Diabetul insipid - setea intensa insotita de poliurie

Publicitate

Diabetul insipid este o afectiune ce se caracterizeaza prin imposibilitatea rinichilor de a concentra urina, determinand o poliurie (emisia unei cantitati mari de urina diluata), insotita de o sete intensa (polidipsie).
Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate de functionarea necorespunzatoare a rinichilor sau de absenta hormonului antidiuretic, al carui rol este de a impiedica trecerea unei cantitati prea mari de lichide in vezica urinara.
Atunci cand hormonul antidiuretic lipseste complet sau nu este secretat in circulatie vorbim de diabet insipid central. Dar daca hormonul antidiuretic este prezent dar nu actioneaza asupra tubului colector este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.
In mod normal, rinichii au rolul de a elimina excesul de lichide din fluxul sangvin. Aceste lichide in exces sunt depozitate in vezica urinara sub forma de urina. Atunci cand cantitatea de lichide scade (prin transpiratie, de exemplu), rinichii produc mai putina urina pentru a pastra lichidele in organism.
Cauze
Printre cauzele diabetului insipid central se numara:
- o tumora a hipotalamusului (regiune centrala a creierului, situata sub hipofiza si avand rolul de a regla o multitudine de senzatii fiziologice: foame, sete, dorinta sexuala, etc.)
- ablatia hipofizei (glanda situata la baza encefalului care controleaza activitatea celorlalte glande din organism)
- tumora a hipofizei
- tuberculoza
- traumatism cranian
- meningita
- sindromul Sheehan (insuficienta a secretiei hormonale datorate unei reduceri a circulatiei sangvine in momentul nasterii)
- encefalita (inflamarea encefalului)
- sarcoidoza (boala care afecteaza in general plamanii si a carei cauza este necunoscuta)
- probleme ale circulatiei sangvine la nivelul hipofizei
- metastaza unui cancer cranian
- craniofaringiom (tumora a regiunii hipofizei)
In unele cazuri, cauza diabetului insipid central nu este cunoscuta.
Cauzele diabetului insipid nefrogenic pot fi:
- congenitale
- potomanie (nevoie constanta de a bea cantitati mari de apa)
- pielonefrita (inflamatie renala)
- amiloza -depozite formate din proteine (amiloid) in mai multe regiuni ale corpului
- luarea unor medicamente: litiu, sau unele antibiotice
Simptome
- poliurie -emisia unei cantitati mari de urina (intre 5 si 8 litri) foarte diluata, care nu contine zahar sau albumina
- pierdere a greutatii
- iritabilitate
- stare de slabiciune
- cefalee
- hipotermie -scadere a temperaturii
- hiponatremie -diminuare a nivelului de sodiu din plasma sangvina
- polidipsie -sete intensa datorate poliuriei
Diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului de diabet insipid sunt necesare anumite teste, deoarece semnele si simptomele sale pot fi provocate de mai multe afectiuni, printe care diabetul zaharat. Dupa diagnosticare, medicul va determina tipul de diabet de care sufera pacientul, pentru a-i putea prescrie tratamentul adecvat.
Testul de restrictie hidrica -este utilizat pentru depistarea cauzei diabetului insipid. In conditiile suprimarii aportului de lichide cu doua sau trei ore inaintea efectuarii testului, medicul va masura greutatea corporala, emisia de urina si compozitia acesteia. In unele cazuri, medicul va masura si nivelul de hormon antidiuretic (ADH) din sange.
Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice a urinei). Emisia unei urine diluate (continand o cantitate mare de apa si o concentratie de saruri si de produsi de excretie scazuta) este un semn al diabetului insipid.
Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) este o procedura medicala neinvaziva care poate fi utilizata pentru depistarea cauzelor diabetului insipid.
Antecedentele familiale sunt analizate atunci cand se suspecteaza o forma congenitala de diabet insipid.
Tratament
Tratamentul depinde de tipul de diabetul insipid de care sufera pacientul.
Diabetul insipid central.
Deoarece cauza acestui tip de diabet este reprezentata de insuficienta de hormon antidiuretic (ADH), tratamentul consta in general in administrarea unui hormon de sinteza numit desmopresina pe cale orala, sub forma de injectii, sau pulverizari nazale. Desmopresina trateaza poliuria, iar la majoritatea pacientilor este un medicament sigur si eficient. Daca afectiunea este cauzata de o anormalitate a hipofizei sau a hipotalamusului (o tumora de exemplu), totusi medicul o va trata pe aceasta mai intai.
Tratamentul consta in aportul generos de apa, pentru a inlocui lichidele pierdute. Totusi pacientii care iau desmopresina trebuie sa consume lichide doar atunci cand le este sete. Aceasta deoarece desmopresina stopeaza excretia de apa in exces, iar rinichii produc mai putina urina.
In cazurile usoare de diabet insipid central, aportul crescut de lichide este suficient. Medicul poate recomanda o anumita cantitate (de obicei mai mult de 2,5 litri pe zi) pentru a asigura o buna hidratare.
Diabetul insipid nefrogenic.
Tratamentul in cazul diabetului insipid nefrogenic consta in adoptarea unui regim alimentar cu un nivel scazut de sare pentru a reduce emisia de urina. O cantitate suficienta de apa este necesara pentru a evita deshidratarea.
Daca simptomele acestui tip de diabet sunt provocate de un tratament medicamentos, se impune incetarea luarii medicamentului in cauza (doar cu recomandarea medicului!).

