Anunturi Gratuite

Fractura de femur - ruptura osului coapsei

Dictionar Medical Adauga Informatie
Medicina
Medicale Ultimele medicale Medicale votate Medicale vizionate Medicale comentate Stiri medicina Medicina
Prim ajutor Medicamente Spitale Bucuresti Farmacii Online Clinici Medicale Bucuresti Analize Medicale

Fractura de femur - ruptura osului coapsei
Adauga informatie
Ce este fractura de femur?
Os lung care formeaza scheletul coapsei femurul se articuleaza in partea de sus cu osul iliac si in partea de jos cu tibia. El constituie locul de insertie al principalilor muschi ai coapsei. Extremitatea sa superioara cuprinde o proeminenta articulara rotunjita, numita capul femurului, care se articuleaza la o cavitate osoasa apartinand osului iliac, cotilul, pentru a forma articulatia soldului, si doua proeminente rugoase, marele si micul trohanter. Capul femurului se racordeza la cele doua trohantere printr-o scurta piesa osoasa, colul femurului. La extremitatea sa inferioara, femurul se rotunjeste in doua mase, condilele, separate printr-o rascroitura profunda, fosa intercondiliana.
Fractura de femur consta in ruptura portiunii superioare a membrului inferior (osul coapsei). Majoritatea fracturilor de femur intervin la nivelul colului femural si in regiunea trohanteriana, chiar sub colul femural.
Fracturile de femur sunt frecvente si pot fi foarte grave deoarece intervin adesea la batrani si de obicei este nevoie de corectie chirurgicala care este urmata de o recuperare lenta. Studiile arata ca adultii care isi fractureaza femurul si nu sunt deja internati intr-un azil sau spital, pot avea nevoie de ingrijiri speciale pentru un an, in proportie de 25% din cazuri.
Deoarece batranii au adesea oasele fragile si asociaza alte afectiuni ei pot avea risc crescut pentru complicatii ca infectiile, tromboflebita profunda (formarea unui cheag intr-o vena profunda) sau embolie pulmonara (cheaguri in plamani), pneumonie si dureri datorita presiunii exercitate de fractura. Aproape 30% din batranii cu fractura de femur decedeaza in timpul primului an de la fractura.
Care sunt tipurile?
Femurul poate fi sediul a numeroase tipuri de fracturi.
- Fracturile colului femural, la nivelul soldului, survin in principal la femeia invarsta ca urmare a unui traumatism minor. Ele sunt favorizate de osteoporoza (rarefierea tesutului osos). Durerea este foarte vie, mersul imposibil. Fracturile colului femural trebuie toate sa fie operate. Interventia este efectuata sub anestezie peridurala sau mai rar sub anestezie generala. Atunci cand capul femural a fost inlocuit cu o proteza sau daca fractura, tratata prin osteosinteza, este putin deplasata, bolnavul poate calca pe piciorul respectiv dupa 2-3 zile de la interventie; in schimb, cand fractura are o deplasare mare si este tratata prin osteosinteza, imobilizarea poate dura pana la 45 de zile, chiar doua luni. Reeducarea se bazeaza pe reluarea mersului si pe kineziterapie.
- Fracturile capului femural, foarte rare, sunt, in general. asociate unei luxatii traumatice a soldului. Tratamentul este de cele mai multe ori ortopedic, uneori chirurgical atunci cand fractura este foarte deplasata.
- Fracturile izolate ale trotenterului sunt tratate printr-o punere in repaus a membrului timp de 6 saptamani sau pe cale chirurgicala daca fractura este foarte deplasata. Prognosticul este excelent.
- Fracturile diafizei femurale, corpul femurului, survin indeosebi la adult dupa un traumatism violent. Gravitatea lor este legata atat de pierderile foarte importante de sange pe care le antreneza si de leziunile osose, viscerale sau craniene care le sunt adesea asociate. Ele sunt reduse, apoi consolidate prin osteosinteza.
- Fracturile extremitatii inferioare a femurului sunt grave, mai ales cand ele lezeaza suprafetele articulare. Poate rezulta o redoare definitiva a genunchiului, daca reeducarea nu este intreprinsa rapid, sau o artroza a genunchiului.
Care sunt cauzele?
La copii si adultii tineri, accidentele severe ca cele de bicicleta sau masina, cele din sport si cele de la inaltime, sunt cauzele cele mai frecvente.
La batrani, fracturile de femur sunt majoritatea date de caderi. Chiar si o cadere usoara poate duce la fractura a unui femur demineralizat.
Motivul pentru care caderile sunt cauza majoritatii fracturilor, incluzand cele de femur, pe masura ce oamenii inainteaza in varsta este faptul ca oasele devin mai fragile si se rup mai usor o data cu inaintarea in varsta. Incepand cu varsta de 30 de ani, elementele osului incep sa fie resorbite de organism mai rapid decat sunt inlocuite, astfel osul devine mai subtire si mai hipodens. Daca oasele ajung la o anumita densitate ne putem gandi la osteoporoza. Osteoporoza si fractura de femur afecteaza femeile mai mult decat barbatii, deoarece barbatii au densitatea osului mai mare decat femeile si datorita scaderii cantitatii de hormoni estrogeni a femeii in menopauza. Nivelele mai mici de estrogen duc la oasele fragile. Nivelele scazute de testosteron pot, de asemenea, sa accelereze demineralizarea oaselor la barbati. In timp ce barbatii au o crestere a riscului de fractura de femur pe masura ce inainteaza in varsta, femeile au din start o densitate osoasa mai mica, demineralizari mai mari ale oaselor dupa varsta mijlocie si traiesc mai mult ca barbatii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturile apar la femei.
Alti factori care duc la fracturi de femur sunt:
- unele boli ca boala Meniere sau artrita
- ereditatea - talia inalta si greutatea mica sau membrii de familie care au avut fracturi o data cu inaintarea in varsta sunt factori de risc pentru fracturi
- carentele alimentare - in principiu, factorii nutritionali cu Ca si vitamina D sunt importante pentru rezistenta osului
- fumatul
- sedentarismul - exercitii moderate de miscare cu modificarea pozitiei corpului, ca mersul si dansul pot mentine densitatea oaselor.
Care sunt simptomele?
Fractura, impreuna cu leziunile ce se produc in partile moi, inclusiv hematomul local sau difuz - la distanta - constituie focarul de fractura. Acest focar de fractura este centrul de unde pleaca toate tulburarile care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim in acest tablou semne generale si locale:
Bolnavul traumatizat cu fractura, are stare generala mult mai putin alterata, de obicei indispozitie generala, frisoane si temperatura ce poate ajunge chiar la valori ridicate (39sC). Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar in scurt timp fara sa fie necesar un tratament special. Tulburarea starii generale este urmarea resorbtiei din focarul de fractura;
Durerea este un semn constant si valoros. Ea poate sa apara si dupa un traumatism care nu a produs fractura, se datoreaza excitarii proprietatilor existenti in focarul de fractura. La examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un element socogen important care sa declanseze prin ea insasi socul traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp dupa ce s-a produs fractura in cazul fracturii oaselor superficiale si mai tarziu atunci cand fractura se gaseste intr-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sangelui spre suprafata se face mai greu).
