Anunturi Gratuite

Hiperpigmentarea duce la modificari de culoare ale pielii

Dictionar Medical Adauga Informatie
Medicina
Medicale Ultimele medicale Medicale votate Medicale vizionate Medicale comentate Stiri medicina Medicina
Prim ajutor Medicamente Spitale Bucuresti Farmacii Online Clinici Medicale Bucuresti Analize Medicale

Hiperpigmentarea duce la modificari de culoare ale pielii
Adauga informatie
Tulburarile de hiperpigmentare sunt de asemenea impartite in doua grupuri - localizate si difuze. Formele localizate se datoreaza unei modificari epidermice, unei proliferari melanocitare sau unei cresteri a productiei de pigment. Atat keratozele seboreice, cat si acanthosis nigricans apartin primului grup (elul 57-l6). Keratozele seboreice sunt leziuni frecnte, dar intr-o anumita circumstanta clinica sunt semne de afectiune sistemica, iar aceasta circumstanta este reprezentata de aparitia brusca de leziuni multiple, adesea cu o baza inflamatorie, in asociere cu acrocordoame si acanthosis nigricans. Aceasta constituie semnul Leser-Trelat si semnifica existenta unei tumori maligne interne. Acanthosis nigricans poate fi, de asemeni, reflectia unei afectiuni maligne interne, cel mai frecnt a traiectului gastrointestinal, si apare ca o hiperpigmentare catifelata ( elul 57-l6). La majoritatea pacientilor, acanthosis nigricans este asociat cu obezitatea, dar poate fi reflectarea unei endocri-nopatii, ca acromegalia, sindromul Cushing, sindromul Stein-Lenthal sau asocierea cu diabetul zaharat insulino-rezistent (tip A, tip B si formele lipoatrofice).
O proliferare a melanocitelor provoaca urmatoarele leziuni pigmentare: lentigo, nevmelanocitar simelanom (elul 57-l6). La adult, majoritatea lentiginelor sunt legate de expunerea solara, ceea ce explica distributia lor. Totusi, in sindromul Peutz-Jeghers si LEOPARD [Zentigine; anormalitati ale ECG; defecte primiti de conducere; hipertelorism ocular; stenoza pulmonara si stenoza valvulara subaortica; anomalii genitale (criptorhidism, hipospadias); retardarea cresterii si surditatea (tfeafness) senzorineurala], lentiginele sersc drept indicii pentru o boala sistemica. in cazul lentiginelor multiple sau a sindromului LEOPARD, sute de lentigine se dezvolta in copilarie si sunt dispersate pe intreaga suprafata corporala. Lentiginele la pacientii cu sindrom Peutz-Jeghers se localizeaza mai ales in jurul nasului si gurii, pe picioare si maini si in cavitatea bucala. in timp ce maculele pigmentate de pe fata se pot sterge cu varsta, leziunile orale persista. Totusi, leziuni intraorale similare se intalnesc si in boala Addison si sunt normale la indivizii intens pigmentati. Pacientii cu acest sindrom autosomal dominant au polipi benigni multipli ai tractului gastrointestinal, tumori ovariene si aproximativ 6% risca sa dezvolte o boala maligna gastrointestinala cand polipii apar in stomac, duoden sau colon.
Lentiginele se intalnesc si in asociatie cu mixoame cardiace si au fost descrise in doua sindroame in care semnele clinice se suprapun: sindromul LAMB (L, Zentigine; A, mixoame atriale; M, mixoame mucocutanate; si B, nevi albastri — blue nevi); sindromul NAME [N, nev; A, mixoame atriale; M, neurofibroame wixoide si E, efelide (pistrui)]. Acesti pacienti pot aa si semne de supraactivitate endocrina, sub forma sindromului Cushing, acromegaliei sau precocitatii sexuale.