SURSA 02

Manifestarea principala a bolii consta in eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 20 1 de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie.
Etiopatogenie
Orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipo-talamus care sintetizeaza vasopresina poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa in zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute in cazul tumorilor hipofizare.
Diagnostic
Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua simptome majore: poliuria si polidip-sia. intrucat manifestari similare pot exista si in alte afectiuni, inainte de a incepe tratamentul este necesar sa se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta renala cronica) se insotesc de poliurie. Secretia de vasopresina in astfel de cazuri este normala, dar rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai putin intensa (pana la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza intre 1 008 si 1 012. in plus, poliuria nu este modificata de administrarea de vasopresina.
Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi observata in hipercalcemii, in lipsa prelungita de potasiu, dupa un tratament indelungat cu cortizon si in diabetul zaharat. in acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator arata prezenta zaharului in sange si urina.
Pentru precizarea diagnosticului bolii, in clinica se utilizeaza urmatoarele teste: Cel mai simplu test este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece produce o deshidratare importanta a organismului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa supravegheze bolnavul cu multa atentie, in tot timpul probei. Bolnavul trebuie cantarit din ora in ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea in greutate depaseste 3 - 5% din greutatea corpului, proba se intrerupe.
Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopre-sinei. Testul consta in injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii se salicilat sau tartrat de nicotina. Doza administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut, deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, in cantitate egala cu cantitatea de apa pe care o elimina in acest interval de timp. in mod normal, nicotina descarca vasopresina si cantitatea de urina scade. in diabetul insipid, in care exista deficit de hormon antidiuretic, cantitatea de urina se mentine crescuta.
Un alt test frecvent utilizat in diabetul insipid este proba cu clorura de sodiu: inainte de proba se suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp, timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se strange si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat in mililitri pe minut. Proba propriu-zisa se incepe cand debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare 15 minute, atat in timpul perfuziei, cat si la 30 de minute dupa terminarea ei. in mod normal, debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid.
Proba la hormonul antidiuretic consta in administrarea i.m. sau i.v. de hormon anti-diuretic. Se urmareste diureza pe minut. in diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia intre diabetul insipid si poliuria intalnita in afectiunile renale.

