Hepatitele - boli silentioase cu grave dereglari

Publicitate

Hepatitele virale sunt boli ale ficatului cauzate de virusuri. Se deosebesc trei forme clinice: hepatita A, hepatita B si hepatita C. Primele doua sunt cele mai frecvente. Trebuie amintit ca, pe langa acestea se intalnesc (rar) hepatitele produse si de alte virusuri: Ebstein-Barr, citomegalic, herpetic (mai ales in perioada neonatala), coxsackic, febra galbena, leptospiroza etc.
Simptomele sunt asemanatoare indiferent de virusul hepatic.
Hepatita A se manifesta de cele mai multe ori prin semne nete, acute, in timp ce hepatita B provoaca simptome mai insidioase.
Faza preicterica poate sa dureze o saptamana, simptomele sunt variate si divers asociate: febra, dureri de cap, varsaturi, dureri abdominale, diaree, eruptie cutanata, urticarie, dureri ale articulatiilor.
Ficatul este marit de volum si dureros la palpare.
Icterul apare in cele mai multe cazuri, insa nu este obligatoriu. Este de intensitate variabila. Se traduce prin ingalbenirea pielii si mucoaselor (conjunctive etc). Se insoteste de decolorarea materiilor fecale si de urina bruna. Dureaza mai putin de 4 saptamani.
Hepatita A
Epidemiologie
Este cea mai frecventa si de cele mai multe ori cu evolutie buna. Particula virala este eliminata prin materii fecale in timpul perioadei de incubatie (2-4 saptamani) si timp de circa 50 de zile dupa aparitia icterului (riscul cel mai mare al transmiterii). Contaminarea se face pornind de la materiile fecale ale bolnavului (maini murdare, muste), fructe de mare, crustacee (scoici, stridii etc.) pescuite din ape murdare, alimente contaminate (fructe, zarzavaturi). De cele mai multe ori se transmite prin apa contaminata (conducte defecte, consum de apa din izvoare si rauri murdare, apa contaminata, folosita la spalarea zarzavaturilor). Copiii si tinerii sunt foarte receptivi. Boala confera imunitate specifica la virusul A, nu si la alte virusuri (B si C).
Semne clinice
Majoritatea hepatitelor produse de virusul A la copil au o evolutie simpla, uneori chiar fara icter. Debutul se manifesta ca un sindrom gripal insotit de manifestari digestive (greturi, lipsa de pofta de mancare, varsaturi). Diagnosticul este precizat de medic prin examenul ficatului (marit, dureros) si de investigatii de laborator.
In forma tipica, perioada initiala dureaza o saptamana, cu febra moderata, lipsa de pofta de mancare, greturi, varsaturi, pierderea vioiciunii si cateodata la copiii mai mari dureri abdominale si diaree.
In faza de stare apare icterul care se insoteste de urini inchise la culoare si de scaune decolorate. Medicul constata ca ficatul se mareste si devine dureros. Cateodata apare si o marire a splinei (splenomegalie). Tabloul clinic se poate completa cu o eruptie maculoasa (pete), dureri ale articulatiilor si uneori chiar o inflamatie a articulatiilor (artrita).
Evolutie
Faza icterica a hepatitelor virale dureaza rareori mai mult de 4 saptamani. Persistenta icterului obliga pe medic sa caute o complicatie sau o alta cauza. Alterarea starii generale cu accentuarea icterului sau aparitia unei ascite (lichid in abdomen) si/sau a unei tulburari in coagularea sangelui, corespund unei hepatite mai grave sau, in mod exceptional fulminanta. Faza de convalescenta a hepatitei virale este variabila si se intinde pe o perioada de 1 pana la 3 luni. Nu evolueaza spre hepatita cronica activa.
Semne de laborator
Medicul urmareste: cresterea bilirubinei conjugate (dupa cel mult 4 saptamani revine la normal), cresterea tranzitorie a transaminazelor (constituie cateodata singurul indice al unei hepatite anicterice1, timpul de protrombina (prelungit) poate fi rapid corectat printr-o doza injectabila unica de vitamina K; formarea de anticorpi este crescuta in faza acuta.
