Herniile apar datorita deplasarii unui organ sau tesut

Publicitate

Herniile reprezinta exteriorizarea unor viscere din cavitatea peritoneala printr-o bresa sau o discontinuitate a peretelui abdominal.In sens mai larg se
intelege prin herniere,iesirea partiala sau totala
a unui organ din invelisul sau normal.
Frecventa herniilor este mare.Aproximativ unul din 14 bolnavi din sectiile de chirurgie sufera de hernie.Boala este mai frecventa la barbati decit la femei,copiii si batrinii fiind afectati mai des.
Herniile pot fi congenitale sau dobindite.Cele congenitale se datoreaza unor anomalii de dezvoltare fetala si chiar daca deseori lipsesc la nastere cu siguranta vor aparea in urmatorii ani.Herniile dobindite
apar ca o boala in care sint antrenati factori locali si generali,de structura si troficitate.Aici deosebim hernia de slabiciune care
apar la bolnavi tarati sau la batrini si herniile de forta care apar in urma suprasolicitarilor fizice.
SEMNE CLINICE
Semnele clinice sint precise si pot duce la punerea diagnosticului.
Semnele subiective sunt:durerea-prezenta din perioada de debut in care sacul de hernie diseca tesuturile adiacente ale
peretelui abdominal.Durerile pot aparea si dupa efort fizic sau ortostatism prelungit.
Semnele obiective sunt patognomonice.Dintre acestea tumefactia sau tumora este prima care capteaza atentia.Caracteristic pentru
tumefactia din aceasta perioada este reductibilitatea,adica disparitia in repaos ,in decubit dorsal,expansiunea sau reaparitia tumorii in ortostatism[in picioare] sau dupa efort fizic, impulsiunea-acelasi
semn care se percepe la palpare.
EVOLUTIA HERNIILOR
Este ascendenta,cresc treptat in volum,pot deveni jenante la mers si la efort fizic.iar ce
e mai grav-se pot complica
COMPLICATIILE HERNIILOR
Sunt numeroase determinind stari de urgenta si punind in pericol viata bolnavilor.
Cele mai des intilnite sint:
-Strangularea
-Ireductibilitatea
-Traumatismele
-Tumorile herniare
-Corpii straini
Strangularea-este complicatia grava ce
comporta un risc vital imediat .Reprezinta una din marile urgente medico-chirurgicale.Debutul este brutal ,in legatura cu o activitate fizica ,nu neaparat intense.Clinic se caracterizeaza prin trei
semne:durerea intense,disparitia reductibilitatii si ocluzia intestinala.Tratamentul este numai chirurgical de urgenta,mai inainte ca ansa intestinala sau alt organ herniat sa se necrozeze.
Nereductibilitatea este de doua feluri:Incarcerarea si pierderea dreptului la domiciliu.Incarcerarea este determinate de aparitia aderentelor intre sacul de hernie si viscere ca urmare a traumatismelor mici
si repetate.Pierderea dreptului la domiciliu se produce la herniile mari
,voluminoase care nu mai au loc pentru a reveni in cavitatea peritoneala.
Tratamentul acestor tipuri de hernie este mai dificil rezultatele fiind mai proaste pe masura ce boala evolueaza in timp.
Traumatismele pot fi directe prin lovirea abdomenului sau prin manevre de taxis .Se descriu contuzii,echimoze,hematoame,rupturi de ansa sau chiar explozie de ansa destinsa.
Inflamatiile sacului de hernie sau peritonita sacului pot fi initiate de perforatiile intestinale
de catre corpii straini sau traumatisme.Torsiunea sau strangularea unui ciucure epiplooic poate duce la formarea de abcese.
Tumorile pot avea originea in sacul de hernie in viscere sau tesuturile din jur
Corpii straini intrasaculari, calculi sau diverse concretiuni fibroase sunt descoperite frecvent intraoperator.
TRATAMENTUL HERNIILOR
Este chirurgical,exceptional ortopedic.Tratamentul ortopedic consta in aplicarea unor bandaje speciale menite sa mentina hernia redusa. Este un tratament adresat bolnavilor tarati, care nu suporta
o interventie chirurgicala deoarece tarele asociate contraindica orice operatie.De altfel metoda este destul de limitata,deseori este ineficienta si incomoda.Din cauza traumatismelor repetate favorizeaza
aparitia aderentelor si implicit incarcerarea herniei.
