Anunturi Gratuite

Faringita streptococica acuta

Dictionar Medical Adauga Informatie
Medicina
Medicale Ultimele medicale Medicale votate Medicale vizionate Medicale comentate Stiri medicina Medicina
Prim ajutor Medicamente Spitale Bucuresti Farmacii Online Clinici Medicale Bucuresti Analize Medicale

Faringita streptococica acuta
Adauga informatie
Faringele poate prezenta unele afectiuni, precum: angine, amigdalite, etc, majoritatea de natura bacteriana si insotite de dureri in gat si febra. Faringita este o infectie urmata imediat de inflamatia mucoasei conductului care face legatura intre fosele nazale si laringe. Febra poate sa lipseasca. In unele cazuri o raceala care nu respecta limitele anatomice poate provoca inflamatia mucoaselor nazale, faringiene, laringiene si bronsice. Faringita bacteriana reprezinta 5-10% din totalul faringitelor, in comparatie cu faringita virala al carui procent este de 30-60%. Cauze: Cel mai frecvent agent etiologic al faringitei bacteriene este streptococul beta-hemolitic grup A. Alte bacterii care pot produce faringita sunt streptococii beta-hemolitici grup C si G, Neisseria gonorrhoeae, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Arcanobacterium haemolyticus, C. diphteriae sau infectiile mixte cu bacterii anaerobe (e.g. angina Vincent) . Pacientul diagnosticat cu faringita streptococica trebuie sa primeasca tratament antibiotic corespunzator ca doza si durata, care sa asigure eradicarea bacteriei din faringe, sa previna RAA, complicatiile supurative (e.g. abces periamigdalian, limfadenita cervicala, mastoidita), sa reduca transmiterea streptococului beta hemolitic grup-A, astfel inct sa minimizeze reactiile adverse datorate unui eventual tratament antimicrobian inadecvat. S pyogenes a fost descris pentru prima data de catre Billroth in 1874 la pacientii cu infectii de plaga. In 1883, Fehleisen a izolat in cultura pura organisme de la pacientii cu leziuni perierizipeloide, organism pe care Rosebach l-a numit S pyogenes in 1884. Contributiile lui Schottmueller in 1903 si J.H. Brown au dus la cunoasterea diferitelor tipuri de hemoliza (alpha, beta si gamma) (figura nr. 1). Lancefield a clasificat streptococii pe baza reactiei de precipitare determinate de proteina M din peretele celular, in mai multe serotipuri. In 1900 Dochez, George si Dick au identificat streptococul beta-hemolitic ca fiind agentul scarlatinei. Studiile epidemiologice din anii 1900 au stabilit relatia dintre streptococul betahemolitic grup-A, RAA si glomerulonefrita 33. Factori de risc: Cum se transmite? Streptococul beta-hemolitic grup A se transmite prin contact direct intre persoane, de aceea riscul de imbolnavire este mai mare in colectivitati si familie. Cand o persoana care are o infectie cu streptococ la nivelul gatului, respira, tuseste, stranuta, picaturi mici de saliva ce contin streptococi, se raspandesc in aer si pot fi inspirate de alte persoane. Perioada de incubatie a bolii variaza intre 2 si 5 zile. Perioada de contagiozitate: Pacientii cu faringita streptococica sunt considerati inca contagiosi in primele 24h dupa administrarea antibioticului29. in cazul copiilor, este recomandat sa nu se intoarca in colectivitate/ scoala pna in momentul in care temperatura nu scade la normal si nu au trecut cel putin 24h de la inceperea tratamentului antibiotic.Care sunt semnele clinice? Faringita streptococica este o boala acuta care debuteaza cu dureri de gt (si la deglutitie), febra (temperatura >38.5C), stare de rau general, frison, mialgii, cefalee si greata. Copii pot prezenta dureri abdominale si varsaturi. Simptome: Cele mai obisnuite simptome ale infectiei streptococice a gatului la copil si adult sunt: - durere de gat cu iradieri spre zona urechilor, instalata brusc fara tuse, stranut sau alte semne de raceala - durere si dificultati la inghitit - febra mai mare de 38,3 C (febra mai mica sugereaza o infectie virala si nu streptococica) - ganglioni inflamati la nivelul gatului - puncte albe, galbene sau sub forma unei membrane la nivelul gatului si amigdalelor - o roseata accentuata a gatului sau puncte de culoare rosu inchis la nivelul regiunii posterioare a boltii palatine, in apropierea gatului - amigdale inflamate, cu toate ca aceasta manifestare poate fi determinata si de o infectie virala. La tineri, mononucleoza poate determina o inflamatie severa a gatului asemanatoare cu cea produsa de streptococ. In general, inflamatia gatului este determinata de o infectie virala si nu streptococica. In infectia streptococica nu apar de obicei, simptome de raceala ca: tuse, stranut, lacrimare sau nas infundat. Cu cat sunt prezente mai multe simptome de raceala, cu atat este mai putin probabil ca inflamatia gatului sa fie determinata de streptococ. In unele cazuri de infectie streptococica poate sa apara o eruptie cutanata (rash) care