Hematospermia, sange in sperma

Hematospermia sau sangele in sperma este un simptom benign, idiopatic dar uneori poate fi consecinta unor probleme medicale cum este o strictura uretrala, infectia prostatei sau o tulburare hematologica congenitala sau poate apare dupa procedurile chirurgicale cum este biospia prostatei. Este prezenta la mai putin de 2% din patologia urologica. Mai rar cauzele cuprind hiperplazia benigna a prostatei, infectia si cancerul de prostata. Ocazional tumorile veziculelor seminale si a testiculelor pot fi asociate cu hematospermia. Hemangioamele uretrei prostatice sau a ductului spermatic pot determina hematospermie masiva. Anamneza bolii evidentiaza durata simptomelor, scurgeri uretrale, durere la urinare, nicturie. Istoricul medical specifica bolile cunoscute ale prostatei, istoric de expunere la tuberculoza sau HIV, parteneri sexuali multipli, contact sexual neprotejat, tulburari cunoscute ale hemostazei. Se cauta folosirea de anticoagulante si antiplachetare. Se intreaba istoricul familial asupra cancerului de prostata. Este perceputa ca un simptom de importanta redusa de multe persoane. Conditia este frecventa iar multe dintre episoade trec neobservate. Pentru multi pacienti cu hematospermie nu sunt necesare teste de evaluare totusi la unii hematospermia poate fi primul indicator al unei tulburare hematologica. In cele mai multe cazuri, mai ales la barbatii intre 35-40 de ani hematospermia este intotdeauna benigna. Daca nu se descopera o anomalie specifica la examenul fizic, urinoanaliza si cultura urinara sunt indicate. Simptome urinare obstructive, hematurie si durata lunga a simptomelor trebuie sa ridice suspiciuni la barbatii peste 40 de ani. Testele indicate pentru acestia cuprind urocultura, urinoanaliza, PSA si echografia transrectala. Pacientii cu hematospermie necesita evaluarea unui urolog pentru a identifica si exclude cauzele medicale. Hematospermia idiopatica este uneori tratata cu tetraciclina si masaj prostatic. Tratamentul este directionat de cauza daca este cunoscuta. Pentru toti barbatii se va asigura ca hematospermia nu este un semn de cancer si nu afecteaza functia sexuala. Daca se suspecteaza prostatita aceasta poate fi tratata cu antibiotice pentru 4-6 saptamini.
Patogenie
Anatomia complexului ejaculator:
Veziculele seminale sunt organe accesorii androgen dependente care produc si depoziteaza fluid seminal esential pentru fertilitatea masculina. Veziculele seminale sunt cel mai bine studiate echografic. Ca structuri normale sunt organe pereche situate cefalopod de prostata, in spatele vezicii urinare si au aspect de coarne de taur la imagistica transversa. Sunt simetrice, bine definite, saculare, elongate. In stadiul colabat, normal sunt omogene. In distensie peretele este format din doua straturi distincte. Dimensiunile veziculelor seminale variaza cu virsta, dar nu si cu statusul ejaculator. La echografia transrectala sunt estimate a avea 30 mm in lungime si un volum de 3, 7 ml. virsta pacientului si gradul largirii prostatei determina variatii ale dimensiunii veziculelor seminale.
Vasele deferente poarta sperma intre epididim si ductele ejaculatoare prin vasa ampula. Vasa ampula trece medial de veziculele seminale. Veziculele seminale si vasa ampula se unesc si formeaza ductul ejaculator. Acesta traverseaza prostata si intra in uretra la nivelul verumontaneum. Jonctiunea dintre veziculele seminale si ductul ejaculator este dificil de vizualizat.
Cauze si factori de risc:
Leziunile prostatei:
Cea mai comuna etiologie este biopsia de prostata care produce o hematospermie autolimitanta care se rezolva la o luna. Hematospermia poate fi cauzata de teleangiectaziile prostatice si varice. Prostatita determina hematospermie. Brahiterapia ca tratament pentru cancerul de prostata determina hematospermie la 17% dintre pacienti.
Leziunile uretrei:
Uretrita este recunoscuta drept cauza a hematospermiei, mai ales la pacientii tineri. Alte leziuni uretrale care conduc la hematospermie cuprind chisturile, polipii, condiloamele si stricturile.