Al treilea tip de hiperpigmentare localizata este datorat unei cresteri locale in productia de pigment si cuprinde efelidele ( elul 57-l6) si petele cafe-au-lait (CAL). Ultimele sunt cel mai frecnt asociate cu doua afectiuni — neurofibromatoza (NF) si sindromul Albright. Petele cafe-au-lait (CAL) sunt netede, de culoare uniform maro deschis si pot varia in dimensiune de la 0,5 la 12 cm. Aproximativ 80% din pacientii cu NF tip I au sase sau mai multe CAL, de 1,5 cm sau mai mult in diametru. Constatarile suplimentare sunt discutate in sectiunea despre neurofibroame ( "Leziuni cutanate papulonodulare"). in atie cu NF, petele CAL la pacientii cu boala Albright [displazie fibroasa poliostotica cu pubertate precoce la femei data de mozaicism printr-o mutatie a proteinei G (Gsa)] sunt de obicei mai mari, mai neregulate in contur si respecta linia mediana. Petele CAL au fost de asemenea asociate cu scleroza tuberoasa, sindromul LEOPARD si ataxia-telangiectazia, dar cateva astfel de leziuni pot fi gasite si la indivizii normali.In incontinentia pigmenti, diskeratoza congenitala si pigmentarea la bleomicina, regiunile de hiperpigmentare localizata formeaza un model — spiralat in primul, reticulat in al doilea si flagelat in al treilea. Pacientii cu incontinentia pigmenti, afectiune dominanta X-linkata, pot aa bule liniare si papule rucoase in perioada de sugar. In timpul copilariei apar vartejuri si benzi paralele de hiperpigmentare pe trunchi si, uneori, dungi de hipopigmentare pe extremitati. Simptomele asociate pot fi: crize epileptice, retard mental, strabism, cataracta si dentitie intarziata sau defectuoasa. Biopsia leziunilor va arata pigment in macrofagele dermice ("pigment incontinent"). in diskeratoza congenitala, hiperpigmentarea atrofica reticulata se intalneste pe gat, coapse si trunchi si este insotita de distrofie unghiala, pancitopenie si leucoplazie a mucoaselor orale si anale. Aceasta din urma evolueaza deseori spre carcinom spinocelular. Pe langa pigmentarea flagelata (dungi liniare) pe trunchi, pacientii ce primesc bleomicina prezinta deseori hiperpigmentare pe coate, genunchi si articulatiile mici ale mainii.
Hiperpigmentarea localizata se intalneste ca efect secundar al altor catorva medicatii sistemice, cuprinzand pe cele care produc reactii fixe medicamentoase (fenolftaleina, tetraciclinele, sulfonamidele, barbituricele si analgezicele) si cele care se pot lega de melanina (antimalarice). Eruptiile fixe recidiaza cu aceleasi localizari, sub forma unor zone circulare de eritem care pot deni buloase si apoi se vindeca sub forma de macule brune. Eruptia apare de obicei la cateva ore de la administrarea agentului provocator si localizarile frecnte cuprind organele genitale, extremitatile si regiunea periorala. Clorochinul si hidroxiclorochinul pot produce o coloratie gri-bruna pana la albastru-negru a regiunii pretibiale, palatului dur si fetei, in timp ce macule albastre se intalnesc pe membrele inferioare si in zonele inflamatorii dupa administrarea prelungita de minociclina. Estrogenii din contraceptile orale pot induce melasma - pete cafeni simetrice pe fata, in special obraji, buza superioara si frunte. Modificari similare se intalnesc in sarcina, la pacientii ce primesc hidantoin si in forma adultului a bolii Gaucher. In acest ultim grup exista si hiperpigmentarea portiunilor distale ale membrelor inferioare.
In formele difuze de hiperpigmentare, inchiderea culorii pielii poate fi de intensitate egala pe intregul corp sau poate fi accentuata in regiunile expuse la soare. Cauzele hiper-pigmentarii difuze pot fi impartite in patru grupe — endocrine, meolice, autoimune si medicamentoase. Endocrinopatiile care au frecnt asociata hiperpigmentare cuprind boala Addison, sindromul Nelson si sindromul de ACTH ectopic. in aceste boli, hiperpigmentarea este difuza, dar este accentuata in santurile palmare, regiunile de frictiune, cicatrice si pe mucoasa bucala. O supraproductie a unuia sau a tuturor hormonilor pituitari — alfa-MSH (hormonul melanocito-stimulator), ACTH si beta-li-potropina poate duce la o crestere a activitatii melanocitare. Toate aceste peptide sunt produse ale genei proopiome-lanocortina si de aceea prezinta omologii; de exemplu, alfa-MSH si ACTH au in comun 13 aminoacizi. Un numar redus de pacienti cu boala Cushing sau hipertiroidism au hiperpigmentare generalizata.