Tratament
Potrivit legislatiei actuale, orice caz de hepatita virala se interneaza in spital, unde tratamentul este fixat de catre medic in functie de forma de boala si de varsta copilului. Trebuie spus insa ca s-a constatat ca nu exista inca probe ca regimul alimentar restrictiv si nici repausul riguros influenteaza evolutia pe termen scurt si prognosticul. De indata ce starea copilului se amelioreaza, apetitul si toleranta digestiva revin, se va trece treptat, dar rapid la alimentatie normala, din care insa sa nu lipseasca principiile alimentare de baza: hidro-carbonatele (dulciuri, fainoase, zarzavaturi, fructe etc), proteinele (laptele, branza de vaci, carnea, pestele.
Prevenirea
Consta in formarea si pastrarea unor deprinderi igienice ca: spalarea mainilor inainte si dupa masa, tacamuri bine spalate si cu folosire individuala etc. De ordin colectiv se impun: apa de baut necontaminata, closete curate si dezinfectate zilnic, spalarea robinetelor, educarea populatiei de a nu consuma apa din fantani infestate, ape curgatoare, fructe si zarzavaturi nespalate.
In primele 48 de ore de la expunere, injectia de imunoglobuline hiperimune previne hepatita in circa 75% din cazuri. Inainte de introducerea vaccinului inactivat, o astfel de injectie era folosita si ca prevenire pre-expunere, mai ales in caz de calatorii mai lungi de o saptamana in zone epidemice. In prezent, se prefera vaccinarea cu vaccinuri disponibile. In ultimul timp vaccinarea cu vaccin anti-A se practica si la noi la indicatia medicului.
Hepatita B
Epidemiologia
Contaminarea prin virusul hepatitei B se face pe cale sanguina (transfuzie, injectii), sexuala si materno-fetala la nastere. Virusul fiind prezent in toate secretiile, intimitatea contactelor mareste mult sansele de transmitere. Copiii crescuti in institutii (casa copilului, crese etc), hemodializatii (exsanguinotransfuzatii la nastere din cauza incompatibilitatii sanguine Rh), hemofilicii si toti copiii care necesita transfuzii repetate prezinta riscul de a fi contaminati prin virusul hepatitei B. Perioada de incubatie este variabila, intre 3 si 10 saptamani; totusi in caz de transfuzie masiva cu particule virale, incubatia nu depaseste o saptamana.
In tarile occidentale, cifra purtatorilor de antigen al hepatitei B (HBs) este sub 1%. La noi in tara, prin introducerea obligatorie a seringilor de unica folosinta si a perfectionarii controalelor sangelui la centrele de transfuzie, hepatita virala B este in continua scadere. Utilizarea de globuline hiperimune (0,5 ml/kg) este recomandata la persoanele care, prin contact sexual sau injectie, au fost expuse secretiilor unui purtator de hepatita B. O a doua doza este recomandata la o luna mai tarziu.
Imunizarea activa prin vaccin este indicata in toate grupele cu risc crescut (nou-nascuti, sugari, prescolari, copii internati in institutii pentru copii sanatosi sau bolnavi).
Transmisiunea materno-fetala
De obicei infectia la nou-nascuti este tipica: fara semne de boala si evolueaza, intr-un mare numar de cazuri spre o forma cronica.
Virusul este transmis la mama prin sange si raporturi sexuale. De aceea, infectia este mai frecventa la familiile cu copii nelegitimi, la toxicomani, prostituate, homosexuali, parteneri sexuali ocazionali. Riscul ar fi de 5 la 10%. Nou-nascutul poate sa tolereze bine virusul B si produce in mod obisnuit o antigenie in decurs de 6 la 8 saptamani dupa nastere. Totusi daca transmiterea materno-fetala are loc in cursul celui de al treilea trimestru sau daca mama are un profil epidemiologic de evolutivitate (HBsAg, anti-HBc, HBeAg) nou-nascutul poate prezenta o hepatita clinica si, cateodata, chiar o forma fulminanta. Hepatita fulminanta poate sa se observe la nou-nascut in urma administrarii de sange sau de plasma contaminata.
Toti nou-nascutii iesiti din mame HbsAg pozitive trebuie deci sa primeasca imediat de la nastere o injectie de globuline hiperimune cu o prima doza de vaccin. Aceasta injectie trebuie repetata dupa 4-6 saptamani in cursul programului de vaccinari (3 injectii la 1 luna interval).