se intinde de la gat, pe piept si uneori pe intreg corpul. Aceasta eruptie este rugoasa (aspra) la pipait. Aceasta situatie se intalneste in scarlatina. Scarlatina se trateaza cu antibiotice, care frecvent duc la o recuperare rapida. Daca este tratata, scarlatina nu este periculoasa. Mecanism fiziopatogenic: Simptomele faringitei streptococice apar de obicei in mai putin de 2-5 zile de la contactul cu o persoana care are faringita streptococica. Faringita streptococica se vindeca de obicei in 3-7 zile cu sau fara tratament antibiotic. In schimb, daca inflamatia gatului se datoreaza alergenilor sau agentilor iritanti, aceasta dureaza mai mult daca nu se indeparteaza cauza. Daca faringita streptococica nu este tratata cu antibiotice, persoana va continua sa fie contagioasa chiar daca simptomele dispar. Contagiozitatea scade foarte mult dupa primele 48 de ore de la inceperea tratamentului cu antibiotice si este foarte putin probabil sa mai apara complicatii ale infectiei streptococice. Complicatii: Complicatiile infectiilor streptococice sunt rare, dar apar in cazul in care infectia nu este tratata corect cu antibiotice. Complicatiile apar atunci cand infectia se raspandeste in alte locuri din organism si determina alte infectii precum: infectii ale urechii, sinusurilor sau abces pe amigdala (abces periamigdalian). Complicatiile pot aparea si in cazul in care sistemul imun ataca celulele propriului organism determinand probleme serioase precum reumatismul articular acut. Prin tratarea faringitei streptococice se reduce mult riscul de aparitie a reumatismul articular acut si complicatiilor sale. Nu este clar deocamdata, daca tratarea faringitei streptococice cu antibiotice determina scaderea inflamatiei tesutului renal (glomerulonefrita acuta). Diagnostic: Infectia gatului este diagnosticata plecand de la istoricul medical, examenul medical al gatului si teste rapide pentru streptococ. Cultura din gat este efectuata uneori pentru a confirma rezultatul testului rapid pentru streptococ sau cand medicul suspecteaza ca rezultatul testului rapid a fost incorect. Tratament: Antibioticele sunt folosite pentru tratamentul faringitei streptococice. Tratamentul cu antibiotice este eficace numai in infectia gatului cu bacterii cum ar fi streptococul, dar ele nu grabesc vindecarea in caz de infectie a gatului cu virusuri (raceala) sau in alergie. Infectia streptococica a gatului se vindeca in 3-7 zile cu sau fara tratament. Antibioticele sunt eficace in ameliorarea simptomatologiei infectiei cu streptococ numai daca au fost administrate in 48-72 ore de la inceputul simptomatologiei. Oricum antibioticele sunt in mod normal folosite pentru tratarea infectiei streptococice a gatului pentru ca distrug bacteriile si scurteaza timpul de contagiozitate (in mod normal perioada de contagiozitate dureaza 24-48 de ore de la inceputul tratamentului cu antibiotice), previn complicatiile rare: desi neobisnuit, streptococul poate fi raspandit in alta parte a organismului, cauzand infectia urechii, a sinusurilor ori amigdalelor (abces periamigdalian); antibioticele pot sa previna o reactie destul de rar intalnita, prin care infectia declanseaza atacul sistemului imunitar asupra propriului organism si astfel sa declanseze reumatismul articular acut si amelioreaza simptomatologia si grabesc vindecarea intr-o oarecare masura.

SURSA 02

Faringita streptococica este o infectie bacteriana a peretelui posterior al faringelui si a amigdalelor. Tesuturile sunt iritate si inflamate cauzand subit durere severa a gatului.
Infectia streptococica a gatului se transmite de la o persoana la alta. Cand o persoana care are o infectie cu streptococ la nivelul gatului, respira, tuseste, stranuta, picaturi mici de saliva ce contin streptococi, se raspandesc in aer si pot fi inspirate de alte persoane.
Cauze
Faringita streptococica este determinata de o bacterie numita streptococ. Exista mai multe tulpini de streptococ, dintre care unele pot determina afectiuni mai grave decat altele. Cea mai frecventa tulpina intalnita in infectiile gatului este streptococul beta-hemolitic grup A. Alte tulpini de streptococ care pot determina infectii ale gatului fac parte din grupurile C si G.
Infectia streptococica determina iritatia gatului (faringita), a amigdalelor sau polipilor, inflamatie si durere.
Inflamatia gatului este, in mod obisnuit, produsa de infectii virale sau alti iritanti cum ar fi fumul, alergenii, aerul uscat sau de leziuni ale gatului si nu de infectii cu streptococ.
Factori de risc
Riscul de aparitie a faringitei streptococice creste daca exista contact direct cu persoane care au infectii streptococice, in special copii. Marimea amigdalelor la copii nu este un factor de risc pentru infectiile gatului. Chiar daca copiii sau adultii au extirpate amigdalele pot dezvolta faringite streptococice.
