Esofagita - inflamatia peretelui esofagului

Publicitate

Esofagitele sunt inflamatii acute sau cronice ale esofagului. Aceasta inflamatie este raspandita in intreaga mucoasa tractului ce leaga gatul de stomac. Simptomele evidente ale acestei patologii sunt senzatia ascendenta de arsura a tractului gat-stomac si revarsarile acide de dupa masa. Traversarea bolului alimentar, daca nu a fost bine masticat, produce iritatii usoare si inflamatii raspandite, cu pierderi de sange. Se poate observa si o stare anemica generalizata. Cauze: Cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate de ingerarea unor substante caustice acide (acid clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda caustica, potasa caustica, soda de rufe). Se mai pot produce si prin ingerarea unor lichide fierbinti sau prin inghitirea unor corpi straini. Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii de vecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitari, varsaturi frecvente), de masticatie insuficienta, de abuzul de alcool si tutun. Simptome: Tabloul clinic este dominat de disfagie si de durerea retrosternala. Disfagia poate fi usoara sau, alteori, atat de pronuntata, incat bolnavul sa nu se mai poata alimenta. Durerea retrostemala este uneori foarte intensa (esofagita caustica, esofagita flegmonoasa). Salivatia este abundenta. in esofagitele caustice apar varsaturi brune, hematemeze si varsaturi care contin necrozate. La examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (cand esofagita a fost provocata de substante corozive). In aceste esofagite, explorarile intrumentale pot provoca accidente grave. in esofagitele ulceroase simptomatologia este mai intensa , are caracter continuu, iar disfagia si durerea se instaleaza odata cu fibroza sau stenoza esofagiana. Evolutie: Esofagitele pot evolua acut sau cronic. Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si provocate de iritatii mecanice sau termice. Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare in mediastin sau spre vindecare, cu cicatrice stenozante progresive. Esofagitele cronice au in general o evolutie mai benigna, putand duce totusi cu timpul la stenozari. Tratament: Tratamentul este profilactic si curativ. Profilaxia va urmari, in primul rand, ca substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, in asa fel, incat sa nu fie la indemana copiilor. De asemenea se vor evita ingerarea unor lichide fierbinti, abuzul de tutun si de alcool. Tratamentul curativ se adreseaza, in primul rand, intoxicatiilor cu substante caustice, fiind contraindicate spalaturile gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului: pentru acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu, solutie de magnezie calcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun (15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de ou batute in apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata. Tratamentul simptomatic urmareste calmarea durerii (morfina, analgetice, antispastice) si combaterea socului (solutie cloru-rosodica izotonica, solutii glucozate, analeptice circulatorii).