Diagnosticul de hepatita B se bazeaza pe datele epidemiologice (mama bolnava, transfuzii, injectii practicate cu instrumente nesterilizate etc), pe semnele clinice si mai ales pe analize serologice (antigeni HBS si HBe si anticorpi anti-HBf, -HBC, -HBe). In cursul hepatitei B se produce nu numai un raspuns umoral, ci si un raspuns al imunitatii celulare. Formarea de complexe imune poate sa complice boala si sa modifice manifestarile clinice. Boala se prezinta in 10-15% din cazuri numai ca o boala serica, fara semne clinice obiective. La copil, boala poate imbraca o forma mai aparte cu febra, marirea ganglionilor si eruptie papuloasa a extremitatilor.
Contrar hepatitei virale A un procentaj insemnat de copii care au suferit de o hepatita virala B raman purtatori si pot transmite boala. Atingerea tesuturilor este de gravitate variabila si nu poate fi prevazuta dupa cifra transaminazelon.
Evolutia benigna
Intr-o foarte mare majoritate a cazurilor, exista "restutio ad integrum", cu toata severitatea aparenta a imbolnavirii. De notat ca intr-un numar oarecare de cazuri poate surveni o recadere in cursul celor de a 10-a a 12-a saptamani de la debutul icterului.
Evolutia fatala
Intr-un numar mic de cazuri (sub 1/1 000) evolutia este fulminanta si fatala in cateva zile sau dupa o deteriorare mai mult sau mai putin rapida. In astfel de cazuri singurul tratament este transplantul hepatic.
Evolutia cronica
Numai cativa bolnavi cu atingere severa evolueaza spre stadiul de hepatita cronica persistenta, de hepatita cronica activa.
Hepatita C
Este o boala inca insuficient cunoscuta. Este banuita cand cresterea transaminazelor este foarte mare. Este produsa de un virus recent izolat. Diagnosticul se face pe baza unui examen serologic. Anticorpii dispar in forma acuta, dar persista in infectia cronica.
Epidemiologia nu este prea bine cunoscuta; totusi majoritatea infectiilor par sa fie asociate cu transfuziile. Aceasta cale de transmitere poate fi eliminata prin depistarea tuturor donatorilor de sange. Schimbul de seringi printre toxicomani implica alte cai de transmitere. Transmiterea pe cale sexuala ca si pe cale verticala (mama-fat) pare sa existe, dar sunt rare, in comparatie cu hepatita B.
Tratamentul
Nu difera de cel aplicat in cazul hepatitei B. Interferonul este eficace in cel mult 75% din cazuri.
Hepatita cronica
Hepatita cronica persistenta
Se manifesta prin oboseala si lipsa poftei de mancare. Cateodata copilul nu se plange de nici o tulburare. Cifra transaminazelor ramane ridicata. Volumul ficatului este marit. Cateodata se constata subicter si marirea splinei.
Biopsia ficatului confirma diagnosticul histologic. Prognosticul este bun. Nu este necesar vreun tratament. Copilul va duce o viata obisnuita, alimentatia va fi normala, corespunzatoare varstei, avand grija ca dieta zilnica sa contina proteine (carne, lactate sau peste), hidrocarbonate (fructe, zarzavaturi, fainoase, dulciuri) si grasimi (unt, margarina, ulei). Regimurile alimentare restrictive sunt inutile.
Hepatita cronica activa (agresiva)
Nu are o cauza cunoscuta. Virusurile B si C sunt de obicei la originea acestei boli. De asemenea, unele medicamente au fost facute responsabile: isoniazida etc. Cateodata este asociata cu boli auto-imune.
Fetele sunt afectate de 3 ori mai mult decat baietii.
Simptomele sunt: icter, oboseala, febra, lipsa de pofta de mancare, slabire, dureri articulare, mancarimea pielii.
Volumul ficatului si al splinei sunt marite. Pe piele pot aparea stelute vasculare, acnee.
Semnele de laborator sunt importante: cresterea gamaglobulinelor, anomalii care sunt in cadrul bolilor auto-imune (anticorpii antinucleari, testul Coombs pozitiv etc.). Testul HBsAg (antigenul australian) este uneori pozitiv.