Simptome
Cele mai obisnuite simptome ale infectiei streptococice a gatului la copil si adult sunt:
- durere de gat, instalata brusc fara tuse, stranut sau alte semne de raceala
- durere si dificultati la inghitit
- febra mai mare de 38,3 �C (febra mai mica sugereaza o infectie virala si nu streptococica)
- ganglioni inflamati la nivelul gatului
- puncte albe, galbene sau sub forma unei membrane la nivelul gatului si amigdalelor
- o roseata accentuata a gatului sau puncte de culoare rosu inchis la nivelul regiunii posterioare a boltii palatine, in apropierea gatului
- amigdale inflamate, cu toate ca aceasta manifestare poate fi determinata si de o infectie virala.
La tineri, mononucleoza poate determina o inflamatie severa a gatului asemanatoare cu cea produsa de streptococ.
In general, inflamatia gatului este determinata de o infectie virala si nu streptococica. In infectia streptococica nu apar de obicei, simptome de raceala ca: tuse, stranut, lacrimare sau nas infundat. Cu cat sunt prezente mai multe simptome de raceala, cu atat este mai putin probabil ca inflamatia gatului sa fie determinata de streptococ.
In unele cazuri de infectie streptococica poate sa apara o eruptie cutanata (rash) care se intinde de la gat, pe piept si uneori pe intreg corpul. Aceasta eruptie este rugoasa (aspra) la pipait. Aceasta situatie se intalneste in scarlatina. Scarlatina se trateaza cu antibiotice, care frecvent duc la o recuperare rapida. Daca este tratata, scarlatina nu este periculoasa.
Mecanism fiziopatologic
Simptomele faringitei streptococice apar de obicei in mai putin de 2-5 zile de la contactul cu o persoana care are faringita streptococica. Faringita streptococica se vindeca de obicei in 3-7 zile cu sau fara tratament antibiotic. In schimb, daca inflamatia gatului se datoreaza alergenilor sau agentilor iritanti, aceasta dureaza mai mult daca nu se indeparteaza cauza.
Daca faringita streptococica nu este tratata cu antibiotice, persoana va continua sa fie contagioasa chiar daca simptomele dispar. Contagiozitatea scade foarte mult dupa primele 48 de ore de la inceperea tratamentului cu antibiotice si este foarte putin probabil sa mai apara complicatii ale infectiei streptococice.
Consult de specialitate
Trebuie apelat la servicii de specialitate imediat ce apare o inflamatie severa a gatului (durere de intensitate 8 sau 9 pe o scara de la 1 la 10) insotita de urmatoarele simptome, mai ales la copilul mic:
- febra de 38,3 �C sau mai mare
- delir
- respiratie dificila
- impingerea capului inainte pentru a usura respiratia.
Trebuie apelat la consult de specialitate in urmatoarele situatii:
- inflamatie severa a gatului si febra mai mare de 38,3 �C care dureaza mai mult de 1-2 zile
- inflamatie severa a gatului cu o durata de 2-5 zile dupa un contact cu o persoana purtatoare de streptococ
- inflamatie a gatului care nu are nici o legatura cu o raceala, cu o durata mai mare de 2-3 zile, in ciuda tratamentului la domiciliu
- eruptie rosie, aspra la pipait, care poate orienta spre scarlatina
- insomnie, datorata obstruarii gatului podusa de tumefierea amigdalelor sau a polipilor.
Daca in urmatoarele 1-2 saptamani sau dupa o infectie streptococica a gatului, urmatoarele simptome se accentueaza, ar trebui solicitat medicul (aceste simptome pot fi un indiciu pentru reumatismul articular acut):
- lipsa de putere (astenie)
- respiratie superficiala
- dureri articulare
- eruptie rosie cu umflaturi sau tumefieri sub piele
- miscari necontrolate (convulsii) ale mainilor si picioarelor.
De retinut!
Trebuie acordata o atentie deosebita, daca impreuna cu inflamatia gatului apar simptome de raceala cum ar fi stranut, tuse, lacrimare si nas infundat. In general, cand apar aceste simptome de raceala este mai putin probabil ca inflamatia gatului sa fie determinata de infectia streptococica. Se poate incerca tratamentul ambulatoriu (la domiciliu) daca inflamatia gatului nu este severa si sunt asociate alte simptome de raceala.
Medicul trebuie chemat de urgenta daca:
- inflamatia gatului este principalul simptom si nu se amelioreaza dupa 2-3 zile
- sunt prezente semne de infectie streptococica a gatului.
Medici specialisti recomandati
Specialistii care evalueaza infectia gatului si pot efectua teste sau culturi din gat, pot prescrie tratamentul antibiotic, daca este nevoie, sunt urmatorii:
- pediatrul
- medicul de familie
- asistenta medicala
- medicul rezident
- internistul
- otorinolaringologul (medicul specialist de nas, gat si urechi).
In situatia unei infectii cronice a polipilor sau amigdalelor extirparea lor chirurgicala o face medicul otorinolaringolog.