Hematomul, este redus daca nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi insa extrem de voluminos declansand un soc hemoragic.
Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arata lipsa de continuitate normala a celor doua fragmente. Deformarile iau uneori aspecte tipice pe baza carora se pune cu usurinta diagnostic de fractura. Prezenta unei fracturi determinata de traumatism sau de luxatie articulara, poate provoca de asemenea o deformare locala astfel incat este indicat sa se efectueze un examen atent pentru a face distinctie intre aceste afectiuni si fractura.
Scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabila. Pentru unele oase lungi unice, cum ar fi femurul, daca se produce o fractura oblica, scurtarea poate fi evidenta. Trebuie sa stim ca exista scurtare si in cazul unei luxatii, ceea ce impune un examen atent pentru evidentierea sigura a acestui simptom.
Impotenta functionala este determinata numai de durere, dupa cum in cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai putin evidenta. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru ca un accidentat cu fractura angrenata, (fractura care are sansele sa se evidentieze repede si corect), sa nu mai fie lasat sa faca miscari care pot dezangrena fragmentele osoase, in cansecinta sa inrautateasca starea fracturii punand sub semnul intrebarii sansele de insanatosire.
Mobilitatea anormala se manifesta atunci cand executand manevre asupra oaselor pe care le banuim fracturate, constatam mobilitatea anormala a acestora si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora este uneori greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor invelite de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat.
Crepitatia osoasa se percepe o data cu abilitatea normala. Ea nu trebuie confundata cu crepitatia fina a cheagurilor hematomului.
Intreruperea continuitatii osoase apreciata prin palpare, constituie un semn pretios.
Netransmiterea miscarii de-a lungul unui os este un semn de fractura complexa. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune in evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie facut sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi completa in aprecierea impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel putin doua incidente.
Tegumentele din jurul focarului de fractura locala au temperatura mai ridicata semn al responsabilitatii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari locale care apar fie reflex, fie determinata de modificari patologice locale, compresiune pe vasele de intoarcere.
Fracturile de femur sunt diagnosticate de obicei pe baza unui examen obiectiv si a unei radiografii osoase. Semnele de fractura de femur includ durerea puternica, membrul inferior mai scurt decat cel neafectat si rotatie externa a acestuia.
Uneori fractura nu este vizibila pe radiografia initiala (fractura oculta), dar medicul va suspecta in continuare o fractura de femur datorita durerii de femur sau unui accident recent. In aceste cazuri, un RMN (scanare prin rezonanta magnetica nucleara care ne ofera imaginile cele mai bune ale osului si a tesutului moale), un CT (computer tomografia, alta metoda de a obtine imagini mai bune decat radiografia) sau scanarea osului (ce presupune injectarea de substanta de contrast si apoi obtinerea unor imagini amanuntite ale fracturilor) pot fi facute. Fracturile care nu se pot vizualiza pe o radiografie simpla, pot fi observate pe un RMN sau CT.
Femeile care sunt la menopauza si au o fractura de femur, pot prezenta osteoporoza sau risc crescut pentru osteoporoza. O osteodensitometrie (examinare ce masoara densitatea osului) este un test pentru osteoporoza si o poate detecta precoce.
Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor pe care le putea face inainte de fracturare, fara durere. Cel mai utilizat si aproape intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie chirurgicala. Interventia chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica pentru o vindecare corecta.
Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune continua pana la interventia chirurgicala. Tractiunea se face cu greutati atarnate de picior cu benzi, panglici sau ghete speciale care furnizeaza o tractiune constanta asupra piciorului. Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu scopul de a scadea durerea si spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la pastrarea osului in pozitie fiziologica pana la operatie.
O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi amanata pentru o zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex. deshidratarea) si pentru reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul operatiei.
Sunt mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de localizarea fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta. Operatia fracturii de femur poate fi abordata astfel:
- fixarea interna implica stabilizarea oaselor fracturate prin suruburi, placute si tije. Aceasta metoda se foloseste la persoanele care au fracturi cu oase care pot fi aliniate
- artroplastia consta in inlocuirea partiala sau totala a articulatiei cu parti artificiale, de obicei din metal. O artroplastie partiala se poate face pentru inlocuirea portiunii superioare a femurului. O artroplastie totala se poate face in cazul articulatiilor de femur care erau deja afectate inainte de fractura de artrita sau alte leziuni si femurul nu functiona normal. In general, artroplastia se aplica in situatia in care este implicat colul femural si oasele nu pot fi reduse la pozitia normala.
Unii chirurgi practica inlocuirea de femur minimal invaziva. Se face o incizie mica pentru a minimaliza pierderile de sange, pentru scurtarea timpului de vindecare si pentru o cicatrice mai mica. Totusi, aceasta procedura se poate solda cu mai multe complicatii de genul infectiilor, lezarii de nervi si pozitionarii incorecte a componentelor articulatiei femurului. O astfel de operatie promite mult, dar necesita un chirurg cu multa experienta si in momentul actual exista putine studii care compara acest tip de operatie cu cea clasica. Pana cand riscurile si beneficiile pe termen lung nu vor fi studiate, poate exista un risc mai mare in alegerea unei proceduri minimal invazive executate de un chirurg cu mai putina experienta care ar lasa o cicatrice mica, decat unul cu mai multa experienta care ar aplica o artroplastie clasica.
Reducerea (alinierea corecta a osului) si fixarea interna (stabilizarea osului rupt) sunt proceduri utilizate in cazul persoanelor tinere, active, in timp ce artroplastia (inlocuirea articulatiei femurului) este efectuata la persoanele in varsta, mai putin active. Decizia in privinta tipului de interventie va fi luata de chirurg care va lua in considerare tipul fracturii, varsta, activitatea si optiunea pacientului. Studiile pe cazurile de fractura de femur dezaxate, arata ca, pe termen lung artroplastia totala trebuie refacuta in mai putine cazuri decat cea partiala, dar operatia necesita mai mult timp si sanse mai mari de infectie precum si de deces.
Operatia este de obicei cea mai eficienta pentru fractura de femur, desi in majoritatea cazurilor, e posibil sa nu-si recapete functia integrala dinainte de fractura. In general, daca pacientul era activ si sanatos inainte de fracturare este recuperat mai repede dupa interventia chirurgicala. Daca a avut alte probleme de sanatate si a dus o viata sedentara exista sanse crescute de complicatii dupa tratamentul chirurgical.
Sunt putine cazuri in care nu se intervine chirurgical, de exemplu la oamenii care au risc crescut pentru complicatii in timpul interventiei sau dupa si care nu ar beneficia de rezultate bune dupa interventie, de exemplu cei care nu puteau merge inainte de operatie sau care aveau dureri mici. In aceste cazuri se foloseste medicatia antialgica (pentru durere).