Diagnosticul este precizat de punctia-biopsie a ficatului. Tratamentul este indelungat in si sub controlul unei clinici de specialitate.

SURSA 02

Hepatita este boala ficatului si este provocata de mai multi virusi. Hepatitele virale sunt boli "silentioase", cu evolutie foarte lenta, dar care pot provoca grave dereglari ale functiei hepatice.
De aceea, este foarte important de retinut ca ficatul joaca rolul unei fabrici pentru organism avand multiple functii vitale: eliminarea si filtrarea toxinelor (alcool, medicamente etc), stocarea grasimilor si a zaharurilor si difuzarea lor in momentul in care corpul are nevoie, fabricarea factorilor de coagulare a sangelui, transformarea alimentelor in elemente esentiale vietii etc.
Hepatita A
Hepatita A este o hepatita violenta (ea dureaza cateva zile sau saptamani, apoi se vindeca in mod spontan). Adesea greu de identificat, virusul hepatitei A nu provoaca leziuni permanente ale ficatului. Din fericire, hepatita A nu devine niciodata cronica si nu evolueaza catre ciroza. Astfel, cea mai buna metoda de prevenire ramane igiena adecvata.
In consecinta, trebuie sa fiti prudenti, dar poate va intrebati cum?
Virusul hepatitei A este prezent in saruri, propriu-zis in materiile fecale ale persoanelor afectate si este contractat pe cale orala din cauza: mainilor murdare, alimentelor contaminate, conducte defecte, consumul apei din rauri si izvoare murdare etc.
Simptomele bolii sunt in general simple, boala debutand ca o simpla raceala insotita de manifestari digestive precum: greturi, lipsa apetitului, varsaturi. Intr-o stare mai complicata apare icterul care este insotit de urina inchisa la culoare si de scaune decolorate.
Hepatita B
Contaminarea se face prin intermediul secretiilor vaginale, spermei sau pe cale percutana prin transfuzii de sangvine cu sange infectat, proceduri stomatologice, manichiura, piercing etc. Transmiterea prin intermediul salivei este foarte rara. Hepatita este o boala cronica frecventa care se poate agrava serios.
Simptomele hepatitei B se prezinta prin aparitia icterului, a unei stari de oboseala care persista de ceva vreme, lipsa poftei de mancare, varsaturi, dureri abdominale etc. In cazul bolnavilor cu hepatita B acuta, le este indicat repausul la pat pentru ca boala sa se vindece mai usor. De cealalta parte, in cazul hepatitei cronice pacientii sunt tratati medicamentos, insa numai potrivit recomandarilor specialistului.
Hepatita C
Contaminarea cu virusul hepatitei C se face astazi prin folosirea obiectelor in cauza in contact cu sangele, chiar si intr-o cantitate infima: seringi, lingura, pipa etc. De asemenea, hepatita C se poate transmite in urma unui contact sexual neprotejat. Cea mai mare rata de transmitere in Romania, aproximativ 90%, intalnita in cazul infectiilor noi este prezenta in grupa consumatorilor de droguri care folosesc in comun acele pentru injectare.
In ceea ce priveste tratamentul, nu este necesar sau posibil fiecarei persoane in parte, caci nu fiecare infectie duce neaparat la afectarea grava a ficatului. Insa, medicul este in masura sa puna un diagnostic si sa stabileasca metodele de tratament adaptate in functie de fiecare persoana in parte.
ATENTIE! Hepatitele sunt boli care de cele mai multe ori nu prezinta semne vizibile. Singura modalitate de a sti daca ati contractat virusul hepatic este testul de depistare intr-un laborator de analize medicale.

SURSA 03

Nu puteti izola copilul intr-un mediu steril. Cel mic interactioneaza cu lumea din jur, cu obiecte aduse din afara caminului, cu copiii si mediul din gradinita si scoli etc. Astfel, unele interactiuni, cu precadere cele interpersonale, il pun in pericon din punctul de vedere al bolilor contagioase, printre care se umara si unele tipuri de hepatita.
Ce este hepatita virala?
Hepatita virala reprezinta o afectiune hepatica mai mult sau mai putin grava ce este declansata de infectarea cu un virus hepatitic. Cele mai comune hepatite sunt A si B in special datorita modului usor prin care pot fi contactate de la o persoana infectata.