Investigatii
Infectia gatului este diagnosticata plecand de la istoricul medical, examenul medical al gatului si teste rapide pentru streptococ. Cultura din gat este efectuata uneori pentru a confirma rezultatul testului rapid pentru streptococ sau cand medicul suspecteaza ca rezultatul testului rapid a fost incorect.
In prezent ghidul de tratament recomandat de specilisti, prevede ca prin teste rapide sa se depisteze streptococul in gat iar diagnosticul de faringita streptococica sa nu se puna pe baza simptomatologiei. De obicei, specialistii incep tratamentul inainte de a primi rezultatul culturii din gat pentru streptococ si in prezenta a 3-4 simptome cum ar fi:
- febra recenta de 38,3 �C sau mai mare
- puncte albe sau galbene ce acopera gatul si amigdalele
- tumefierea sau evidentierea ganglionilor de la nivelul gatului
- absenta semnelor de raceala sau de infectie de tract respirator superior precum tusea sau stranutul.
Unul sau doua din urmatoarele teste sunt folosite pentru a pune in evidenta streptococul in gat:
- testul rapid (exudat faringian) care analizeaza bacteria din gat si demonstreaza daca streptococul este cauza inflamatiei gatului (specialistii folosesc tampoane de vata cu care se recolteaza celule din fundul gatului pentru acest test)
- cultura este un alt test care analizeaza celulele recoltate din fundul gatului; celulele recoltate printr-un tampon de vata sunt introduse intr-un container cu substante ce permit cresterea streptococului; daca streptococul creste, cultura este pozitiva, daca nu, cultura este negativa.
Daca simptomele pentru faringita sunt prezente este necesara testarea, pentru confirmarea infectiei streptococice.
Tratamentul precoce poate reduce raspandirea faringitei streptococice si reduce riscul complicatiilor cu ar fi raspandirea streptococului in alta parte a organismului, cauzand infectii ale urechii, sinusurilor sau abces al amigdalelor (abces periamigdalian).
Atunci cand trebuie sa se testeze prezenta streptococului in gat, alegerea dintre testul rapid si cultura, nu este bine definita. Discutia cu specialistii poate fi edificatoare, evidentiindu-se avantajele si dezavantajele fiecarei metode. De exemplu, rezultatele de la testul rapid sunt disponibile in 10-15 minute, pe cand rezultatele de la cultura sunt disponibile in 1-2 zile. Oricum rezultatele de la cultura gatului sunt mai precise.
Un rezultat negativ de la testul rapid pentru streptococ poate da de inteles ca streptococul nu este prezent. Totusi testul rapid pentru streptococ poate fi negativ chiar si in prezenta streptococului in gat (rezultat fals negativ). Atunci cand rezultatul testului rapid pentru streptococ este negativ si inca persista suspiciunea prezentei streptococului, specialistii pot cere efectuarea culturii pentru verificarea testului.
In situatia cand testul rapid pentru streptococ este pozitiv, nu mai este necesara efectuarea culturii. In aceasta situatie trebuie inceput rapid tratamentul cu antibiotice, reducand perioada de timp cat bolnavul este contagios (6-8 ore).
Aceste teste nu sunt necesare in urmatoarele situatii:
- dupa tratamentul antibiotic, cu exceptia cazului in care este prezenta simptomatologia; analizele pot fi efectuate daca simptomatologia reapare sau in cazul reumatismului articular acut, existand riscul recidivei
- pentru o persoana care a fost expusa la streptococ dar care nu are simptomatologie; de exemplu, membrii de familie ai unei persoane care a avut infectie a gatului cu streptococ vor fi testate daca dezvolta simptomatologia infectiei.
Este posibil ca o pesoana sa aiba prezent streptococul in gat si sa nu aiba nici un simptom al infectiei (purtator). Daca in aceiasi familie apar mai multe infectii cu steptococ sau au fost complicatii severe, precum reumatismul articular acut sau soc septic, membrii familiei pot beneficia de analize pentru a se verifica daca sunt purtatori ai infectiei streptococice. Oricum este neobisnuit ca o persoana sa se contamineze de la un purtator.
Tratament
Tratament - Generalitati
Antibiotice precum penicilina, cefalexina sau amoxicilina sunt folosite pentru tratamentul faringitei streptococice. Tratamentul cu antibiotice este eficace numai in infectia gatului cu bacterii cum ar fi streptococul, dar ele nu grabesc vindecarea in caz de infectie a gatului cu virusuri (raceala) sau in alergie.
Infectia streptococica a gatului se vindeca in 3-7 zile cu sau fara tratament.