Tratamentul chirurgical este singurul in masura sa resolve defectul parietal si sa aduca linistea pacientului prin eliminarea riscului de aparitie a complicatiilor.Tratamentul chirurgical cunoscut inca din
antichitate a evoluat in permanenta,chirurgii aducind mereu noi inovatii pentru a obtine rezultate sigure si durabile.In ultimele decenii plastia defectelor chirurgicale cu materiale protetice[plase
chirurgicale],a adus o noua
abordare in tratamentul herniilor abdominale,iar rezultatele obtinute sustinute de multiple studii clinice au impus metoda ca standard de aur in managementul acestei patologii.
Rezultatele obtinute sunt excelente in timp,iar recuperarea rapida.Desigur conteza si momentul la care
este aplicat .In herniile depistate precoce posibilitatile tehnice de reparatie sunt mai bune,interventia decurge mai rapid si mai facil,riscul recidivei si a complicatiilor postoperatorii fiind mai mare.In
general in cazul rezolvarii corecte a unei hernii riscul recidivei este mic.O hernie recidivata impune o atentie deosebita si ar trebui rezolvata de un specialist
cu experienta in domeniu,deoarece cu fiecars reinterventie sansele vindecarii scad.
TIPURI DE HERNIE
In functie de localizare se
disting urmatoarele tipuri de hernii abdominale:
-Hernia inghinala
-Hernia femurala
-Hernia ombilicala
-Hernia liniei albe
-Hernia liniei Spiegel
-Herniile diafragmatice
-Herniile hiatale
-Hernii rare:
            -lombare
            -obturatorii
            -ischiatice
            -perineale
HERNIA INGHINALA
Pe departe este hernia cea mai frecventa,80-90% din totalul herniilor abdominale Se
produce prin canalul inghinal care
este strabatut la barbat de cordonul spermatic iar la femei de ligamentul uterin.Tratamentul herniei inghinale este chirurgical.Se prefera operatia in fazele incipiente fara a se astepta aparitia herniei
voluminoase sau a complicatiilor care determina dificultati intraoperatorii si expun la recidive.
HERNIA OMBILICALA
Se produce prin orificiul ombilical.Reprezinta circa 10% din totalul
herniilor si ocupa locul doi ca si frecventa depasita doar de hernia inghinala.Mai frecventa la sexul feminine,la personae obese si cu sarcini repetate .
Clinic se constata deformarea zonei ombilicale,care
proemina,are expansiune si este reductibila.

SURSA 02

Herniile la copii
Herniile la copii pot aprea destul de frecvent. Hernia este o umflatura care apare datorita deplasarii unui organ sau tesut. Pot aparea hernii in canalul inghinal, abdomen sau diagragma.
La copii cele mai intalnite sunt herniile inghinale (care apar in zona genitala) si herniile ombilicale (ce apar in jurul ombilicului).
Care sunt cauzele herniei inghinale?
In timpul sarcinii, testiculele baietilor se dezvolta in abdomen, iar apoi inainte de nastere sunt impinse prin canalul inghinal si coboara in sacul scrotal.
La fete, ovarele coboara prin canalul inghinal in pelvis, iar apoi acel pasaj prin peretele abdominal ar trebui sa se inchida.
La aproximativ 5 % dintre copii (majoritatea baieti, si mai ales cei nascuti prematur), acele deschideri raman destul de mari pentru ca o ansa intestinala sa le poata strabate.
Baiatul meu are hernie inghinala?
Vei observa o umflatura ferma, cam de marimea unui deget in canalul inghinal sau in zona scrotului. Poate proemina cand copilul e activ sau cand plange pentru ca apoi sa reintre in abdomen cand acesta se relaxeaza.
Ce ar trebui sa fac?
Daca banuiesti ca si copilul tau are o hernie inghinala, vorbeste cu doctorul lui. Este foarte probabil ca acesta sa iti recomande o interventie chirurgicala minora pentru ca ansa intestinala care cauzeaza umflatura se poate prinde intr-un anumit punct, intrerupand circulatia sangelui si poate afecta ireversibil tesutul.