Leziunile veziculelor seminale:
Chisturile congenitale pot rezulta printr-o eroare in dezvoltarea embriologica si sunt asociate cu absenta vasului deferent sau agenezia renala. Chisturile cistigate apar dupa infectii si malignitati ale veziculelor si sunt cauze rare de hematospermie. Mai recent amiliodoza veziculelor seminale este asociata cu hematospermia.
Datele cele mai recente arata ca veziculele seminale si ductele ejaculatorii sau leziunile hemoragice numara cele mai identificabile cauze de hematospermie.
Infectiile:
Infectiile si afectiunile inflamatorii numara peste 40% dintre cazuri. Infectiile care determina hematospermie cuprind tuberculoza, infectia HIV, infectia cu citomegalus virus.
Trauma:
Trauma este citata drept cauza a hematospermiei in citeva rapoarte. Aceasta cuprinde hematospermia dupa injectiile sclerozante pentru hemoroizi, instrumentatia uretrala si trauma testiculara sau peniana.
Tulburari sistemice:
Tulburarile sistemice asociate cu hematospermia cuprind hipertensiunea, boala hepatica cronica, amiloidoza, limfomul si diatezele hemoragice. Factorii de risc pentru hematospermie la pacientii hipertensivi cuprind hipertensiunea severa necontrolata, nivelul de creatinina serica ridicat, proteinuria severa si boala renovasculara.

SURSA 02

Hematospermia defineste prezenta sangelui in lichidul seminal, rezultat in urma ejacularii. Este desigur un eveniment socant pentru orice barbat, care ii umbreste, in viziunea lui, atat sanatatea, cat mai ales viata sa sexuala, astfel incat el ajunge sa se adreseze medicului mai usor decat o face in alte circumstante. De aici, situatia se complica, fiindca hematospermia este fie o manifestare tranzitorie, idiopatica, fie expresia unei afectiuni grave. Este considerata uneori un semn la fel de banal ca o hemoragie nazala, dar alteori, un simptom versatil, a carui elucidare implica investigatii laborioase. Hematospermia se intalneste la orice varsta, intre 15 si 75 de ani, fiind mai frecventa la barbatul in jur de 40 de ani. Este destul de greu de stabilit frecventa ei reala, cert este ca deseori nici nu este remarcata. În 15% din cazuri este unica, dar alteori se repeta pentru multe luni la rand (doua luni, pana la doi ani). Producerea spermei implica mai multe organe (testiculele, canalele colectoare, veziculele seminale, prostata), astfel ca hematospermia poate fi generata la oricare dintre aceste niveluri. Totusi, rolul prostatei si al veziculelor seminale este primordial. Pe de alta parte, vezica urinara si uretra pot reprezenta, la randul lor, surse ale hemoragiei.
Cauze variate
Natura afectiunii cauzale poate fi extrem de variata, de la inflamatii, tumori, infectii la traumatisme (accidente la nivelul zonei genitale sau perineale, chiar acte medicale – mici interventii chirurgicale, cum ar fi sclerozarea hemoroizilor sau vasectomia, punctii, biopsii etc.), aspecte ale vietii sexuale (o frecventa mare a raporturilor sexuale sau practici sexuale violente), anomalii anatomice sau structurale locale sau maladii generale.
Infectii si inflamatii
Cele mai frecvente cauze cunoscute (peste 60%) se refera la inflamatii si infectii. Cele mai intalnite infectii sunt cele cu virus herpetic, Chlamydia, cytomegalovirus, Tricomonas, Ureaplasma Urealyticum, dar si infectiile tuberculoase sau HIV. Inflamatiile pot da aspect de prostatita, epididimita, uretrita. Contrar asteptarilor, etiologia tumorala a hematospermiei este mai rara, reprezentand circa 10% din cazuri. Este vorba de cancere primare ale prostatei, vezicii urinare, testiculelor, veziculelor seminale sau uretrei, precum si metastaze ale unor tumori cu diverse localizari. Tumorile benigne (adenomul de prostata, polipi uretrali, chisturi ale veziculelor seminale etc.) se pot insoti de hematospermie. Unele boli generale, in primul rand hipertensiunea arteriala, dar si bolile hepatice cronice, limfoamele, unele boli hematologice cu afectarea procesului de coagulare pot avea si acest simptom.
Ca sa sintetizam, in cazul prostatei ne putem gandi la prostatita, calculi, tumori maligne sau adenom de prostata. În ultimii ani, o cauza foarte frecventa este biopsia prostatei, care in circa 80% din cazuri este urmata de hematospermie pentru trei-patru saptamani. În cazul uretrei poate fi vorba de uretrita, stricturi (ingustari), anomalii vasculare sau tumori, iar implicarea veziculelor seminale este data de calculi, chisturi sau inflamatii locale.