Antibioticele sunt eficace in ameliorarea simptomatologiei infectiei cu streptococ numai daca au fost administrate in 48-72 ore de la inceputul simptomatologiei. Oricum antibioticele sunt in mod normal folosite pentru tratarea infectiei streptococice a gatului pentru ca:
- distrug bacteriile si scurteaza timpul de contagiozitate (in mod normal perioada de contagiozitate dureaza 24-48 de ore de la inceputul tratamentului cu antibiotice)
- previn complicatiile rare: desi neobisnuit, streptococul poate fi raspandit in alta parte a organismului, cauzand infectia urechii, a sinusurilor ori amigdalelor (abces periamigdalian); antibioticele pot sa previna o reactie destul de rar intalnita, prin care infectia declanseaza atacul sistemului imunitar asupra propriului organism si astfel sa declanseze reumatismul articular acut
- amelioreaza simptomatologia si grabesc vindecarea intr-o oarecare masura.
Tratamentul cu antibiotice ar trebui sa inceapa imediat ce rezultatul testului rapid confirma infectia cu streptococ. Oricum, nu este gresit sa se astepte rezultatul de la cultura ca sa se inceapa tratamentul cu antibiotice. De fapt este mai bine sa se astepte confirmarea infectiei cu streptococ prin cultura, pentru a administra antibioticele utile in cazul acestei bacterii, in caz contrar antibioticele fiind ineficiente.
Cu toate ca intarzierea inceperii tratamentului pentru faringita streptococica prelungeste starea de boala a individului, tratamentul inceput mai tarziu nu creste riscul de a dezvolta reumatism articular acut sau alte complicatii.
Beneficiul intarzierii inceperii tratamentului cu antibiotice, pentru o zi sau doua, este ca organismul poate sa dobandeasca imunitate proprie la infectie, reducand posibilitatea aparitiilor infectiilor streptococice recurente. De asemenea scad sansele de a apare rezistenta la antibiotice.
Specialistii pot recomanda utilizarea medicamentelor fara prescriptie, precum acetaminophen sau spray anestezic pentru gat, care ajuta la ameliorarea durerilor si disconfortului si reduc febra cauzata de faringita streptococica.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Medicii pot prescrie antibiotice pentru tratarea faringitei streptococice. Acestea trebuie administrate conform prescriptiei medicale. In acest fel se evita infectiile recurente si se previn complicatiile ce pot apare daca tratamentul nu este administrat conform prescriptiei medicale. Sunt multe moduri prin care pacientul isi poate ameliora simptomele pe parcursul bolii:
- consumul unei cantitati mari de lichide si cresterea umiditatii din incapere, pentru a mentine umeda mucoasa de la nivelul faringelui; ceaiurile recomandate pentru raceli pot ameliora simptomatologia
- medicamente eliberate fara prescriptie medicala, folosite pentru ameliorarea durerii datorate inflamatiei gatului si pentru scaderea febrei
- este recomandat repausul; repausul la domiciliu este indicat in prima zi de tratament cu antibiotic. Persoana bolnava este contagioasa si poate transmite boala la alte persoane. Repausul la pat este necesar daca starea generala a pacientului este alterata si nu este obligatoriu daca acesta se simte bine.
In primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului, pacientul mai este contagios. Se poate evita transmiterea faringitei streptococice la alte persoane sau reinfectarea in felul urmator:
- evitarea stranutului sau tusei in fata altei persoane
- spalatul frecvent al mainilor
- folosirea servetelelor de unica folosinta, nu a batistelor
- se arunca periuta de dinti folosita pana in momentul inbolnavirii, apoi cea folosita pe perioada bolii, deoarece streptococul se poate fixa pe perii acesteia si poate determina reinfectarea. Daca nu se poate inlocui periuta, atunci se recomanda spalarea energica si frecventa a acesteia inainte si dupa fiecare utilizare.
Optiuni de medicamente
Antibioticele sunt medicamentele de electie in tratamentul faringitei streptococice confirmate.
Antibioticele vor reduce perioada de contagiozitate. In general, pacientii nu mai sunt contagiosi dupa primele 24-48 de ore de la inceperea tratamentului antibiotic.
Tratamentul cu antibiotice pentru faringita streptococica poate sa previna unele complicatii rare datorate atat infectiei streptococice cat si raspunsului imun al organismului la infectie. Complicatiile faringitei streptococice sunt rare, dar pot apare, mai ales daca boala nu este tratata corect.
Indicatii ale antibioticelor
Antibioticele pot fi utilizate in urmatoarele situatii:
- rezultat pozitv al testelor rapide pentru detectarea streptococului sau rezultat pozitiv al culturii din gat
- puseu recent de reumatism articular acut si expunere la streptococ
- trei sau mai multe din urmatoarele semne sau simptome:
- febra recenta
- puncte albe sau galbene sau membrane la nivelul gatului sau pe amigdale
- ganglioni limfatici tumefiati sau sensibili la nivelul gatului
- absenta simptomelor de raceala sau alte infectii de tract respirator superior, cum ar fi tusea sau stranutul.
De retinut!
Inceperea imediata a tratamentului, dupa un rezultat pozitiv la testul rapid pentru streptococ, reduce perioada de contagiozitate si perioada de evolutie a bolii cu aproximativ 8 ore. Cu toate acestea, nu este gresit sa se intarzie inceperea tratamentului cu 1-2 zile pentru a astepta rezultatul de la cultura din gat. Antibioticele previn aparitia reumatismului articular acut, chiar si daca se administreaza la 9 zile de la instalarea simptomelor.