Daca acest lucru se intampla, vei observa ca umflatura devine mai mare, mai tare si mai inchisa la culoare si nu vei putea sa o impingi inapoi in peretele abdominal. Copilul tau poate avea dureri si poate vomita. In acest moment, mergi cu el urgent in camera de garda pentru ca are nevoie urgent de o interventie chirurgicala.
Ce altceva poate provoca o umflatura la testicule?
Copilul tau poate avea hidrocel, o colectie lichidiana in jurul testiculelor cauzata de o deschidere mica in peretele abdominal. Uneori hidrocelul se poate remite spontan, alteori poate avea nevoie de o interventie chirurgicala minora pentru drenarea lichidului si pentru repararea deschiderii abdominale.
Hidrocelul nu este dureros dar daca devine mai mare poate fi incomfortabil. Daca te gandesti ca copilul tau are hidrocel vorbeste cu doctorul lui.
Deasemenea, mergi cu copilul tau la doctorul daca scrotul lui este rosu, sensibil si umflat, aceste simptome pot semnala alte boli rare dar serioase, ca de exemplu torsionarea testiculara (o incrucisare a canalelor spermatice).
Fetita mea are hernie inghinala?
Este foarte neobisnuit ca o fata sa aiba hernie inghinala, dar ocazional se poate intampla. In acest caz, o ansa intestinala este impinsa prin peretele abdominal in canalul inghinal sau uneori mai departe, aproape de labie (pielea de langa vagin).
Umfatura are aceleasi caracteritici ca la baieti si deasemnea poate fi rezolvata cu o interventie chirurgicala minora.
Copilul meu are hernie ombilicala?
Hernia ombilicala apare la 1-20 % dintre copii, mai frecvent la fete decat la baieti, la copii nascuti prematur si la copii de origine africana. In marea majoritate a cazurilor nu este deranjanta sau dureroasa.
In timp ce copilul este in burta mamei, acesta are o dechidere in peretele abdominal, sub buric. In timp ce se dezvolta, acesta gaura ar trebui sa se inchida atunci cand muschii abdominali se intersecteaza si se "sudeaza". La unii copii acesti muschi nu se "sudeaza" complet si ramane o gaura de marimea unui varf de deget.
Daca copilul tau are hernie oblibilacala, vei observa ca o zona din jurul ombilicului se umfla cand plange sau cand se intinde; de obicei este din cauza presiunii aerului din abdomen.
Hernia ombilicala necesita tratament?
Chiar daca pare impresionant- in cazuri rare, umflatura poate fi de marimea unei prune- de obicei hernia ombilicala nu cauzeaza probleme atata timp cat nu este dura sau extrem de umflata. Daca apar aceste semne mergi cu copilul tau la doctor imediat.
De cele mai multe ori hernia se va remite spontan pana la varsta de 2-3 ani iar in alte cazuri situatia se imbunatateste pana la varsta de 5 ani.
In cazuri foarte rare, o ansa intestinala poate fi prinsa in acea deschidere iar acest lucru va interupe vascularizatia in acea zona si necesita o interventie chirurgicala de urgenta. Daca observi o umflatura, duritate sau decolorare in jurul acelei zone, in special daca copilul tau vomita sau are dureri, mergi cu el de urgenta la camera de garda.

SURSA 03

Herniile reprezinta exteriorizarea unui organ (sau parte din organ, de obicei ansa intestinala) din cavitatea in care se gaseste in mod normal, printr-un punct slab sau defect parietal in stratul muscular al acelei cavitati. Acest tip de patologie este cel mai bine reprezentata de herniile peretelui abdominal - caracterizate prin exteriorizarea viscerelor apartinand cavitatii peritoneale printr-o zona slaba a peretelui, aceasta exteriorizare putand avea caracter temporar sau permanent.
In functie de localizarea zonei cu rezistenta slaba, herniile se clasifica in:
- Hernii inghinale: sunt cele mai frecvente tipuri de hernii (peste 80% din total) si apar clinic sub forma unor proeminente la nivelul scrotului sau pe traiectul canalului inghinal. Se produc printr-un defect al canalului inghinal. Astfel de hernii sunt mai frecvente la barbati comparativ cu femeile si incidenta lor creste cu inaintarea in varsta.