Tratament la domiciliu
Pentru recuperarea in urma unei interventii chirurgicale medicul va recomanda un program de reabilitare in functie de partea de femur fracturata si tipul interventiei. Acest program va include exercitii pentru tonusul muscular si pentru o mobilizare cat mai buna prin activitati de rutina si comportament activ. Medicul poate recomanda:
- exercitii de echilibru (cu un fizioterapeut de la spital sau unul voluntar)
- evitarea miscarilor care pot surmena articulatia femurului sau partile artificiale din articulatie.
Dupa o interventie pe femur persoana poate invata metode noi pentru a desfasura aceleasi activitati simple de fiecare zi:
Este posibil sa aiba nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni.
Gatitul si alte activitati zilnice, ca dusul zilnic, pot fi dificile de unul singur. Sunt tot felul de aparaturi de sustinere care pot ajuta persoana.
Se pot face unele ajustari la domiciliu pentru a reduce accidentele casnice.
Evitarea acestei categorii de probleme se poate face prin:
- viata activa si exercitii zilnice
- alimentatie corespunzatoare
- evitarea alcoolului
- evitarea fumatului
- urmarea unui tratament corespunzator nevoilor personale si respectarea regulilor de administrare
- control oftalmologic regulat.
Profilaxie
Sunt pasi pe care-i putem urma pentru a preveni fractura de femur.
Pentru intretinerea sistemului osos se recomanda:
O dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D ajuta la intarirea oaselor.
Cantitatea de calciu recomandata pentru adulti femei si barbati este intre 1.000 mg si 1.200 mg pe zi. Toate femeile de peste 65 de ani precum si femeile peste 51 de ani care nu iau suplimente hormonale (estrogeni) au nevoie de 1.500 mg de calciu pe zi. Femeile care nu-si pot asigura cantitatea de calciu zilnica din alimente pot lua suplimente de calciu. Calciul poate fi gasit in lactate de exemplu laptele, branza, iaurtul, legumele de culoare verde inchis, cu multe frunze ca broccoli si alte alimente. Fundatia nationala de osteoporoza recomanda 400 pana la 800 unitati internationale (UI) de vitamina D pe zi. A nu se administra mai mult de 800 UI de vitamina D pe zi decat daca doza este prescrisa de medic, deoarece poate fi daunatoare. Doza zilnica de vitamina D poate fi luata dintr-un pahar de lapte sau alte produse cu adaos de vitamina D. De asemenea, o alta sursa de vitamina D este lumina soarelui pentru cel putin 15 minute pe zi.
Studii recente au aratat ca suplimentele de calciu si vitamina D nu vor preveni fracturile de femur la oamenii care deja au risc crescut pentru fracturi de femur prin greutate mica sau fracturi in antecedente. Oricum, o alimentatie bogata in calciu si vitamina D de-a lungul vietii va ajuta la pastrarea unui sistem osos mai puternic.
Exercitiul fizic si activitatea zilnica ajuta la mentinerea rezistentei osoase. Exercitiile ca mersul, alergatul, ridicatul de greutati mai mici ajuta la minimalizarea pierderilor osoase. Medicul va recomanda exercitiul fizic corespunzator. Inceputul programului de exercitii se face usor, in special daca pacientul a fost sedentar. Un studiu recent a aratat ca exercitiul fizic moderat ca mersul, a fost asociat cu un numar mic de fracturi la menopauza.
Pacienta trebuie sa consulte un medic pentru o substitutie hormonala sau alt tratament daca are risc crescut pentru osteoporoza.
Unii medici recomanda tratament hormonal, dar trebuie studiat raportul risc-beneficiu. Alte medicamente ca bifosfonatii incluzand alendronatul (Fosamax) si risendronatul (Actonel), raloxifenul (Evista), calcitonina (Calcimar sau Miacalcin) sunt, de asemenea, folosite pentru prevenirea sau tratamentul osteoporozei. Studiile arata ca in general, aceste medicamente, in special bifosfonatii, reduc semnificativ riscul unei fracturi de femur la femeile in varsta.
A nu se consuma mai mult de o bautura alcoolica pe zi! Oamenii care consuma mai mult au risc crescut pentru osteoporoza. Abuzul de alcool creste riscul de accidente si fracturi.
A nu se fuma! Fumatul implica un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei si creste rata de demineralizare a oaselor.
Evitarea accidentelor
Majoritatea fracturilor de femur au loc la o cadere. Factori care cresc riscul sunt:
- echilibrul si coordonarea scazute
- nesiguranta pe un membru sau pe ambele
- tratamentul cu medicamente care au ca efecte secundare somnolenta, Ameteli sau astenia
- tulburarile de vedere
- abuzul de alcool
- confuzia sau rationamentul alterat (datorat varstei sau bolilor ca dementa).
Se poate minimaliza riscul caderilor prin:
- eliminarea obstacolelor din casa care ar putea conduce la un astfel de accident ca podele alunecoase, lumina slaba, holuri aglomerate, mobila multa care nu permite o trecere fara dificultati si carpete inghesuite
- utilizarea unor presuri speciale in baie si a barelor
- scari cu margine pentru maini
- lumina corespunzatoare in casa pentru a vedea obstacolele sau animalele de companie
- exercitiul pentru mentinerea tonusului muscular si a echilibrului
- administrarea tratamentului doar la sfatul medicului si reevaluarea acestuia de catre medicul curant, in special daca pesoana are mai multi medici curanti. Unele medicamente ca cele pentru somn sau cele pentru Durere pot creste riscul accidentelor
- incaltamintea cu toc jos si comoda
- folosirea corecta a aparaturii de sustinere
- protezele de femur - Protezele de femur arata ca un corset cu captuseala pe ambele femururi pentru a reduce impactul caderii. Studii recente au demonstrat ca protezele de femur reduc accidentele ce se soldeaza cu fracturi de femur cu aproximativ 54% la persoanele peste 70 de ani, care au unul sau mai multi factori de risc pentru fractura de femur. Multe persoane din studiu au refuzat sa le poarte. Alte studii au concluzionat prin faptul ca protezele de femur nu previn fracturile prin cadere. Pot fi de ajutor in mod special oamenilor din azile sau din alte institutii de asistenta sociala.
Imediat dupa interventie se vor administra medicamente care controleaza durerea si, daca este cazul, anticoagulante. Pacientul poate avea o sonda urinara pentru a nu fi nevoie sa se ridice din pat pentru a mictiona. De asemenea, se pot folosi pompe compresive ale membrului pentru circulatia sangvina sau pentru a preveni trombemboliile si o perna intre picioare pentru mentinerea femurului operat intr-o pozitie corecta. In cazul unei tulburari de tranzit intestinal, se solicita interventia asistentei sau a medicului.