Simptome asociate
Hematospermia poate fi un simptom unic sau poate fi insotita de disurie (urinare dureroasa), ejaculare dureroasa, prezenta de sange in urina (vizibil sau decelat la examenele de laborator), durere in spate sau zona perineala, tensiune sau tumefiere a testiculelor si scrotului, uneori febra. Este evident ca hematospermiile repetate, precum si prezenta altor simptome, in special decelarea sangelui in urina, sunt factori de gravitate.
Din cele prezentate rezulta ca diagnosticul nu este usor de precizat, si el implica o buna colaborare intre medic si pacient, o atitudine deschisa, receptiva a acestuia din urma.
Investigatii
Vor fi necesare un examen urologic si un tuseu de prostata, iar in functie de rezultatele acestuia se poate indica un examen ecografic, biopsia sau determinarea antigenului prostatic PSA. În alte situatii se indica un examen radiologic al tractului urinar sau o tomografie, examen de urina si urocultura pentru depistarea urmelor de sange, a infectiilor sau bolilor cu transmitere sexuala, precum si un examen al spermei.
Tratamentul si prognosticul depind de etiologia afectiunii cauzale. În orice caz, nici frica de boala, nici disconfortul produs de examinarile medicale nu trebuie sa impiedice prezentarea la medic. FRECVENŢĂ. Hematospermia se intalneste la orice varsta, intre 15 si 75 de ani, fiind mai frecventa la barbatul in jur de 40 de ani. Este destul de greu de stabilit frecventa ei reala, cert este ca deseori nici nu este remarcata. În 15% din cazuri este unica, dar alteori se repeta pentru multe luni la rand (doua luni, pana la doi ani).

SURSA 03

Hematospermia sau sangele in sperma este un simptom benign, idiopatic dar uneori poate fi consecinta unor probleme medicale cum este o strictura uretrala, infectia prostatei sau o tulburare hematologica congenitala sau poate apare dupa procedurile chirurgicale cum este biospia prostatei. Este prezenta la mai putin de 2% din patologia urologica. Mai rar cauzele cuprind hiperplazia benigna a prostatei, infectia si cancerul de prostata. Ocazional tumorile veziculelor seminale si a testiculelor pot fi asociate cu hematospermia. Hemangioamele uretrei prostatice sau a ductului spermatic pot determina hematospermie masiva. Anamneza bolii evidentiaza durata simptomelor, scurgeri uretrale, durere la urinare, nicturie. Istoricul medical specifica bolile cunoscute ale prostatei, istoric de expunere la tuberculoza sau HIV, parteneri sexuali multipli, contact sexual neprotejat, tulburari cunoscute ale hemostazei. Se cauta folosirea de anticoagulante si antiplachetare. Se intreaba istoricul familial asupra cancerului de prostata. Este perceputa ca un simptom de importanta redusa de multe persoane. Conditia este frecventa iar multe dintre episoade trec neobservate. Pentru multi pacienti cu hematospermie nu sunt necesare teste de evaluare totusi la unii hematospermia poate fi primul indicator al unei boli urologice. In cele mai multe cazuri, mai ales la barbatii intre 35-40 de ani hematospermia este intotdeauna benigna. Daca nu se descopera o anomalie specifica la examenul fizic, urinoanaliza si cultura urinara sunt indicate. Simptome urinare obstructive, hematurie si durata lunga a simptomelor trebuie sa ridice suspiciuni la barbatii peste 40 de ani. Testele indicate pentru acestia cuprind urocultura, urinoanaliza, PSA si echografia transrectala. Pacientii cu hematospermie necesita evaluarea unui urolog pentru a identifica si exclude cauzele medicale. Hematospermia idiopatica este uneori tratata cu tetraciclina si masaj prostatic. Tratamentul este directionat de cauza daca este cunoscuta. Pentru toti barbatii se va asigura ca hematospermia nu este un semn de cancer si nu afecteaza functia sexuala. Daca se suspecteaza prostatita aceasta poate fi tratata cu antibiotice pentru 4-6 saptamini.
