si atrofia scrotului pe partea afectata. Uneori pacientii pot prezenta durere cauzata de  traumatisme ale testicului situat in zone vulnerabile (de exemplu deasupra simfizei pubiene) .
Infertilitatea este frecvent intalnita la adultii cu criptorhidie bilaterala. Dozarea serica si urinara a unor hormoni (testosteron seric, 17-cetosteroizi, gonadotrofine urinare) este utila mai ales in  cazurile in care nici un testicul nu e coborat si se pot suspiciona si alte afectiuni cum ar fi hipopituitarismul primar si hipogonadismul primar. Informatii utile pot fi obtinute si prin arterio- sau  venografie (plex pampiniform) si prin ultrasonografie (mai ales pozitizionarea inghinala a testiculelor) .
Computer tomografia si imagistica prin rezonanta magnetica nucleara au rate mari de succes oferind in plus date despre aparitia unui eventual proces malign.
Probleme de diagnostic pot pune starile de intersexualitate (ambiguitate a organelor genitale externe), sindromul Morris precum si criptorhidismul fiziologic care este destul de comun in special prepubertar  datorita fortei muschiului cremaster si volumului redus al gonadei indeosebi in conditii de temperatura scazuta, excitare si efort fizic intens.
Complicatiile cele mai intalnite sunt torsiunea cordonului spermatic si malignizarea testiculului necoborat (tumorile maligne testiculare apar de 35- 45 ori mai frecvent la un testicul necoborat decat la  unul normal) . Un risc crescut de malignizare (peste riscul general) dar mult mai scazut exista si in cazul testiculului coborat chirurgical. Torsiunea cordonului spermatic apare mai rar si trebuie deosebita  de apendicita, diverticulita sau de o hernie strangulata.
Tratamentul
Este deosebit de important ca tratamentul sa se instituie precoce pentru prevenirea sterilitatii masculine (in cazurile bilaterale), a traumelor psihice ce pot surveni mai tarziu si a malignizarii.
Are mai multe etape in functie de momentul prezentarii la medic (varsta pacientului) si de modificarile histopatologice aparute in structura testiculului. Cum aceste modificari apar dupa varsta de 1 an  interventia de coborare a testiculului in scrot numita orhidopexie trebuie efectuata pana la aceasta varsta dar chiar si asa nu se poate garanta fertilitatea (exista probabilitatea ca testicolul sa fie  alterat congenital) .
O alternativa la interventia chirurgicala ar fi tratamentul hormonal constand in administrarea de hCG in doza de 1500 unitati pe saptamana i. m. timp de trei saptamani sau a unui analog LH-RH. Succesul  acestei metode apare in 10-20 % din cazuri dupa circa o luna de tratament. Daca nu apar rezultate se practica orhidopexia imediat. Daca testiculul este atrofic sau varsta pacientului este mai mare de 10 ani  se practica orhidectomia (dat fiind riscul mare de malignizare si compromiterii totale a functiilor acelui testicul).

SURSA 03

Testiculele se formeaza in viata intra-uterina in regiunea lombara si incep sa coboare dupa luna a IV-a de viata embrionara, astfel incat la nastere in mod normal testiculele se gasesc in scrot.
La 10-50% dintre prematuri si la un procent mai mic dintre nou-nascutii la termen, unul sau ambele testicule nu sunt coborate la nastere (criptorhidie). Examinarea prezentei testiculelor in scrot face parte din examenul clinic de rutina al nou-nascutului in maternitate si absenta unuia sau ambelor testicule impune urmarirea si examinarea periodica a copilului de catre medicul pediatru/de familie.
In unele cazuri testiculul coboara in scrot spontan in saptamanile urmatoare.
Necoborarea spontana a testiculului in scrot necesita tratament in timp util, deoarece criptorhidia netratata este o cauza frecventa de sterilitate masculina.
Aceasta deoarece testiculul este supus in interiorul corpului la temperaturi mai ridicate decat temperatura din scrot, ceea ce determina aparitia unor leziuni degenerative cu afectarea ulterioara a functiei de spermatogeneza. Studiiile au demonstrat ca astfel de modificari degenerative se observa microscopic dupa varsta de 3-4 ani; de asemenea dupa varsta de 5 ani s-au semnalat modificari similare si la testiculul contralateral, aflat in scrot, probabil datorita unor mecanisme autoimune.
Un alt risc pe care-l presupune netratarea criptorhidiei, este riscul de malignizare al testiculului ectopic.
De aceea, chiar daca ideal tratamentul se recomanda pana la varsta de 3-5 ani, considerandu-se ca dupa varsta de 5 ani criptorhidia netratata semnifica compromiterea functionala a glandei (sterilitate), este necesar tratamentul chirurgical pentru a preveni alte complicatii uterioare (malignizare, torsiune, orhita etc.).
De asemenea nu trebuie omise nici implicatiile psihologice pe care le poate antrena ulterior absenta unui testicul din scrot.