Medicul poate invata pacientul sa faca exercitii simple respiratorii pentru prevenirea congestiei pulmonare in timpul repausului. Pacientul poate sa inceapa perioada de recuperare cu miscari de ridicare si coborare, de flexie a membrelor (astfel incat sa mentina o circulatie buna a sangelui) si sa pastreze o pozitie corecta a femurului in timpul miscarilor.
Mobilizarea precoce este esentiala dupa interventie. Va grabi recuperarea si va reduce complicatiile. In prima zi dupa operatie, pacientul va fi mutat din pat pe un scaun, pe o durata scurta de timp si va incepe sa faca exercitii usoare incepand cu a doua zi dupa operatie.
De obicei, spitalizarea dureaza o saptamana dupa operatie. In multe cazuri pacientul, este transferat intr-o clinica de recuperare inainte de a merge acasa. Va fi probabil nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni si recuperarea completa va tine pana la un an de zile.
Sunt multe aspecte de luat in considerare dupa o operatie pe femur. Batranii au adesea nevoie de ingrijiri speciale incluzand fizioterapie, asistenta la bucatarie, tratament asistat si igiena personala. Medicamentele anticoagulante sunt prescrise pentru a reduce riscul trombemboliilor si accidentului vascular cerebral asociat acestora, embolia pulmonara sau tromboflebita. Pacientul va lua acest tratament pentru cel putin 3 saptamani, pana se va mobiliza complet si va avea o activitate normala.
Dupa interventie, medicul va incuraja pacientii sa participe la un program de reabilitare. Studii recente au demonstrat ca 6 luni de reabilitare care include exercitii pentru tonusul muscular, pot imbunatati calitatea vietii si ameliora incapacitatea functionala. Un program de reabilitare este foarte important, va grabi recuperarea si va permite intoarcerea la activitatile zilnice normale mai rapid.

SURSA 02

Fractura de femur consta in ruptura portiunii superioare a membrului inferior (osul coapsei). Majoritatea fracturilor de femur intervin la nivelul colului femural si in regiunea trohanteriana, chiar sub colul femural.
Fracturile de femur sunt frecvente si pot fi foarte grave deoarece intervin adesea la batrani si de obicei este nevoie de corectie chirurgicala care este urmata de o recuperare lenta. Studiile arata ca adultii care isi fractureaza femurul si nu sunt deja internati intr-un azil sau spital, pot avea nevoie de ingrijiri speciale pentru un an, in proportie de 25% din cazuri.
Deoarece batranii au adesea oasele fragile si asociaza alte afectiuni ei pot avea risc crescut pentru complicatii ca infectiile, tromboflebita profunda (formarea unui cheag intr-o vena profunda) sau embolie pulmonara (cheaguri in plamani), pneumonie si dureri datorita presiunii exercitate de fractura. Aproape 30% din batranii cu fractura de femur decedeaza in timpul primului an de la fractura.
Cauze
La copii si adultii tineri, accidentele severe ca cele de bicicleta sau masina, cele din sport si cele de la inaltime, sunt cauzele cele mai frecvente.
La batrani, fracturile de femur sunt majoritatea date de caderi. Chiar si o cadere usoara poate duce la fractura a unui femur demineralizat.
Motivul pentru care caderile sunt cauza majoritatii fracturilor, incluzand cele de femur, pe masura ce oamenii inainteaza in varsta este faptul ca oasele devin mai fragile si se rup mai usor o data cu inaintarea in varsta. Incepand cu varsta de 30 de ani, elementele osului incep sa fie resorbite de organism mai rapid decat sunt inlocuite, astfel osul devine mai subtire si mai hipodens. Daca oasele ajung la o anumita densitate ne putem gandi la osteoporoza. Osteoporoza si fractura de femur afecteaza femeile mai mult decat barbatii, deoarece barbatii au densitatea osului mai mare decat femeile si datorita scaderii cantitatii de hormoni estrogeni a femeii in menopauza.
Nivelele mai mici de estrogen duc la oasele fragile. Nivelele scazute de testosteron pot, de asemenea, sa accelereze demineralizarea oaselor la barbati. In timp ce barbatii au o crestere a riscului de fractura de femur pe masura ce inainteaza in varsta, femeile au din start o densitate osoasa mai mica, demineralizari mai mari ale oaselor dupa varsta mijlocie si traiesc mai mult ca barbatii. Ca rezultat, mai mult de 75% din toate fracturile apar la femei.
Alti factori care duc la fracturi de femur sunt:
- unele boli ca boala Meniere sau artrita
- ereditatea - talia inalta si greutatea mica sau membrii de familie care au avut fracturi o data cu inaintarea in varsta sunt factori de risc pentru fracturi
- carentele alimentare - in principiu, factorii nutritionali cu Ca si vitamina D sunt importante pentru rezistenta osului
- fumatul
- sedentarismul - exercitii moderate de miscare cu modificarea pozitiei corpului, ca mersul si dansul pot mentine densitatea oaselor.
Simptome
Cel mai frecvent simptom al fracturii de femur este durerea severa in femur sau in regiunea abdominala inferioara. Piciorul afectat poate fi orientat spre exterior, poate fi mai confortabila indepartarea lui de celalalt membru si se poate observa faptul ca este mai scurt decat membrul neafectat. De obicei este imposibila folosirea membrului la mers sau chiar pentru sprijin.
In multe cazuri se poate mentiona doar durere in coapsa sau genunchi. Mersul poate fi posibil, desi foarte dureros, in fracturi prin tasare.
Simptomele se evidentiaza dupa o cadere, dar o fractura se poate produce fara un astfel de eveniment, in special in cazul in care osul a fost afectat de osteoporoza sau alte boli.
Investigatii
Fracturile de femur sunt diagnosticate de obicei pe baza unui examen obiectiv si a unei radiografii osoase. Semnele de fractura de femur includ durerea puternica, membrul inferior mai scurt decat cel neafectat si rotatie externa a acestuia.
Uneori fractura nu este vizibila pe radiografia initiala (fractura oculta), dar medicul va suspecta in continuare o fractura de femur datorita durerii de femur sau unui accident recent. In aceste cazuri, un RMN (scanare prin rezonanta magnetica nucleara care ne ofera imaginile cele mai bune ale osului si a tesutului moale), un CT (computer tomografia, alta metoda de a obtine imagini mai bune decat radiografia) sau scanarea osului (ce presupune injectarea de substanta de contrast si apoi obtinerea unor imagini amanuntite ale fracturilor) pot fi facute. Fracturile care nu se pot vizualiza pe o radiografie simpla, pot fi observate pe un RMN sau CT.
Femeile care sunt la menopauza si au o fractura de femur, pot prezenta osteoporoza sau risc crescut pentru osteoporoza. O osteodensitometrie (examinare ce masoara densitatea osului) este un test pentru osteoporoza si o poate detecta precoce.
Tratamentul osteoporozei poate preveni fracturile.
Nivelul in sange al unei substante chimice, numita homocisteina, s-a considerat ca anticipeaza aparitia unei fracturi asociate cu osteoporoza. Aceasta substanta se poate detecta in sange si poate fi scazuta prin administrarea de acid folic.