SURSA 02

Esofagita este o inflamatie a mucoasei care captuseste la interior esofagul, organul tubar care transporta mancarea din faringe catre stomac. Daca nu este tratata, esofagita poate cauza probleme ale deglutitiei (inghititului) precum si ulcere si cicatrici ale esofagului. In unele cazuri esofagita poate duce la dezvoltarea unei afectiuni denumite "esofag Barrett", care constituie un factor de risc pentru aparitia cancerului esofagian.
Care sunt cauzele esofagitei?
Esofagita poate fi cauzata de o infectie sau de o iritatie a esofagului.
Infectiile pot fi cauzate de bacterii, virusuri, fungi sau boli care slabesc sistemul imunitar.
Infectiile care pot cauza esofagita sunt:
1. Candida. Aceasta infectie a esofagului este cauzata de aceeasi ciuperca intalnita si in cazul candidozei vaginale. Infectia se dezvolta in esofag atunci cand sistemul imunitar este slabit (cum ar fi la persoanele HIV pozitive sau la diabetici). Este usor de tratat cu ajutorul medicamentelor antifungice;
2. Herpesul. Ca si in cazul candidozei, aceasta afectiune virala se poate dezvolta in esofag cand sistemul imunitar slabeste, si se trateaza cu medicamente antivirale.
Iritatia care poate cauza esofagita poate avea la baza oricare dintre urmatorii factori:
- BRGE - boala de reflux gastro-esofagian;
- Voma;
- Interventiile chirurgicale;
- Medicamente precum aspirina sau alte antiinflamatoare;
- Pastilele prea mari luate cu prea putina apa sau inghitite inainte de culcare;
- Substantele toxice ingerate;
- Herniile;
- Sechelele radioterapiei;
Care sunt simptomele esofagitei?
Simptomele esofagitei includ:
- Dificultati la inghitit sau inghitit anevoios si dureros;
- Senzatia de arsura;
- Senzatia de amar in gura;
- Senzatia de corp strain in gat;
- Ameteli;
- Voma.
Daca aveti oricare dintre aceste simptome este indicat sa contactati medicul in cel mai scurt timp.
Cum se stabileste diagnosticul de esofagita?
Odata ce medicul a efectuat un examen clinic amanuntit si s-a uitat peste antecedentele medicale, poate recomanda efectuarea unor investigatii pentru stabilirea diagnosticului de esofagita.
Acestea sunt:
- Endoscopia digestiva superioara. Aceasta investigatie presupune introducerea unui tub flexibil numit endoscop in tubul digestiv pentru a privi in interiorul esofagului.
- Biopsia. In timpul acestei investigatii se preleva o mostra de tesut esofagian pentru a fi trimisa ulterior la laborator in vederea examinarii microscopice.
- Radiografia dupa ingestia de bariu ("tranzit baritat"). In timpul acestei proceduri se efectueaza examinari seriate ale esofagului cu ajutorul razelor X, dupa ce pacientul bea o solutie ce contine bariu. Acesta din urma se muleaza de-a lungul mucoasei esofagiene si apare colorat in alb pe filmele de raze X. Aceasta caracteristica ii ofera medicului posibilitatea de a vizualiza anumite anomalii ale esofagului.
Care este tratamentul esofagitei?
Tratamentul esofagitei depinde de cauza acesteia.Tratamentele posibile includ:
- Medicamentele care blocheaza productia de acid, precum medicamentele antiacide;
- Antibioticele, antifungicele sau antiviralele in cazul infectiilor;
- Medicamente analgezice;
- Corticosteroizi sistemici pentru a reduce inflamatia;
- Nutritia parenterala (intravenoasa), pentru a oferi un ragaz esofagului sa se vindece si in acelasi timp sa nu permita instalarea deshidratarii sau a malnutritiei;
- Endoscopia digestiva superioara pentru a indeparta fragmente de pastile inclavate in mucoasa esofagiana;
- Tratament chirurgical pentru a indeparta portiunile afectate ale esofagului;
In timpul tratamentului se pot adopta urmatoarele masuri care sa limitze disconfortul:
- Evitati alimentele condimentate precum cele cu piper, chilli, ardei iute sau curry;
- Evitati alimentele solide precum nucile, covrigii sau legumele crude;
- Evitati bauturile acidulate precum sucurile de portocale, grapefruit sau rosii. Inlocuiti-le cu sucuri ce contin vitamina C;
- Mestecati cu grija alimentele si luati imbucaturi mici atunci cand mancati;
- Daca inghititul pune probleme, incercati sa ridicati capul pentru ca mancarea sa alunece mai usor de-a lungul esofagului;
- Beti lichidele cu ajutorul unui pai pentru a usura inghititul;
- Evitati fumatul si consumul de alcool.