- Hernii femurale - se afla pe locul 2 ca frecventa de aparitie si afecteaza in special femeile (raportul femei/barbati fiind de 3/1) datorita particularitatilor anatomice ale pelvisului. Apar ca proeminente localizate in partea superioara a coapsei.
- Hernii ombilicale - reprezinta 5-10% din totalul herniilor si sunt mai frecvente mai ales la copiii mici si la femeile obeze (in special dupa 60 de ani) sau multipare. Sunt recunoscute ca proeminente ce deplaseaza ombilicul (uneori pot fi greu de depistat, la pacientii supraponderali).
- Herniile incizionale: reprezinta un tip particular ce se produce la nivelul cicatricilor post-interventii chirurgicale abdominale (se numesc mai frecvent eventratii dobandite daca viscerul ramane subcutanat, sau evisceratii, daca exteriorizarea este completa).
Cauze
In multe situatii herniile nu au o cauza anume si corect decelata, multe din ele fiind considerate a fi hernii de efort (apar in urma unor eforturi fizice intense care cresc presiunea in cavitatea peritoneala, favorizand astfel deschiderea unor puncte slabe din punct de vedere anatomic ale peretelui abdominal, prin care se vor angaja anse intestinale.
Herniile apar si la copii, mai ales la nou-nascuti si sugari, in special la nivelul ombilicului, datorita intarzierii cicatrizarii inelului ombilical. Herniile inghinale sunt si ele destul de frecvente: 5 din 100 de copii avand o asemenea problema (baietii sunt mai frecvent afectati decat fetele). Uneori simptomatologia este minima, iar hernia este detectata tarziu, in perioada adulta. Aparitia herniilor de orice tip la copil este favorizata de statusul nutritional defavorabil si malnutritie.
Specialistii considera ca exista trei factori ce favorizeaza aparitia herniilor: factori congenitali, metabolici si presionali.
- Factorii congenitali sunt reprezentati de istoricul familial de hernii, persistenta herniei ombilicale fiziologice, testicul necoborat, persistenta canalului peritoneo-vaginal.
- Factori metabolici: antecedente sau boala manifesta precum: tuberculoza, diverse neoplazii, diabet zaharat, fibroza chistica.
- Factori presionali: constipatie cronica, BPOC (prin tuse cronica), disectazie de col vezical (datorita globului vezical), adenom de prostata (ce implica un efort de mictiune crescut), si alte situatii care maresc presiunea: obezitate, ascita, tumori voluminoase, sarcina.
Simptomatologie
Simptomatologia herniilor este nespecifica si include:
- jena, disconfort sau durere cu localizare inghinala, femurala sau ombilicala ce se accentueaza la aplecare, la ridicarea unor greutati sau la efortul de tuse (cand poate capata caracter viu, ascutit)
- pacientul descrie efectiv o proeminenta dureroasa; durerea este minima in cazul copiilor
- in cazul herniilor complicate apar precoce: varsaturi abundente ce ajung in final sa capete caracter fecaloid, meteorism abdominal si tegumentele abdominale apar destinse.
Investigatii
Medicul confirma prezenta herniei prin efectuarea unui examen clinic general centrat pe zona dureroasa descrisa de pacient. La examinarea fizica se constata o formatiune cu aspect tumoral localizata la nivelul unui punct slab al peretelui abdominal. Medicul va inspecta aceasta formatiune si va insista asupra evidentierii unor caracteristici definitorii pentru hernia necomplicata: expansiunea ei cand creste presiunea abdominala (la tuse) si reductibilitatea ei digitala (in ortostatism) si spontana (in clinostatism).
Unele hernii pot trece neobservate, in special cele ale copiilor mici, cand nu sunt insotite de simptomatologie dureroasa, de aceea medicul trebuie sa insiste in examinare si sa puna copilul sa tuseasca sau sa observe modificarile de forma ale abdomenului in timpul plansului.
Examenul general este important pentru evaluarea starii de sanatate si aduce informatii utile pentru prognostic, uneori orientand investigatiile si masurile terapeutice ulterioare.