Pentru prevenirea fracturii de femur, medicul trebuie sa intrebe persoanele in varsta cel putin o data pe an daca au cazut. Pentru un raspuns afirmativ se poate face un test simplu pentru a aprecia riscul unor caderi viitoare. Medicul va observa daca pacientul se poate ridica de pe scaun fara sa foloseasca mainile, daca poate face cativa pasi si daca se poate intoarce. Daca se observa dificultati in miscare sau dezechilibru, este nevoie de o investigare mai amanuntita. Aceasta include o anamneza, o reevaluare a tratamentului si un examen oftalmologic, o examinare a echilibrului sau masurarea fortei musculare.
Tratament
Tratament - generalitati
Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor pe care le putea face inainte de fracturare, fara durere. Cel mai utilizat si aproape intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie chirurgicala. Interventia chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica pentru o vindecare corecta.
Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune continua pana la interventia chirurgicala. Tractiunea se face cu greutati atarnate de picior cu benzi, panglici sau ghete speciale care furnizeaza o tractiune constanta asupra piciorului. Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu scopul de a scadea durerea si spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la pastrarea osului in pozitie fiziologica pana la operatie.
O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi amanata pentru o zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex. deshidratarea) si pentru reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul operatiei.
Sunt mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de localizarea fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta.
Operatia fracturii de femur poate fi abordata astfel:
- fixarea interna implica stabilizarea oaselor fracturate prin suruburi, placute si tije. Aceasta metoda se foloseste la persoanele care au fracturi cu oase care pot fi aliniate
- artroplastia consta in inlocuirea partiala sau totala a articulatiei cu parti artificiale, de obicei din metal. O artroplastie partiala se poate face pentru inlocuirea portiunii superioare a femurului. O artroplastie totala se poate face in cazul articulatiilor de femur care erau deja afectate inainte de fractura de artrita sau alte leziuni si femurul nu functiona normal. In general, artroplastia se aplica in situatia in care este implicat colul femural si oasele nu pot fi reduse la pozitia normala.
Unii chirurgi practica inlocuirea de femur minimal invaziva. Se face o incizie mica pentru a minimaliza pierderile de sange, pentru scurtarea timpului de vindecare si pentru o cicatrice mai mica. Totusi, aceasta procedura se poate solda cu mai multe complicatii de genul infectiilor, lezarii de nervi si pozitionarii incorecte a componentelor articulatiei femurului.
O astfel de operatie promite mult, dar necesita un chirurg cu multa experienta si in momentul actual exista putine studii care compara acest tip de operatie cu cea clasica. Pana cand riscurile si beneficiile pe termen lung nu vor fi studiate, poate exista un risc mai mare in alegerea unei proceduri minimal invazive executate de un chirurg cu mai putina experienta care ar lasa o cicatrice mica, decat unul cu mai multa experienta care ar aplica o artroplastie clasica.
Reducerea (alinierea corecta a osului) si fixarea interna (stabilizarea osului rupt) sunt proceduri utilizate in cazul persoanelor tinere, active, in timp ce artroplastia (inlocuirea articulatiei femurului) este efectuata la persoanele in varsta, mai putin active. Decizia in privinta tipului de interventie va fi luata de chirurg care va lua in considerare tipul fracturii, varsta, activitatea si optiunea pacientului. Studiile pe cazurile de fractura de femur dezaxate, arata ca, pe termen lung artroplastia totala trebuie refacuta in mai putine cazuri decat cea partiala, dar operatia necesita mai mult timp si sanse mai mari de infectie precum si de deces.
Operatia este de obicei cea mai eficienta pentru fractura de femur, desi in majoritatea cazurilor, e posibil sa nu-si recapete functia integrala dinainte de fractura. In general, daca pacientul era activ si sanatos inainte de fracturare este recuperat mai repede dupa interventia chirurgicala. Daca a avut alte probleme de sanatate si a dus o viata sedentara exista sanse crescute de complicatii dupa tratamentul chirurgical.
Sunt putine cazuri in care nu se intervine chirurgical, de exemplu la oamenii care au risc crescut pentru complicatii in timpul interventiei sau dupa si care nu ar beneficia de rezultate bune dupa interventie, de exemplu cei care nu puteau merge inainte de operatie sau care aveau dureri mici. In aceste cazuri se foloseste medicatia antialgica (pentru durere).
Tratament la domiciliu
Pentru recuperarea in urma unei interventii chirurgicale medicul va recomanda un program de reabilitare in functie de partea de femur fracturata si tipul interventiei. Acest program va include exercitii pentru tonusul muscular si pentru o mobilizare cat mai buna prin activitati de rutina si comportament activ.
Medicul poate recomanda:
- exercitii de echilibru (cu un fizioterapeut de la spital sau unul voluntar)
- evitarea miscarilor care pot surmena articulatia femurului sau partile artificiale din articulatie.
Dupa o interventie pe femur persoana poate invata metode noi pentru a desfasura aceleasi activitati simple de fiecare zi:
- este posibil sa aiba nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni.
- gatitul si alte activitati zilnice, ca dusul zilnic, pot fi dificile de unul singur. Sunt tot felul de aparaturi de sustinere care pot ajuta persoana.
- se pot face unele ajustari la domiciliu pentru a reduce accidentele casnice.
Evitarea acestei categorii de probleme se poate face prin:
- viata activa si exercitii zilnice
- alimentatie corespunzatoare
- evitarea alcoolului
- evitarea fumatului
- urmarea unui tratament corespunzator nevoilor personale si respectarea regulilor de administrare
- control oftalmologic regulat.
Profilaxie
Sunt pasi pe care-i putem urma pentru a preveni fractura de femur.
Pentru intretinerea sistemului osos se recomanda:
- o dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D ajuta la intarirea oaselor.
Cantitatea de calciu recomandata pentru adulti femei si barbati este intre 1.000 mg si 1.200 mg pe zi. Toate femeile de peste 65 de ani precum si femeile peste 51 de ani care nu iau suplimente hormonale (estrogeni) au nevoie de 1.500 mg de calciu pe zi. Femeile care nu-si pot asigura cantitatea de calciu zilnica din alimente pot lua suplimente de calciu. Calciul poate fi gasit in lactate de exemplu laptele, branza, iaurtul, legumele de culoare verde inchis, cu multe frunze ca broccoli si alte alimente.
Fundatia nationala de osteoporoza recomanda 400 pana la 800 unitati internationale (UI) de vitamina D pe zi. A nu se administra mai mult de 800 UI de vitamina D pe zi decat daca doza este prescrisa de medic, deoarece poate fi daunatoare. Doza zilnica de vitamina D poate fi luata dintr-un pahar de lapte sau alte produse cu adaos de vitamina D. De asemenea, o alta sursa de vitamina D este lumina soarelui pentru cel putin 15 minute pe zi.