SURSA 03

Esofagitele reprezinta inflamatia peretelui esofagului, de diferite cauze si cu evolutie variabila, spre vindecare sau fibrozare (cicatrizare), in functie de natura agentului cauzator, de durata actiunii acestuia si de starea de sanatate a pacientului.
Esofagitele pot fi acute (prin actiunea imediata a factorului determinant) sau cronice (modificarile histopatologice au loc in luni sau ani).
Cauzele mai des intalnite de esofagite sunt:
1.Cea mai frecventa cauza este reprezentata de refluxul gastro-esofagian (vezi boala de reflux) ce poate afecta peretele esofagian cu grade diferite de severitate, mai ales la fumatori, obezi, consumatori de alcool si la cei peste 40 de ani.
Durata si gravitatea refluatului gastric in esofag nu duce la aparitia unei esofagite mai severe. Refluxul, actionand dinspre stomac spre esofag, va determina leziuni de jos in sus, incepand de la sfincterul esofagian inferior spre esofagul inferior. Astfel, leziuni de esofagita detectate endoscopic doar in esofagul mijlciu sau superior, fara afectarea esofagului inferior, nu pot fi determinate de refluxul gastro-esofagian si trebuie cautata o alta cauza a esofagitei.
Endoscopic, exista 4 grade progresive ale severitatii esofagitei, dupa o clasificare acceptata international (clasificarea Los Angeles cu gradele A,B,C si D), fapt ce ajuta medicul sa stabileasca dozele si durata tratamentului, care consta in regim igieno-dietetic care sa evite refluxul si gastroprotectori (scad aciditatea refluatului care lezeaza mucoasa esofagiana: Famotidina, Omeprazol, Lansoprazol, Esomeprazol, Pantoprazol) combinati cu stimulatori ai inchiderii eficiente a sfincterului esofagian inferior (Motilium- mai indicat decat Metoclopramidul deoarece poate fi administrat si in cursul zilei, neducand la sedare).
In unele cazuri de esofagita peptica severa (cu insule de esofag Barrett) este necesara urmarirea endoscopica a leziunilor esofagiene pentru detectarea precoce a transformarii lor in cancer.Desi esofagita cauzata de refluxul gastro-esofagian este cel mai frecvent tip, nu trebuie sa neglijam nici alte posibile cauze:
2.Causticele (soda caustica in special) baute accidental sau in scop suicid. Inafara de soda caustica, exista leziuni esofagiene determinate de antigel, diferiti detergenti bazici, solutii de curatat toaleta (acide), antiseptice (iod, fenoli) si chiar otrava de soareci (contine fosfor).
Simptomele si evolutia ulterioara a esofagitei depind de:
-compozitia substantei ingerate: acid sau baza.Bazele dau reactii exoterme, adica eliberatoare de caldura, ce favorizeaza progresia rapida a leziunilor pana la musculara esofagului, deci penetreaza adanc in perete, evolutia fiind cu stenoza fibroasa.
-consistenta substantei: daca e solid, se va opri in esofagul superior iar daca e lichida, va ajunge in stomac, putand duce la o stenoza esofagiana lunga si la stenoza pilorica
-cantitatea ingerata
-timpul de contact al substantei cu mucoasa gurii si a esofagului
-concentratia substantei
Daca substanta inghitita a afectat doar mucoasa (stratul superficial) esofagului, leziunile inflamatorii initiale se vindeca de obicei fara fibroza (stenoza). Daca insa a penetrat pana in straturile profunde esofagiene, evolutia ulterioara va fi obligatorie cu stenoza. Exista cazuri dramatice, cand penetratia are loc la tot peretele, ducand la perforatia esofagului, cu evacuarea continutului acestuia in torace (mediastin) si soc cardiovascular cu risc vital (deces).
Initial, pacientul va acuza arsuri la nivelul buzelor, limbii, palatului bucal, cu salivatie intensa si durere retrosternala, ulterior, daca se instaleaza fibroza esofagului, va resimti durere la inghitire, disfagie (inghitire cu dificultate) progresiva si scadere ponderala.
Ce sa nu facem in urgenta:
- sa nu neutralizam acidul cu baza si invers (se degaja caldura din reactie, cu marirea leziunilor)
-nu se provoaca varsaturi (aciditatea gastrica va accentua leziunile).
Endoscopia superioara efectuata in primele 24 ore de la inghitire este metoda cea mai fiabila pentru evaluarea gravitatii esofagitei (exista un risc de perforatie, dar cu insuflatie blanda, se poate realiza examinarea fara probleme). Tranzitul baritat efectuat la peste 1 luna de la ingestie va da informatii asupra lungimii si numarului de stenoze dezvoltate pe traiectul esofagului.
Complicatiile ce pot apare sunt:
-imediate, dupa ingestie si cateva saptamani dupa aceasta: perforatia esofagului, perforatia stomacului, aspiratia bronsica, edem laringian (de aceea, esofagitele grave sunt tratate in sectia de terapie intensiva, initial)