Tratament chirurgical
Daca faringita streptococica continua sa reapara, atunci pacientul impreuna cu medicul pot decide daca este necesar tratament chirurgical pentru indepartarea amigdalelor (amigdalectomie).
Tratamentul chirurgical este considerat o optiune atunci cand:
- pacientul prezinta mai multe episoade de faringita streptococica sau amigdalita intr-un singur an, in ciuda tratamentului antibiotic
- sunt prezente abcese pe amigdale, care nu raspund la drenaj sau daca in plus fata de indicatiile de amigdalectomie, pacientul mai are si un abces la nivelul amigdalelor
- persista un miros si gust neplacut in cavitatea bucala, datorat amigdalitei care nu raspunde la tratamentul antibiotic
- este necesara biopsie pentru evaluarea unei posibile tumori la nivelul amigdalelor.
Amigdalele marite nu reprezinta o indicatie pentru amigdalectomie, cu exceptia situatiilor in care amigdalele determina una din problemele expuse mai sus sau blocheaza caile aeriene, cauzand in felul acesta apnee de somn (intreruperi ale respiratiei pentru scurt timp in somn) sau probleme la deglutitie (inghitirea alimentelor).
Tratamentul chirurgical trebuie evitat pe cat posibil la copiii cu tulburari de coagulare. Copiii care au rude apropiate cu tulburari de coagulare, trebuie investigati pentru a determina daca functia de coagulare este normala la ei, inainte de a se apela la tratamentul chirurgical.
Alternative chirurgicale
Amigdalectomia este una dintre optiuni in cazul faringitei streptococice. Un abces de pe amigdale (abces periamigdalian) poate fi tratat printr-un procedeu simplu, care consta in efectuarea unei incizii mici la nivelul amigdalei, pentru a se putea drena abcesul. In unele cazuri amigdalectomia este procedura adecvata pentru rezolvarea unui abces periamigdalian.
De retinut!
Amigdalectomia nu mai este procedura de rutina, pentru copiii cu faringita streptococica frecventa. Tratamentul chirurgical s-a dovedit ca reduce numarul de faringite streptococice pentru o perioada de 2 ani. Cu toate acestea, multi copiii care nu au beneficiat de tratament chirurgical au, in timp, din ce in ce mai rare faringite streptococice.
Atunci cand se decide extirparea amigdalelor, trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
- perioada de absenta de la scoala a copilului sau a adultului de la serviciu, din cauza infectiilor gatului
- cat de stresanta sau neplacuta este afectiunea pentru familie.
Riscul tratamentului chirurgical, trebuie pus in balanta cu riscul care decurge din neextirparea amigdalelor. In unele cazuri de faringite streptococice persistente, in special daca sunt si alte complicatii, tratamentul chirurgical poate fi cea mai buna alegere.
Alte tratamente
Nu exista alte tratamente pentru faringita streptococica la ora actuala.
Complicatii
Complicatiile infectiilor streptococice sunt rare, dar apar in cazul in care infectia nu este tratata corect cu antibiotice. Complicatiile apar atunci cand infectia se raspandeste in alte locuri din organism si determina alte infectii precum: infectii ale urechii, sinusurilor sau abces pe amigdala (abces periamigdalian). Complicatiile pot aparea si in cazul in care sistemul imun ataca celulele propriului organism determinand probleme serioase precum reumatismul articular acut.
Prin tratarea faringitei streptococice se reduce mult riscul de aparitie a reumatismul articular acut si complicatiilor sale. Nu este clar deocamdata, daca tratarea faringitei streptococice cu antibiotice determina scaderea inflamatiei tesutului renal (glomerulonefrita acuta).
Profilaxie
Pentru a evita imbolnavirea prin faringita streptococica se recomanda evitarea contactului cu persoane care au infectie cu streptococ.
Se recomanda spalarea mainilor cat mai des, mai ales in prezenta persoanelor racite, cu afectiuni virale sau bacteriene. Nu se recomanda folosirea in comun a periutei de dinti, tacamurilor, farfuriilor si paharelor.
Bacteria se transmite, aproape totdeauna, prin picaturile de saliva de la persoane infectate. Faringita streptococica se transmite prin picaturi de saliva ce contin streptococ, la o persoana sanatoasa de la o persoana bolnava prin respiratie, tuse sau stranut.
Bacteria poate trai o perioada scurta de timp pe clanta usii, pe bateria de la chiuveta sau pe alte obiecte. Daca se atinge obiectul infectat iar apoi persoana isi atinge ochii, nasul sau gura, se poate infecta cu bacterii sau virusuri. Bacteria se poate transmite, de asemenea, prin alimente infectate.
Cresterea rezistentei organismului fata de infectia cu streptococ se realizeaza printr-o alimentatie sanatoasa, odihna suficienta si exercitii fizice in mod regulat. Evitarea stresului poate creste capacitatea organismului de a lupta cu boala, in cazul de fata cu faringita streptococica.