Studii recente au aratat ca suplimentele de calciu si vitamina D nu vor preveni fracturile de femur la oamenii care deja au risc crescut pentru fracturi de femur prin greutate mica sau fracturi in antecedente. Oricum, o alimentatie bogata in calciu si vitamina D de-a lungul vietii va ajuta la pastrarea unui sistem osos mai puternic.
Exercitiul fizic si activitatea zilnica ajuta la mentinerea rezistentei osoase. Exercitiile ca mersul, alergatul, ridicatul de greutati mai mici ajuta la minimalizarea pierderilor osoase. Medicul va recomanda exercitiul fizic corespunzator. Inceputul programului de exercitii se face usor, in special daca pacientul a fost sedentar. Un studiu recent a aratat ca exercitiul fizic moderat ca mersul, a fost asociat cu un numar mic de fracturi la menopauza.
Pacienta trebuie sa consulte un medic pentru o substitutie hormonala sau alt tratament daca are risc crescut pentru osteoporoza.
Unii medici recomanda tratament hormonal, dar trebuie studiat raportul risc-beneficiu. Alte medicamente ca bifosfonatii incluzand alendronatul (Fosamax) si risendronatul (Actonel), raloxifenul (Evista), calcitonina (Calcimar sau Miacalcin) sunt, de asemenea, folosite pentru prevenirea sau tratamentul osteoporozei.
Studiile arata ca in general, aceste medicamente, in special bifosfonatii, reduc semnificativ riscul unei fracturi de femur la femeile in varsta.
A nu se consuma mai mult de o bautura alcoolica pe zi! Oamenii care consuma mai mult au risc crescut pentru osteoporoza. Abuzul de alcool creste riscul de accidente si fracturi.
A nu se fuma! Fumatul implica un risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei si creste rata de demineralizare a oaselor.
Evitarea accidentelor
Majoritatea fracturilor de femur au loc la o cadere. Factori care cresc riscul sunt:
- echilibrul si coordonarea scazute
- nesiguranta pe un membru sau pe ambele
- tratamentul cu medicamente care au ca efecte secundare somnolenta, ameteli sau astenia
- tulburarile de vedere
- abuzul de alcool
- confuzia sau rationamentul alterat (datorat varstei sau bolilor ca dementa).
Se poate minimaliza riscul caderilor prin:
- eliminarea obstacolelor din casa care ar putea conduce la un astfel de accident ca podele alunecoase, lumina slaba, holuri aglomerate, mobila multa care nu permite o trecere fara dificultati si carpete inghesuite
- utilizarea unor presuri speciale in baie si a barelor
- scari cu margine pentru maini
- lumina corespunzatoare in casa pentru a vedea obstacolele sau animalele de companie
- exercitiul pentru mentinerea tonusului muscular si a echilibrului
- administrarea tratamentului doar la sfatul medicului si reevaluarea acestuia de catre medicul curant, in special daca pesoana are mai multi medici curanti.
Unele medicamente ca cele pentru somn sau cele pentru durere pot creste riscul accidentelor
- incaltamintea cu toc jos si comoda
- folosirea corecta a aparaturii de sustinere
- protezele de femur - Protezele de femur arata ca un corset cu captuseala pe ambele femururi pentru a reduce impactul caderii. Studii recente au demonstrat ca protezele de femur reduc accidentele ce se soldeaza cu fracturi de femur cu aproximativ 54% la persoanele peste 70 de ani, care au unul sau mai multi factori de risc pentru fractura de femur. Multe persoane din studiu au refuzat sa le poarte. Alte studii au concluzionat prin faptul ca protezele de femur nu previn fracturile prin cadere. Pot fi de ajutor in mod special oamenilor din azile sau din alte institutii de asistenta sociala.
Prognostic
Imediat dupa interventie se vor administra medicamente care controleaza durerea si, daca este cazul, anticoagulante. Pacientul poate avea o sonda urinara pentru a nu fi nevoie sa se ridice din pat pentru a mictiona. De asemenea, se pot folosi pompe compresive ale membrului pentru circulatia sangvina sau pentru a preveni trombemboliile si o perna intre picioare pentru mentinerea femurului operat intr-o pozitie corecta. In cazul unei tulburari de tranzit intestinal, se solicita interventia asistentei sau a medicului.
Medicul poate invata pacientul sa faca exercitii simple respiratorii pentru prevenirea congestiei pulmonare in timpul repausului. Pacientul poate sa inceapa perioada de recuperare cu miscari de ridicare si coborare, de flexie a membrelor (astfel incat sa mentina o circulatie buna a sangelui) si sa pastreze o pozitie corecta a femurului in timpul miscarilor.
Mobilizarea precoce este esentiala dupa interventie. Va grabi recuperarea si va reduce complicatiile. In prima zi dupa operatie, pacientul va fi mutat din pat pe un scaun, pe o durata scurta de timp si va incepe sa faca exercitii usoare incepand cu a doua zi dupa operatie.
De obicei, spitalizarea dureaza o saptamana dupa operatie. In multe cazuri pacientul, este transferat intr-o clinica de recuperare inainte de a merge acasa. Va fi probabil nevoie de un cadru sau un baston pentru cateva luni si recuperarea completa va tine pana la un an de zile.
Sunt multe aspecte de luat in considerare dupa o operatie pe femur. Batranii au adesea nevoie de ingrijiri speciale incluzand fizioterapie, asistenta la bucatarie, tratament asistat si igiena personala. Medicamentele anticoagulante sunt prescrise pentru a reduce riscul trombemboliilor si accidentului vascular cerebral asociat acestora, embolia pulmonara sau tromboflebita. Pacientul va lua acest tratament pentru cel putin 3 saptamani, pana se va mobiliza complet si va avea o activitate normala.
Dupa interventie, medicul va incuraja pacientii sa participe la un program de reabilitare. Studii recente au demonstrat ca 6 luni de reabilitare care include exercitii pentru tonusul muscular, pot imbunatati calitatea vietii si ameliora incapacitatea functionala. Un program de reabilitare este foarte important, va grabi recuperarea si va permite intoarcerea la activitatile zilnice normale mai rapid.

SURSA 03

Fracturile diafizare ale femurului sunt acele fracturi cuprinse intre o linie superioara care trece la 3 centimetri sub micul trohanter si alta inferioara la 10 – 12 cm deasupra marginii superioare a condiilor. Aceste fracturi cunosc in ultima perioada o frecventa din ce in ce mai mare datorita accidentelor rutiere cat si datorita accidentelor de munca. De obicei ele apar in urma unor traumatisme importante si sunt deseori insotite de o stare de soc grava, mai ales cand se produc in cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi
Cauze
Fracturile diafizare ale femurului sunt cele mai frecvente fracturi diafizare si se intalnesc in special la adultii tineri si la copii dar varstnicii nu sunt nici ei exclusi.
Diafaza femurala este zona de localizare frecventa a fracturilor spontane pe os patologic (metastazele osoase ale unor tumori viscerale). De asemenea este si sediul unor fracturi obstetricale mai ales in prezentarile pelviene.