Se recomanda investigarea aparatului respirator, digestiv, precum si efectuarea investigatiilor imagistice pentru depistarea unor eventuale afectiuni care au favorizat aparitia herniei.
Tratament
Tratamentul herniilor este exclusiv chirurgical, iar obiectivele sale principale sunt: desfiintarea sacului herniar cu aducerea ansei herniate inapoi in cavitatea peritoneala si refacerea integritatii peretelui abdominal (cu intarirea stratului muscular de la acel nivel).
Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte la spital imediat dupa ce au observat formatiunea herniara sau prezinta simptomatologie dureroasa asociata ei, deoarece tratamentul are cele mai bune rezultate inainte ca hernia ca creasca in dimensiuni si sa apara complicatiile.
Exista insa si situatii in care interventia se temporizeaza - in special in cazul bolnavilor cu insuficiente cronice, varstnicilor, obezilor. Acestora le este recomandata utilizarea diferitelor centuri ce mentin herniile reduse.
Majoritatea herniilor pot fi reduse digital (ansa intra in cavitate prin impingerea usoara cu degetul). Aceasta este o caracteristica a tuturor herniilor necomplicate.
In cazul in care hernia nu mai poate fi redusa, sau reducerea este dureroasa, semnifica aparitia complicatiilor. In aceste situatii (numite de specialisti hernii strangulate) se intervine in regim de urgenta, altfel ansa angajata in sacul herniar risca sa se necrozeze (prin instalarea ischemiei vasculare) ceea ce va antrena o serie de complicatii sistemice, putand pune viata pacientului in pericol.
Evolutie si prognostic
Vindecarea spontana a herniilor este foarte rara si apare doar in cazul herniilor ombilicale sau inghinale congenitale, nu si in cazul celor dobandite.
La adult herniile cresc in timp si se pot complica relativ usor.
In general, prognosticul este bun dupa vindecarea chirurgicala, riscul de recurenta fiind de doar 1-3%.
Complicatii
In absenta tratamentului, herniile se maresc progresiv prin accentuarea defectului parietal si dezvolta complicatii, cum ar fi:
- incarcerare - apare in momentul in care hernia nu mai poate fi redusa si se datoreaza dezvoltarii unor aderente ale intestinului la sacul herniar; incarcerarea asociaza risc de strangulare
- strangularea este o urgenta chirurgicala; implica suprimarea brusca a vascularizatiei segmentului de ansa herniat cu aparitia consecutiva a necrozei ischemice. Ansa devitalizata devine nefunctionala si se va produce in continuare, ocluzie intestinala.
- peritonite herniare - peritonita aparuta prin perforarea intestinului strangulat
- pierderea dreptului la domiciliu - este cazul tumorilor vechi, gigante, al caror continut este mai mare decat continutul cavitatii peritoneale. Acestea la randul lor au o serie de complicatii, precum: tahicardie, tulburari de ritm cardiac, dispnee.
Complicatii mai rare - sunt asociate interventiei chirurgicale:
- lezarea structurilor testiculare cu afectarea functiei reproductive
- lezari de nervi cu instalarea paresteziilor si chiar anesteziilor locale (pierderea sensibilitatii tegumentare).
Consult de specialitate
Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte de urgenta la medic daca:
- au fost diagnosticati cu hernie, insa observa ca nu pot reduce usor continutul acesteia
- au varsaturi, greata, febra, meteorism abdominal
- sacul herniar isi modifica aspectul, devenind rosu sau cianotic sau, din contra, foarte palid comparativ cu tegumentele din jur.
Medicul trebuie consultat si daca:
- pacientul observa aparitia unei formatiuni herniare
- hernia ombilicala a unui copil nu se vindeca pana cand acesta implineste 5 ani.
Prevenire
Sfaturile specialistilor includ:
- mentinerea unei greutati normale: pacientii obezi ar trebui sa incerce sa slabeasca
- evitarea eforturilor intense, in special daca persoanele sunt in varsta
- adoptarea unei diete bogate in fibre, consumul unor cantitati adecvate de lichide care sa previna instalarea constipatiei si efectuare de exercitii fizice zilnic.

Alte informatii: Herniile , copii , sarcina , hernie inghinala