Umidificarea aerului din locuinte in timpul lunilor de iarna uscate sau pe tot parcursul anului pentru persoanele care traiesc intr-un climat secetos. Umezeala din aer ajuta la mentinerea umeda a mucoaselor din tractul respirator, facandu-le astfel mai rezistente la infectii. Se pot utiliza aparate de umidificat aerul in dormitoare in timpul somnului. Totusi, aceste aparate trebuie folosite cu precautie daca o persoana din casa are astm sau alergii, pentru ca praful sau alte particule care se aduna in aparat pot inrautati aceste conditii. Din acest motiv aparatele de umidificat aerul trebuie curatate cu regularitate.
Se recomanda incetarea fumatului si evitarea expunerii la fumul de tigara (fumatul pasiv). Fumul irita mucoasa de la nivelul gatului facand-o mai susceptibila la infectii.

SURSA 03


Faringita produsa de streptococii de grup A, reprezinta cea mai frecventa infectie a copilariei (aproximativ 30% dintre cazurile de faringita exudativa) ; cu toate acestea, faringita streptococica poate afecta multiple categorii de varsta. Faringita apare foarte rar la copii cu varste sub 3 ani, cand se manifesta sub forma unui sindrom febril, insotit de indispozitie si limfadenopatie, in absenta aspectului exudativ caracteristic. Infectia apare in urma contactului cu o persoana purtator asiptomatic sau simptomatic de streptococ. Cel mai frecvent, boala se raspandeste prin intermediul picaturilor de saliva aerosolizata, sau chiar prin intermediul alimentelor contaminate.
Perioada de incubatie a bolii este de maxim patru zile. Pacientul prezinta durere la nivelul gatului, febra, frisoane, satare de indispozitie, dureri abdominale si chiar varsaturi. Simptomatologia poate varia in limita largi, de la semne clinice abia sesizabile (din punct de vedere clinic), pana la stari insotite de febra ridicata, dureri intense la nivelul gatului, eritem faringian si exudat purulent la nivelul faringelui si pilierilor amigdalieni. Faringita exudativa poate fi insotita de adenopatie cervicala satelita (ganglioni limfatici mariti de volum si durerosi) .
Pentru realizarea diagnosticului diferential al faringitei streptococice, trebuiesc luate in considerare si alte cauze virale sau microbiene de faringita – mononucleoza infectioasa sau infectia cu adenovirusuri, pseudomembranele difterice care au un aspect similar. De asemenea, Corynebacterium hemolyticum, produce faringita insotita de rash scarlatiform. Alte cauze de faringita, fara exudat purulent: virusurile coxsackie, virusul gripal, Mycoplasma, neisseria gonorrheeae si chiar infectia acuta cu virusul HIV. In concluzie, diagnosticul de faringita streptococica bazat doar pe informatiile clinice nu este concludent, din cauza existentei unui numar mare de patogeni care pot produce un tablou clinic asemanator.
Metoda standard pentru diagnosticul faringitei streptococice, o reprezinta cultura realizata din exudatul faringian. Cultura faringiana reprezinta cea mai sensibila metoda de stabilire a diagnosticului pozitiv de faringita streptococica; pentru aceasta, recoltatea trebuie realizata cat mai corect, prin stergerea cu un tampon steril a ambilor pilieri amigdalieni.
In prezent exista o serie de kituri pentru realizarea diagnosticului etiologic rapid (utilizand reactia latex-aglutinare sau teste imunologice enzimatice), insa se recomanda ca acestea sa fie utilizate doar ca metode ajutatoare, alaturi de culturile faringiene. Kiturile de diagnostic rapid au o specificitate de peste 95%, iar in anumite situatii, rezultatele pozitive repetate, pot fi utilizate pentru stabilirea diagnosticului definitiv, chiar in absenta realizarii culturilor faringiene. Cu toate acestea culturile faringiene sunt mult mai sensibile decat testele de diagnostic rapid; un rezultat negativ obtinut cu ajutorul testelor de diagnostic rapid, va fi intotdeauna urmat de realizarea, pentru confirmare, a culturilor faringiene.
Daca nu apar complicatii, simptomele de faringita vor regresa dupa aproximativ cinci zile de la aparitia lor. In prezenta tratamentului specific si tintit, durata de evolutie a simptomatologiei, nu se reduce spectaculos. Tratamentul are in primul rand rolul de a preveni aparitia complicatiilor supurative si a reumatismului articular acut. Pentru a preveni reumatismul articular acut, patogenul trebuie eradicat de la nivelul faringelui, cu ajutorul unui tratament care dureaza cel putin 10 zile; simpla rezolutie a simptomatologiei nu garanteaza inlaturarea pericolului de aparitie a reumatismului acut.
Tratamentul se poate face cu penicilina. Putem administra benzatin-penicilina G, in doza unica intramuscular, sau putem administra penicilina pe cale orala timp de 10 zile. Daca pacientul este sensibil la penicilina, vom utiliza eritromicina. Culturile de control, realizate dupa finalizarea tratamentului, sunt recomandate mai ales in cazurile de infectii streptococice intrafamiliale, cand riscul de aparitie a reumatismului articular acut este deosebit de crescut.