SURSA 03

In ciuda numelui similar, diabetul insipid (diabetus insipidus) nu este inrudit cu diabetul zaharat (diabetus mellitus). Unii pacienti cu diabet insipid au rinichi care nu concentreaza urina foarte bine (ceea ce inseamna ca urina e mai diluata). Ei trebuie sa urineze foarte des. E posibil sa se trezeasca de 2-3 ori pe noapte pentru a urina. Pacientilor cu diabet insipid le e sete tot timpul. De multe ori, au nevoie sa bea o data la fiecare ora.
Diabetul insipid (DI) este o boala endocrina care implica productia deficienta sau lipsa de actiune eficace a hormonului antidiuretic (ADH sau vasopresin). ADH e produs in hipotalamus (partea inferioara a creierului), depozitat si secretat de glanda pituitara (o glanda mica situata sub hipotalamus) si actioneaza asupra rinichiului pentru a conserva fluidele. Productia deficienta de ADH sau lipsa actiunii eficiente a acestuia produce un volum mare de urina, creste setea, deshidratarea si scade tensiunea sangvina in cazurile avansate. Volumul mediu de urina pentru un adult normal este 1.5 litri zilnic. In diabetul insipid, volumul de urina poate ajunge la 15 litri zilnic ! Bolile hipotalamusului sau ale glandei pituitare care provoaca lipsa de ADH se numesc DI central. Bolile rinichiului care produc lipsa de raspuns a rinichiului la actiunea de conservare a ADH se numesc DI nefrogenic.
Exista doua cauze ale diabetului insipid. La anumiti oameni, o parte a creierului (numita hipotalamus) nu produce destul hormon antidiuretic (numit ADH), care e necesar pentru ca organismul sa functioneze corect . O cauza mai putin comuna a DI este incapacitatea rinichilor de a raspunde la ADH. Medicii numesc asta DI nefrogenic. El poate avea drept cauze:
- Boli ale rinichilor
- Boli metabolice
- Efecte secundare ale unor medicamente, de pilda litiul
- Scaderea nivelului de potasiu din sange
- Lipsa de proteine
- Nivel prea mare de calciu in sange
- Anemia cu celule in "secera" (siclemia)
Diagnosticul de diabet insipid (DI) presupune excluderea altor cauze ale volumului mare de urina, ca de pilda diabetul zaharat (o boala in care lipsa de insulina produce un nivel mare de glucoza in sange). Analizele care confirma DI sunt prea complicate pentru a fi discutate aici. Ele sunt de obicei facute si interpretate de internisti sau endocrinologi. Dupa confirmarea prezentei DI, se fac analize care determina cauza exacta a bolii. In viitor se va putea masura nivelul de ADH in sange si acest lucru va mai simplifica diagnosticul de DI.
Tratamentul DI central implica administrarea hormonului ADH care lipseste. Un hormon sintetic ADH poate fi administrat prin injectii sau inhalatii nazale. Recent, hormonul a aparut si sub forma de pastile. Cu tratament corect, pacientii cu DI central pot reduce volumul de urina la normal si prognosticul e bun. Acest medicament seamana destul de bine cu ADH-ul natural. Medicamentul se produce sub forma de spray nazal. Se administreaza in fiecare nara inainte de culcare. Daca e nevoie sa se mearga la toaleta de multe ori pe noapte, spray-ul poate fi utilizat atat noaptea cat si dimineata. Daca luati acest medicament, trebuie sa nu beti prea multe lichide, pentru ca organismul se poate supraincarca cu fluide. Daca aveti prea multe fluide in organism, va puteti simti slabit sau ametit, sau va puteti simti pur si simplu rau. Prognoza pe termen lung a multor pacienti cu DI central e buna, iar unii isi imbunatatesc conditia spontan in timp. Pentru a obtine rezultatul optim, e important pentru pacienti sa colaboreze atent cu medicul pentru a diagnostica boala, a descoperi cauza si a incepe tratamentul.

Alte informatii: poliurie , Diabetul insipid , rinichii , tumora , tuberculoza , meningita , Boli metabolice , Anemia