Mecanismul de producere poate sa fie direct (corp contondent sau prin arma de foc – in cazul fracturilor deschise), dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii femurale ca in caderile de la inaltime sau accidentele rutiere (izbirea genunchiului flectat de tabloul de bord), iar alteori prin torsiune ca in acidentele de schi.
Simptome
In urma producerii unei fracturi se instaleaza semne generale si locale.
Semnele generale constau in agitatie, anxietate, paloare iar uneori se poate instala starea de soc mai ales in acidentele importante. Afectarea starii generale se produce mai frecvent in fracturile membrului inferior, in fracturile deschise atat la nivelul membrului superior cat si inferior, in politraumatisme cand au loc si alte leziuni viscerale.
Semnele locale ale fracturii pot fi semne de probabilitate si de certitudine.
Semnele de probabilitate sunt:
- durere in punct fix insotita de impotenta functionala. Durerea constituie semnul subiectiv constant si pregnant si se accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotenta functianala este totala, accidentatul neputand ridica piciorul de pe planul patului.
- tumefactia zonei insotita de deformarea regiunii, ulterior echimoza la nivelul fracturii
- deformare locala. La nivelul femurului se observa deformare in crosa cu convexitate avansata anteroextern.
- pozitie vicioasa prin deplasarea fragmentelor precum si prin scurtarea segmentului respectiv. Membrul respectiv este tinut in rotatie externa si adductie si este mai scurt decat cel sanatos.
Semnele de certitudine confirma prezenta fracturii. Aceastea sunt:
- mobilitate anormala
- prezenta crepitatie osoase
- intreruperea continuitatii osoase
- intransmisibilitatea miscarilor – imprimarea unei miscari segmentului distal de fractura nu este transmisa la segmentul situat proximal de fractura datorita intreruperii parghiei osoase.
Deoarece deformarea coapsei, tumefactia si celelalte semne sunt suficiente pentru diagnosticul clinic, cercetarea mobilitatii anormale si a crepitatiei osoase este mai bine sa nu fie facuta cu insistenta.
In conditiile unei fracturi incomplete (fisuri) nu sunt prezente semnele de certitudine ale fracturii ci numai semnele de probabilitate.
In fracturile diafizare joase poate apare hidrartroza genunchiului datorata fie actiunii traumatismului asupra genunchiului, fie coexistentei unei entorse, fie datorita unei tulburari circulatorii reflexe legate de vasodilatatia din focarul de fractura.
Investigatii
Se efectueaza radiografii de fata si profil a intregului femur care trebuie sa cuprinda inclusiv articulatiile proximala si distala pentru evidentierea unor eventuale leziuni secundare. In unele cazuri este necesara efectuarea tomografiei computerizate pentru a evidentia leziunile de parti moi
Diagnostic
Este destul de usor de facut pe baza semnelor clinice. Radiografia este obligatorie pentru descrierea tipului de fractura, cu sau fara deplasare (mai frecventa la copii), precum si precizarea directiei si formei traiectului de fractura (simpla sau cominutiva) si a deplasarii fragmentelor. Radiografia executata din doua pozitii (fata si profil), cuprinde obligatoriu articulatia soldului si genunchiului.
Complicatii
Complicatiile generale imediate sunt consecinta traumatismului si sunt dependente de violenta acestuia si de teren. Acestea sunt reprezentate de:
- socul traumatic, se intalneste in toate cazurile si este dependent de violenta acestuia si de teren. Acesta se poate insoti de hemoragie importanta (1-1,5l)
- congestia pulmonara, se instaleaza mai repede la batrani dupa traumatism ducand la bronhopneumonii grave
- tulburari urinare, la batranii cu adenom de prostata care pana la accident urinau multumitor
- diabetul zaharat care era controlat inainte de traumatism poate sa ia un aspect clinic sever, ducand la acidoza.
- embolia grasoasa, apare cel mai frecvent in fracturile diafizei femurale.
Complicatiile locale imediate sunt reprezentate de:
- fractura deschisa, se intalneste mai rar decat la gamba, datorita mansonului muscular protector. Cel mai frecvent plaga are un aspect punctiform sau liniar fiind produsa prin inteparea tegumentelor de un fragment osos. Mai rar plaga este mare, anfractuoasa prin actiunea din afara a agentului traumatic cum se intampla de obicei in accidentele de circulatie sau in timp de razboi. Datorita distrugerilor intense aceste plagi comporta riscul infectiei cu germeni generali si aerobi care pot sa aiba evolutie foarte grava
- complicatiile embolice sunt frecvente la balnavii imobilizati o perioada lunga de timp la pat, mai ales cu tratamente ortopedice. Administrarea anticoagulantelor reduce simtitor riscul trombo-embolic
- leziuni vasculo-nervoase sunt mai rar intalnite si intereseaza artera sau vena femurala si nervul sciatic.
Complicatiile tardive sunt mai frecvent intalnite si sunt reprezentate de:
- redoarea de genunchi, mai ales dupa tratamentul ortopedic al fracturii. Imobilizarea prelungita in aparat gipsat duce la instalarea aderentelor intre cvadriceps si focarul de fractura.
- calus vicios apare mai ales dupa tratamentul ortopedic incorect, dupa o imobilizare defectuasa care favorizeaza deplasarea secundara a fragmentelor. Dupa tratamentul chirurgical calusul vicios este mult mai rar.
- pseudoartroza se poate intalni ca urmare a unui tratament ortopedic incorect sau o recuperare incompleta cu interpozitie de parti moi (musculare) fie dupa o imobilizare insuficienta care permite miscari ale fragmentelor fracturate. Producerea unei diastaze interfragmentare printr-o tractiune excesiva ca si manevrele repetate de reducere reluate la anumite intervale sunt foarte daunatoare pentru ca impiedica formarea calusului osos, fragmentele osoase clasificandu-se independent.
Evolutie
Fracturile diafizare ale femurului au de obicei a evolutie favorabila datorita fragmentelor bine vascularizate si inconjurate de un manson muscular important. Ele consolideaza la adulti in 3-4 luni daca sunt bine reduse si sunt imobilizate corect iar apoi sunt urmate de un tratament recuperator instituit precoce.
Tratament
Evolutia ulterioara a traumatizatului depinde in mare masura de acordarea primului ajutor. Imobilizarea provizorie si transportul prezinta o importanta deasebita pentru ca prin mobilizarea fragmentelor sunt amplificate durerile si se accentueaza distrugerile tisulare, agravand starea de soc. Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atela Thomas, care realizeaza extensia membrului fracturat.
Tratamentul definitiv este ortopedic si mai ales chirurgical.
Tratamentul ortopedic
In fracturile cu deplasarea fragmentelor tratamentul chirurgical este contraindicat si se recurge la tratamentul conservator (ortopedic).
Pentru reducerea deplasarilor se instaleaza o tractiune continua (extensie continua).