Hepatita A
Cunoscuta sub denumirea de “boala mainilor murdare", hepatita A este o afectiune contagioasa declansata de patrunderea in organism a virusului hepatitic A.
Acest virus este cel mai rezistent din clasa sa, a virusurilor hepatitice, si este intalnit in mediul inconjurator: in apa, pe alimente etc. El provine din fecalele celor infectati prin contaminare directa sau indirecta, transmitandu-se fecalo-oral, adica se elimina prin fecale si infecteaza prin ingestie.
Modalitatile de infectare sunt multiple: la joaca, prin intermediul unor obiecte pe care le baga in gura, prin atingerea mainilor altor copii ce prezinta virusul, prin apa nesterilizata (care nu e potabila), prin consumul unor alimente nespalate (in special fructe si legume), mijloacele de transport in comun unse de tin de bare etc.
Care sunt simptomele hepatitei A?
Dupa o perioada de incubatie ce dureaza 15-30 de zile in medie (minim 7 zile, maxim 50 de zile) incep sa apara simptomele tipice acestei infectii:
- oboseala si stare astenica;
- lipsa poftei de mancare;
- dureri de cap;
- varsaturi;
- febra;
- sangerari nazale ori sangerari la lezari minore ale pielii;
- mai tarziu apare starea de icter, cand mucoasele se ingalbenesc (la nivelul ochilor, mucoasei bucale) si pielea de asemenea, urina devine inchisa la culoare iar fecalele au o nuanta galbuie.
Nu este obligatoriu ca aceste simptome sa se manifeste in totalitate, unele persoane au o simptomatologie mai discreta, altele mai pronuntata etc.
Evolutia bolii de obicei este prin vindecare, insa, intr-un mic procent poate fi atat de grava incat sa culmineze cu decesul persoanei infectate. Nu s-au semnalat infectii cronice cu virusul hepatitic A, insa au fost descrise in literatura de specialitate cazuri de recidiva a bolii.
Diagnosticarea acestei afectiuni se face prin evidentierea in sangele pacientului a anticorpilor de faza acuta impotriva virusului hepatitic A. Acesti anticorpi de faza acuta sau IgM sunt anticorpi care se secreta in primele doua saptamani de la infectare si sunt nespecifici. Dupa aceasta perioada incep sa fie secretati anticorpii specifici impotriva virusului hepatitic A ce au o afinitate foarte mare pentru acest virus. Acesti anticorpi sunt specifici si se mai numesc IgG (imunoglobuline G). Prin aceste informatii am vrut sa atrag atentia ca prezenta anticorpilor impotriva virusului hepatitic A nu inseamna ca acea persoana este infectata in acel moment decat daca acei anticorpi sunt IgM. Daca sunt IgG inseamna ca acea peroasa ori a suferit de curand infectia, ori aceasta s-a produs cu mai mult timp in urma si s-a vindecat, dar a ramas imunitatea impotriva virusului, caci acesti IgG traiesc in sangele uman toata viata. Deci ei pot fi depistati la un adult care in copilarie a avut hepatita A.
Tratamentul consta in primul rand in izolare. In general terapia este nespecifica, simptomatica, in sensul ca se incearca refacerea ficatului, mentinerea functiei renale prin consumul a cel putin 2 litri de lichide pe zi, aceasta suplimentar alimentatie. De asemenea se urmareste scaderea febrei, a durerilor, reducerea caracterului de intoxicatie a ficatului etc. In formele mai grave de hepatita este obligatoriu repausul la pat. Pacientul este urmarit individula si in functie de caz schema terapeutica se poate schimba.
Hepatita B
Hepatita B ar trebui sa fie o boala a adultului avand in vedere ca ea se transmite in special prin contact sexual neprotejat. Hepatita de tip B este extrem de contagioasa. Virusul hepatic de tip B este extrem de rezistent (rezista in aer, rezista timp de ore la 60 de grade Celsius, luni de zile la 30 de grade Celsius iar la 20 de grade Celsius poate rezista chiar ani de zile) si a fost pus in evidenta nu numai in sangele, dar si in secretiile vaginale, anale, sperma, saliva si urina persoanelor infectate.