Alte informatii:   nastere , Criptorhidia , nou-nascuti
  Comenteaza medicale
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza acum si expediaza comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10


Medicale
Exercitiile Kegel - necesare pentru o nastere mai ...
Ce sunt exercitiile Kegel? Exercitiile Kegel sunt exercitii pe care le poti face pentru a intari musculatura planseului pelvin, care este format din muschii care sustin uretra, vezica urinara, uterul si rectul. Exercitiile au fost numite dupa Arnold Kegel, un ginecolog care le recomanda in anii ...
Oligospermia, una din cauzele infertilitatii masculine ...
Oligospermia este una dintre cauzele infertilitatii masculine. Desi este suficient un singur spermatozoid pentru a fecunda un ovul, sansele ca acesta sa  ajunga la ovul sunt foarte mici. Pentru acest motiv, oligospermia scade sansele de formare a unui embrion. Cu cat sunt mai putini ...
Orhita - complicatie a oreionului ...
Cu totii stim, probabil, ca atunci cand un barbat adult ori chiar adolescent sufera de oreion, exista sanse ca aceasta afectiune sa aiba urmari precum sterilitatea. Oreionul provoaca o inflamare a testiculelor, orhita, sterilitatea fiind o complicatie rara a acesteia. Insa nu numai oreionul poate ...
Bolile cu transmitere sexuala se pot raspandi si prin ...
Expertii afirma ca infectiile pot exista fara simptomatologie. Sexul oral creste riscul de a contacta o BTS frecventa denumita uretrita negonococica la barbati, afirma cercetatorii australieni. Uretrita non-gonococica este un tip de uretrita, o infectie a uretrei, formatiunea anatomica prin care ...
Vasectomia - Sterilizarea definitiva a barbatului ...
Acesta este un procedeu de sterilizare permanenta a barbatului. Interventia consta in intreruperea canalelor deferente. In mod normal acestea au rolul de a transporta spermatozoizii de la nivelul testiculelor unde sunt produsi, la nivelul prostatei unde se vor amesteca cu lichidul produs de aceasta ...
Uretritele sunt adesea determinate de virusuri ...
Uretritele provocate de un agent infectios, altul decat gonococul, sunt denumite "uretrite negonococice". Cauze Principalele cauze ale uretritelor negonococice sunt: - bacterii: Chlamydii, Mycoplasme, Haemophilus vaginalis, bacili gram-negativi - virusuri: herpes simplex, papilomavirusuri ...
Infectiile urinare pot fi prevenite ...
Femeile sunt foarte sensibile fata de infectiile vezicii urinare si ale uretrei (tubul care duce urina din vezica urinara la exterior). Poti preveni aceste infectii: 1. Daca te stergi intotdeauna dupa ce urinezi. 2. Daca urinezi dupa contactul sexual. In timpul actului sexual datorita miscarilor ...


Criptorhidia - testicul necoborat in scrot

Anunturi Gratuite   |   Vanzari auto   |   Anunturi Gratuite   |   Anunturi
Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

medicale footer

2009 - 2014 Romedicale.ro