Extensia se realizeaza fie cu benzi de leucoplast fie cu o brosa Kirschier transosos supracondilian care este prinsa apoi intr-o potcoava. De aceasta potcoava se leaga o sarma moale care se trece peste un scripete si de care se agata greutati in functie de forta musculara care trebuie invinsa insa nu mai mult de 1/6 din greutatea corpului. Membrul inferior este asezat de cele mai multe ori pe o atela Braun-Brohler, contraextensia fiind realizata de greutatea corpului.
Atunci cand dupa controlul radiologic s-a constatat reducerea si asezarea in axul normal al fracturii, in medie dupa 10-15 pana la 30 zile, se aplica un aparat gipsat pelvipedios pana la consolidarea focarului.
Tratamentul ortopedic prezinta insa si unele neajunsuri:
- necesita o imobilizare prelungita greu de suportat mai ales pentru persoanele in varsta. Imobilizarea duce la atrofiere musculara si la redoarea genunchiului
- favorizeaza complicatiile tromboembolice
- necesita spitalizare prelungita si ingrijiri speciale ale bolnavului mai ales in primele saptamani cand sunt necesare controale radiologice repetate si manevre de corectie a unghiurilor daca este necesar
- interpozitia musculara impiedica consolidarea corecta ducand la pseudoartroza.
Datorita acestor inconveniente ale tratamentului ortopedic tratamentul de electie al acestui tip de fractura este tratamentul chirurgical.
Tratamentul chirurgical
Realizeaza reducerea deplasarilor prin manipulare directa a fragmentelor si fixarea lor cu un mijloc metalic (placa insurubata, tija centromedulara).
Osteosinteza cu tija Kuntscher este indicata in fracturile diafizare simple cu traumatism transversal sau oblic scurt, situat in treimea (1/3) medie a diafizei. Tija Kuntscher clasica poate sa fie folosita si in fracturile diafizare inalte, la mai mult de 5 cm sub micul trohanter si in fracturile joase pana la 15 cm deasupra interliniei genunchiului.
Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului de fractura (cu focar deschis) fie cand se dispune de instalatie Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu focar inchis).
Introducerea tijei cu focar inchis este mai fiziologica pentru ca nu lezeaza vascularizatia periostala si prin pastrarea hematomului de la nivelul fracturii permite o consolidare mai rapida si de mai buna calitate. Metoda in focar inchis este ideala pentru ca imbina avantajele tratamentului ortopedic (consolidarea rapida cu calus periostal) cu precizia si finetea tratamentului chirurgical.
Daca montajul este stabil atunci imobilizarea gipsata postoperator nu este necesara iar tratamentul recuperator poate sa inceapa a doua zi, cu contractii musculare izometrice si cu mobilizare activa a articulatiilor supra si subiacente focarului de fractura. Reluarea mersului cu sprijin partial pe picior poate sa inceapa dupa aproximativ 10 zile si apoi cu sprijin total la 3-4 saptamani.
La bolnavii politraumatizati sau polifracturati sau la batrani se poate utiliza osteosinteza cu tije elastice Ender trecute supracondilian extern si intern. In acest caz tratamentul functional va fi condus cu mai mult menajament iar reluarea sprijinului pe picior se va realiza ceva mai tarziu, la consolidarea structurii.
Osteosinteza cu placa se utilizeaza in fracturile diafizare joase sau inalte si in unele fracturi cominutive sau in fracturi oblice lungi.
Tratamentul de recuperare
Tot atat de important ca si reducerea si imobilizarea fracturii este tratamentul recuperarii functiei prin actiunea asupra muschilor si articulatiilor. Rezultatele vor fi cu atat mai bune cu cat va fi instituit mai rapid si acesta va fi urmat fara intrerupere.
In majoritatea cazurilor exercitiile de contractie musculara pot sa fie incepute la cateva zile de la reducerea fracturii. De asemenea pacientul va fi incurajat sa-si contracte musculatura membrelor libere mobilizand si articulatiile care nu au fost cuprinse in aparatul gipsat.
Dupa scoaterea aparatului gipsat exercitiile musculare vor fi intensificate. La kinetoterapie pentru recuperarea functionala se asociaza masajul fizioterapeutic si balneoterapia.


Alte informatii:   Fractura de femur , osteoporoza , artrita
  Comenteaza medicale
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza acum si expediaza comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10


Medicale
Ruptura de menisc ...
Articulatia genunchiului este cea mai mare articulatie a corpului omenesc (si o sa fie foarte pomenita pe dralinpopescu.ro). Comparativ cu alte articulatii mari ( sold, umar ), este mai putin acoperita si protejata de parti moi, ceea ce explica frecventele sale expuneri la actiunea factorilor ...
Scapa de durerile de spate cu exercitii fizice ...
Majoritatea persoanelor cu varste peste 40 de ani, dezvolta probleme ale spatelui, datorate degenerarii osteoarticulare ale coloanei vertebrale si slabirii musculaturii paravertebrale. Exercitiile speciale pentru spate intaresc musculatura de la acest nivel si amelioreaza simptomele neplacute, ...
Luxatia congenitala de sold ...
Luxatia congenitala de sold mai este numita in termenii medicali displazia congenitala a articulatiei coxo-femurale. Frecventa in populatia de sex feminin este data de factorii genetici sau mecanici. Antecedentale familiale arata prezenta in familie (mama, sora) a acestei boli.Cauzele luxatiei ...
Fractura de femur - ruptura osului coapsei ...
Ce este fractura de femur? Os lung care formeaza scheletul coapsei femurul se articuleaza in partea de sus cu osul iliac si in partea de jos cu tibia. El constituie locul de insertie al principalilor muschi ai coapsei. Extremitatea sa superioara cuprinde o proeminenta articulara rotunjita, numita ...
Scolioza, curbura coloanei vertebrale ...
Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-o parte) si in cadrul careia apare gibozitatea – rotatia corpurilor  vertebrale, manifestata prin iesirea in afara a coastelor. În general, apare la mijlocul spatelui (coloana toracica) sau in ...
Displazia fibroasa se instaleaza in copilarie sau ...
Displazia fibroasa este o afectiune osoasa caracterizata prin dezvoltarea de tesut cicatricial in locul tesutului osos sanatos, astfel slabind osul. Boala poate afecta orice os insa, cel mai frecvent, se dezvolta la nivelul oaselor craniului si fetei, coapsei (femurului), gambei (tibiei), ...
Politraumatismele ...
Politraumatismul este sindromul rezultat ca urmare a actiunii unei multitudini de agenti vulneranti (mecanici, fizici si chimici) cu afectarea a minim doua regiuni anatomice din care cel putin o leziune este amenintatoare de viata, consecinta fiind o dereglare functionala sistemica, caracterizata ...


Fractura de femur - ruptura osului coapsei

Anunturi Gratuite   |   Vanzari auto   |   Anunturi Gratuite   |   Anunturi
Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

medicale footer

2009 - 2014 Romedicale.ro