Se pare ca un alt mod de transmitere este cel materno-fetal, de aceea mama trebuie vaccinata importriva virusului hepatitic B inainte de a avea sarcina, iar daca nu a reusit sa isi faca acest vaccin se controleaza in timpul sarcinii. In cazul in care a fost infectata, se acorda o terapie specifica cu imunoglobuline, iar copilul este de asemenea vaccinat incepand de la nastere (vaccinul antihepatitic B are trei doze).
Desi foarte multi copii sunt afectati de acest virus, numai 10% dintre ei au fost infectati la nastere. Se pune problema cum au fost infectati acesti copii. Probabil micutii se inteapa in joaca si ajung sa ia contact cu sange infectat sau mananca bomboane unii de la altii, iar daca un copil din grup are hepatita, o pot lua si ceilalti sau beau din acelasi pahar etc. Situatii pot fi multe.
Care sunt simptomele hepatitei B?
Simptomele acestei boli apar in trei etape:
1. Primele simptome apar in primele 1-6 luni de la contactul infectant:
- simptome asemanatoare cu cele din gripa, incluzand tuse, dureri de gat, febra
- simptome severe de oboseala si inapetenta (pierderea poftei de mancare)
- dureri articulare
2. Stadiul de icter
- icterul (ingalbenirea pielii) este cel mai evident simptom al hepatitei B si poate dura intre 2-8 saptamani
- albul ochilor (sclerotica) si al pielii se ingalbenesc
- urina hipercroma (urina devine maroniu inchis)
- scaune acolurice (decolorarea fecalelor)
- dureri abdominale.
3. Stadiul de covalescenta
- treptat, icterul pielii si al ochilor dispare, urina isi capata culoarea normala
- pierderea a 4-5 kg din greutate
- oboseala cronica
- eventual confuzie si dezorientare
Nu sunt obligatorii aceste simptome si din pacate, in marea majoritate a cazurilor, hepatita B nu sa simtome sesizabile. Unii copii dezvolta imunitate si nu fac boala, insa altii o dezvolta. Se pare ca exista un factor genetic implicat in imunizarea pentru virusul B, insa nu se cunosc exact motivele pentru care unele persoane dezvolta imunitate si se vindeca, iar alete nu.
Diagnosticul hepatitei B se face pe baza analizelor sangvine complete unde se vor identifica modificari la nivelul enzimelor hepatice, factorilor coagularii, proteinemiei etc. Diagnosticul cert de hepatita cu virus B se pune pe teste specifice ce identifica prezenta virusului B in sange. Markerii de replicare virala sunt antigenul Ag HBs , Ag HBc , si ADN VHB (cel mai sensibil si mai persistent). Infectia recenta are ca markeri Ag HBs si anticorpii Ac HBc IgM. Cand hepatita B s-a cronicizat se face biopsie hepatica pentru a se stabili stadiul
Tratamentul este complex si trebuie respectat cu strictete.
Preventia hepatitei virale
Preventia hepatitlelor virale contagioase in randul copiilor nu se rezuma doar la acestia, ci si la mijloacele de preventie ale parintilor, de aceea le vom spune la comun:
- evitarea consumului apelor neavizate ca fiind potabile
- spalatea fructelor si legumelor precum si a altor alimente si de asemenea a mainilor DE FIECRE DATA inainte de a manaca
- evitarea consumului unor alimente incepute de altii sau folosirea aceluiasi pahar de catre mai multe persoane fara a fi spalat sau orice alt tip de contact salivar
- protejarea contactelor sexuale (cu prezervativ)daca nu este vorba despre un partener stabil sau a carui sanatate sa o cunoasteti
- spalarea mainilor dupa fiecare utilizare a toaletei
- evitati salutarile prin strangerea mainilor
- VACCINATI-VA
- Prepararea termina a alimentelor (minim 5 minute)
- Evitarea inteparii cu ace folosite, de prefera t nu umblati cu aceste obiecte sau nu le lasati la indemana copiilor
In general igiena ne pazeste de multe boli contagioase, de aceea educatia copilului in acest sens devine deosebit de importanta pentru mentinerea sanatatii micutului.

Alte informatii: Hepatitele , vaccinul antihepatitic B , icterul