Patogenie
Anatomia complexului ejaculator:
Veziculele seminale sunt organe accesorii androgen dependente care produc si depoziteaza fluid seminal esential pentru fertilitatea masculina. Veziculele seminale sunt cel mai bine studiate echografic. Ca structuri normale sunt organe pereche situate cefalopod de prostata, in spatele vezicii urinare si au aspect de coarne de taur la imagistica transversa. Sunt simetrice, bine definite, saculare, elongate. In stadiul colabat, normal sunt omogene. In distensie peretele este format din doua straturi distincte. Dimensiunile veziculelor seminale variaza cu virsta, dar nu si cu statusul ejaculator. La echografia transrectala sunt estimate a avea 30 mm in lungime si un volum de 3, 7 ml. virsta pacientului si gradul largirii prostatei determina variatii ale dimensiunii veziculelor seminale.
Vasele deferente poarta sperma intre epididim si ductele ejaculatoare prin vasa ampula. Vasa ampula trece medial de veziculele seminale. Veziculele seminale si vasa ampula se unesc si formeaza ductul ejaculator. Acesta traverseaza prostata si intra in uretra la nivelul verumontaneum. Jonctiunea dintre veziculele seminale si ductul ejaculator este dificil de vizualizat.
Cauze si factori de risc: Leziunile prostatei:
Cea mai comuna etiologie este biopsia de prostata care produce o hematospermie autolimitanta care se rezolva la o luna. Hematospermia poate fi cauzata de teleangiectaziile prostatice si varice. Prostatita determina hematospermie. Brahiterapia ca tratament pentru cancerul de prostata determina hematospermie la 17% dintre pacienti.
Leziunile uretrei:
Uretrita este recunoscuta drept cauza a hematospermiei, mai ales la pacientii tineri. Alte leziuni uretrale care conduc la hematospermie cuprind chisturile, polipii, condiloamele si stricturile.
Leziunile veziculelor seminale:
Chisturile congenitale pot rezulta printr-o eroare in dezvoltarea embriologica si sunt asociate cu absenta vasului deferent sau agenezia renala. Chisturile cistigate apar dupa infectii si malignitati ale veziculelor si sunt cauze rare de hematospermie. Mai recent amiliodoza veziculelor seminale este asociata cu hematospermia.
Datele cele mai recente arata ca veziculele seminale si ductele ejaculatorii sau leziunile hemoragice numara cele mai identificabile cauze de hematospermie.
Infectiile:
Infectiile si afectiunile inflamatorii numara peste 40% dintre cazuri. Infectiile care determina hematospermie cuprind tuberculoza, infectia HIV, infectia cu citomegalus virus.
Trauma:
Trauma este citata drept cauza a hematospermiei in citeva rapoarte. Aceasta cuprinde hematospermia dupa injectiile sclerozante pentru hemoroizi, instrumentatia uretrala si trauma testiculara sau peniana.
Tulburari sistemice:
Tulburarile sistemice asociate cu hematospermia cuprind hipertensiunea, boala hepatica cronica, amiloidoza, limfomul si diatezele hemoragice. Factorii de risc pentru hematospermie la pacientii hipertensivi cuprind hipertensiunea severa necontrolata, nivelul de creatinina serica ridicat, proteinuria severa si boala renovasculara.
Semne si simptome
Hematospermia este definita ca prezenta singelui in sperma. Poate apare la barbatii de orice virsta. la cei mai tineri este uniform benigna. Chiar si la cei mai in virsta este rar asociata cu malignitatea.
Antecedentele medicale ale unui pacient pot sa demonstreze trauma, infectia si tulburari ale hemostazei. Cei mai multi barbati sunt tineri si au simptome cu durata de 1-24 de luni. Cei mai multi pacienti au mai mult de un singur episod, care apare la o luna.
Examen fizic:
Examenul fizic trebuie sa includa masurarea presiunii sanguine a pacientului deoarece hipertensiunea severa este asociata cu hematospermia. Aceasta asociere este bine cunoscuta, totusi mecanismul exact prin care apare este neclar. Poate fi un fenomen similar precum asocierea hipertensiunii cu epistaxisul. Penisul trebuie inspectat atent pentru a exclude orice leziune care singereaza si contribuie la ejaculare. Vasa trebuie palpata pe intregul sau traiect pentru a asigura prezenta sa si a exclude orice indurare sau nodularitate. Orice nodularitate in absenta unei interventii chirurgicale ridica suspiciune pentru o infectie tuberculoasa a vasei. Nodulii din vasa rar reprezinta metastaze ale cancerului prostatic sau vezical. La tuseul rectal se acorda atentie speciala veziculelor seminale si prezentei maselor tumorale. Veziculele seminale sunt structuri nepalpabile. Daca sunt palpabile indica in general o patologie semnificativa de baza. La barbatii in virsta, peste 50 de ani este nevoie de o atentie speciala acordata prostatei, deoarece hematospermia este un indiciu al cancerului de prostata.