Foarte rar mai sunt sesizate cazuri de faringita streptococica care conduce la paritia de complicatii supurative, datorita utilizarii pe scara larga a antibioticelor eficiente. Complicatiile supurative apar ca urmare a raspandirii infectiei de la nivelul mucoasei faringiene catre tesuturile subiacente, fie prin extindere directa, fie prin diseminare pe cale limfatica sau hematogena – limfadenita cervicala, abces peritonsilar, abces retrofaringian, sinuzita bacteriana, otita medie, meningita bacteriana, bacteriemie, endocardita sau penumonie bacteriana.
Pacientii care prezinta o simptomatologie zgomotoasa, durere intensa, febra crescuta si sustinuta, trebuiesc suspicionati pentru dezvoltarea unor complicatii locale supurative – abcese la nivelul spatiului parafaringian sau peritonsilar.
Detaliem in continuare, principalele elemente ale tratamentului infectiilor cu streptococi de grup A:
- in faringita, se recomanda administrarea de benzatin-penicilina G 1, 2 milioane UI, intramuscular sau penicilina V, 250 mg, oral, de patru ori pe zi, timp de 10 zile.
- impetigo – tratamentul este similar cu cel recomandat in faringita streptococica (detaliat mai sus) .
- in caz de erizipel sau celulita – infectiile severe vor fi tratate cu penicilina G 1-2 milioane UI, intravenos, la fiecare 4 ore; infectiile usoare si moderate vor fi tratate cu procain-penicilina 1, 2 milioane UI, intramuscular, de doua ori pe zi.
- in caz de fasciita necrozanta si miozita – se va realiza debridarea chirurgicala a tesutului necrozat si tratament cu penicilina G 2-4 milioane UI, intravenos la fiecare 4 ore.
- in caz de penumonie sau empiem – se recomanda administrarea de penicilina G 2-4 milioane UI, intravenos la fiecare 4 ore si drenajul colectiilor purulente (in caz de empiem) .
In cazul in care pacientul prezinta alergie la penicilina, aceasta va fi inlocuita cu eritromicina (maxim 250 mg pe doza) . Alternativ, pot fi utilizate cefalosporinele de prima generatie sau vancomicina.


Alte informatii:   Faringita , afectiuni , infectie cu streptococ
  Trimite comentariul tau !     Total 1 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza acum si expediaza comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 10.00

Obtinuta din 1 voturi.


Medicale
Crupul laringian - difterie cu localizare laringiana ...
Crupul este cea mai frecventa afectiune respiratorie caracterizata de tuse aspra, rugoasa, latratoare. Adesea, crupul afecteaza copiii. Acesta cauzeaza inflamatia si ingustarea laringelui (orificiul corzilor vocale),traheei si bronhiilor principale prin care aerul ajunge la plamani. Cauze Adesea ...
Otita, afectiunea urechilor la copii ...
CAUZE Spatiul din spatele timpanului, urechea medie, inchide sistemul auditiv si este gol in interior. Secretiile naturale formate aici sunt eliminate printr-un traseu intern numit trompa lui Eustache. La copii, aceasta nu functioneaza foarte bine intotdeauna, probabil din cauza faptului ca nu ...
Epistaxisul, sangerarea nazala, tradeaza mai multe ...
Epistaxisul (sangerarea nazala) este un accident obisnuit, mai ales la copii si poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si in urma unei infectii a mucoasei care determina uscare si aparitia de ...
Hipoacuzia ...
Hipoacuzia reprezinta diminuarea acuitatii auditive (cu cel mult 20 decibeli). Atunci cand acuitatea auditiva este diminuata foarte mult sau dispare complet, vorbim de surditate. Organul auzului este alcatuit dintr-un aparat de perceptie si dintr-un aparat de transmisie. In functie de partea ...
Amigdalita - patologie frecventa la copii ...
Amigdalita reprezinta o patoloie frecvent intalnita la copii, ei fiind mai sensibili. Aceasta reprezinta inflamarea amigdalelor palatine situate de o parte si de alta a palatului (sau a limbii). Amigdalita este cel mai frecvent produsa de streptococi, in special cel betahemolitic A. Amigdalita la ...
Disfonia ...
Disfonia reprezinta un termen medical ce descrie tulburarile vocii, in principal tulburari de natura fonatorie, pacientului fiindu-i greu sa rosteasca cuvintele sau emite sunete cu tonalitate modificata. Vocea disfonica poate suna slabita, tipata, grosolana, etc. Exista trei tipuri distincte de ...
Raceala ...
Raceala este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare. Ea se manifesta prin: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra. ...


Faringita streptococica acuta

Anunturi Gratuite   |   Vanzari auto   |   Anunturi Gratuite   |   Anunturi
Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

medicale footer

2009 - 2014 Romedicale.ro