-la distanta de momentul ingestiei: stenoza caustica, cancerul esofagian (pe stenoza determinata de soda caustica, la ani de zile de la inghitire). De aceea, pacientii diagnosticati cu stenoza postcaustica sunt inclusi in programul de supraveghere endoscopica.
Tratamentul stenozei se poate realiza fie prin dilatatii endoscopice (la un interval de timp suficient pentru vindecarea leziunilor, pentru a nu determina perforatie) fie prin interventie chirurgicala (rezectia zonei afectate sau chiar scoaterea intregului esofag si inlocuirea lui cu o portiune de colon sau stomac,in functie de gravitatea leziunilor).
3.Medicamentele: Unele comprimate, inghitite seara, imediat inainte de culcare sau cu prea putina apa, raman aderente pe mucoasa esofagiana (frecvent pe esofagul mijlociu, adica la jumatatea sternului) iar daca nu sunt eliminate, duc la esofagita si chiar ulcer esofagian. Dintre medicamentele incriminate amintim: Clorura de potasiu, Doxiciclina, Fossamax, preparatele cu fier. Desigur, pacientul resimte o jena corespunzatoare zonei in care s-a impactat comprimatul iar indicatia este de endoscopie superioara, cu extragerea sau impingerea pastilei in stomac, ulterior pacientul primind tratament cu gastroprotectoare.
4.Candida: cea mai frecventa esofagita infectioasa, desigur cu incidenta marita la persoanele cu imunitate scazuta (SIDA, cancer, diabet zaharat, boli hematologice, transplante de diferite organe, varstnici, cei care folosesc antibiotice cu spectru larg mult timp sau corticoizi).
Candida albicans este o ciuperca (fung) prezent in mod obisnuit la nivelul gurii si colonului, dar, in conditiile prezentate mai sus, se inmulteste peste masura, ducand la boli.
Frecvent afecteaza esofagul inferior, dar poate fi prezenta pe tot traiectul, asociind si afectare bucala si chiar a intregului tub digestiv, piele si unghii.
Endoscopic, aspectul este tipic. Se poate complica cu ulcer cu hemoragie digestiva superioara, stenoza esofagiana si afectarea intregului organism (candidoza sistemica).
Simptomele sunt aceleasi ca la orice esofagita: disfagie, durere la inghitire (odinofagie), durere retrosternala.
Tratamentul consta in administrarea antifungicilor comprimate (de exmplu Diflucan)sau injectabil la candidoza sistemica. Pentru durere se indica analgezice (Algocalmin, Piafen).
5.Alte tipuri de esofagita, mai rar intalnite:
- infectioasa, cu germeni din sfera cailor aeriene superioare(faringe, trahee) sau inferioare (plamani), ORL sau chiar renal
-hipoxica, determinata de proasta oxigenare a tesuturilor esofagului, in boli ca insuficienta cardiaca severa sau hipertensiunea pulmonara mare
-din boala Crohn
-post radioterapie toracica pentru cancer de san sau limfom mediastinal
-determinata de mentinerea indelungata a sondei nazo-gastrice
-prin staza esofagiana datorata achalasiei sau cancerului esofagian (superior zonei ingustate se acumuleaza lichid de hipersecretie si produsi ingerati)
Noutati: O noua entitate clinico-patologica prinde contur in ultimii 10 ani. In USA s-au raportat numeroase cazuri de esofagita eozinofilica, mai ales la copii dar s-au descris cazuri si la adult. Este posibil ca boala sa fie subdiagnosticat deoarece nu se stia de posibilitatea existentei acesteia si de multe ori a fost confundata cu esofagita de reflux.
Pacientii sunt de cele mai multe ori alergici la diferite alimente (lapte, ou, proteine din grau) si se plang de disfagie (greutate la inghitire) cronica (mai mult de 6 luni) intermitenta (tine de la cateva minute la cateva ore). Uneori, disfagia se complica cu impactarea alimentelor in esofag (blocarea acestora pe traiectul esofagian) ce poate necesita rezolvare endoscopica. Diagnosticul se pune endoscopic (aspectul caracteristic este de inele esofagiene suprapuse) si mai ales pe examinarea histologica a biopsiilor multiple din mucoasa esofagiana (eozinofilele sunt peste 15/camp microscopic examinat). Pacientii fiind alergici, tratamentul medicamentos consta din corticoizi pastile sau puff si nu din antacidele recomandate in boala de reflux. Daca nu este diagnosticata la timp, se poate complica cu stricturi multiple (stramtorari) localizate in esofagul superior sau mediu, care se trateaza prin dilatatie endoscopica. Un rol important il are dieta, din care se exclud alergenii alimentari identificati.
Esofagita eozinofilica se contureaza ca o entitate distincta in cadrul patologiei esofagului, fiind mai frecventa la copil si la cei cu teren atopic, asociindu-se cu enteropatia glutenica, gastroenterita eozinofilica, bolile inflamatorii intestinale, candidoza esofagiana, consumul de Aspirina.

Alte informatii: Esofagita , Candida , refluxul gastro-esofagian