Diagnostic
Studii de laborator:
Urinoanaliza si cultura urinara pot fi utile deoarece infectiile urinare sunt asociate cu hematospermia. In istoricul de expunere la tuberculoza urocultura pentru bacili acido-alcoolo rezistenti poate fi utila deoarece tuberculoza este o cauza de hematospermie. La pacientii tineri uretrita trebuie suspectata, mai ales cea gonococica.
Analiza spermei si cultura au un rol inca neclar. Analiza spermei se poate dovedi utila in diferentierea adevaratei hematospermii de alte cauze de ejaculat anormal colorat.
Hemoleucograma cu studii coagularii sunt recomandate la toti barbatii cu hematospermie persistenta deoarece aceste conditii sunt asociate cu coagulopatiile. PSA este recomandat a fi evaluat la toti barbatii peste 50 de ani.
Studii imagistice:
Echografia transrectala reprezinta o metoda utila de a evalua pacientii cu hematospermie. Detecteaza modificarile anatomice secundare terapiei endocrine, iradierii, afectiunilor inflamatorii si neoplaziei.
Cistouretrografia: datorita asocierii hematospermiei cu leziunile uretrale si prostatice si in absenta altor etiologii infectioase urogenitale poate ajuta la evidentierea sursei singerarii.
Endoscopia veziculelor seminale este o tehnica care permite accesul la utriculul spermatic si ductele ejaculatoare pentru a inspecta veziculele seminale si a preleva biopsie. Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: trauma abdominala, tuberculoza genitourinara, conditii inflamatorii si infectioase ale prostatei si veziculelor seminale, hipertensiunea, biopsia prostatei, calculi ai prostatei, cancerul de prostata, varicele de prostata, diateza hemoragica.
Tratament
Scopul tratamentului hematospermiei este calmarea anxietatii pacientului. Hematospermia este rar asociata cu patologie semnificativa, mai ales la barbatii tineri. Trei factori indica extinderea tratamentului: virsta pacientului, durata si recurenta hematospermiei si prezenta hematuriei asociate. Cele mai multe malignitati asociate cu hematospermia apar la pacientii mai in virsta de 40 de ani. Hematospermia cronica indica identificarea prompta a etiologiei. La barbatii tineri cu hematospermie nonpersistenta se indica doar o evaluare fizica. La barbatii in virsta cu hematospermie nonpersistenta fara hematurie concomitenta la urinoanaliza se indica si masurarea PSA. Infectiile urogenitale necesita terapie antibiotica adecvata care rezolva problema. La toti barbatii enterobacteriile trebuie acoperite de antibiotic. La barbatii tineri terapia pentru infectia cu clamidia este necesara. Se va adauga o fluoroquinolona pentru a trata ambele organisme. Daca pacientul este alergic la fluoroquinolona se va folosi trimetoprim/sulfametoxazol si doxiciclina. O terapie de 2 saptamini este de obicei suficienta. Inflamatia este tratata cu ibuprofen. Varicele uretrale sau prostatice sunt fulgurate, in timp ce chisturile pot fi aspirate transrectal. Diatezele hemoragice sau alte tulburari sistemice necesita tratament specific. La barbatii cu hiperplazie de prostata si obstructie uretrala se foloseste inhibitor al 5-alfa reductazei.
Terapia chirurgicala:
Pacientii la care venele variceale prostatice singereaza si reprezinta cauza hematospermiei se indica fulguratia. Dupa ce cauzele infectioase au fost excluse se efectueaza cistouretroscopia. Mai recent se practica endoscopia ductelor ejaculatoare si a veziculelor seminale. Aceasta tehnica foloseste un ureteroscop semirigid care canuleaza ductele ejaculatoare si permite examinarea ductelor, a veziculelor seminale si a ampulei.
Prognostic:
In absenta recurentei nu se indica evaluare si supraveghere pentru hematospermie. Hematospermia cronica sau recurenta necesita evaluare in functie de caracteristicele clinice. Conditia este de obicei autolimitanta totusi cind hematospermia indica o boala urologica prognosticul depinde de boala de baza.