Cauzele meolice de hiperpigmentare cuprind porfiria cutanata tardiva (PCT), hemocromatoza, deficitul in vitamina B12, deficitul de acid folie, pelagra, malabsorbtia si boala Whipple. La pacientii cu PCT ( "Vezicule/Bule"), inchiderea culorii pielii se intalneste in regiunile expuse la soare si este un efect al proprietatilor fotoreacti ale porfirinelor. Nilul crescut al fierului in pielea pacientilor cu hemocromatoza stimuleaza productia pigmentului melanic si duce la culoarea clasica de bronz. Pacientii cu pelagra au o tulburare de culoare bruna a pielii, in special in regiunile expuse solar, ca urmare a deficitului in acid nicotinic (niacina). in zonele cu pigmentare crescuta, exista o scuama fina ca smaltul. Aceste modificari se intalnesc si la pacientii deficitari in vitamina B6, la cei cu tumori carcinoide functionale (consum crescut de niacina) sau care iau izoniazida. Aproximativ 50% din pacientii cu boala Whipple au o hiperpigmentare generalizata asociata cu diaree, pierdere ponderala, artrita si adenopatie. O culoare difuza albastru-ardezie se intalneste la pacientii cu melanoza secundara melanomului metastatic. Exista o controrsa privind faptul daca hiperpigmentarea se datoreaza metastazelor unicelu-lare din derm sau unei depuneri diseminate a melaninei pronind din concentratia inalta a precursorilor circulanti de melanina. Exista mai multe evidente care sustin ultima ipoteza.
Dintre bolile autoimune asociate cu hiperpigmentare difuza, ciroza biliara si sclerodermia sunt cele mai frecnte si uneori ambele afectiuni se intalnesc la acelasi pacient. Pielea are culoare brun-inchisa, in special in regiunile expuse solar. in ciroza biliara, hiperpigmentarea este insotita de prurit, icter si xantoame, in timp ce in sclerodermie este insotita de scleroza extremitatilor, fetei si, mai rar, a trunchiului. Indicii aditionale pentru sclerodermie sunt telangiectaziile, calcinozele cutanate, fenomenul Raynaud si ulceratiile distale ( "Telangiectaziile"). Diagnosticul diferential al sclerozei cutanate cu hiperpigmentare cuprinde sindromul POEMS: P, rjolineuropatie; O, organomegalie (ficat, splina, ganglioni limfatici); E, endo-crinopatii (impotenta, ginecomastie); M, proteina M; si S, modificari ale pielii (skin). Modificarile pielii cuprind hiperpigmentare, ingrosarea pielii, hipertricoza, hiperhidroza si angioame.
Recent, a fost descrisa o epidemie a sindromului eozinofilie-mialgie, care probabil ca se datoreaza preparatelor de L triptofan contaminate. In afara eruptiei maculo-papulare si a alopeciei, se observa mari zone asemanatoare induratiilor sclerodermice, insotite de hiperpigmentare.
Hiperpigmentarea difuza datorata medicamentelor sau metalelor poate rezulta printr-unul sau mai multe mecanisme — inducerea formarii de pigment melanic, formarea unor complexe intre medicament sau meolitii sai cu melanina si depozite de medicament in derm. Busulfanul, ciclofosfamida, ACTH-ul retard in doze mari si arsenicul anorganic induc productia de pigment. Complexe continand melanina sau hemosiderina plus medicamentul sau meolitii sai se intalnesc la pacientii ce primesc clorpromazina si minociclina. Pielea expusa la soare, ca si conjunctile pacientilor primind clorpromazina in doze mari, timp indelungat, pot deni gri-albastrui la culoare. Pacientii care iau minociclina pot capata un colorit difuz gri-albastru, intunecat a zonelor de tegument expuse la soare, pe langa pigmentarea mucoaselor, dintilor, unghiilor, oaselor si tiroidei. Administrarea de amiodarona poate provoca atat o eruptie fototoxica (arsura solara exagerata), cat si/sau o coloratie gri-albastrui a pielii expuse la soare. Probele biopsice, in ultimul caz, prezinta granule galben-maronii in macrofagele dermice, care reprezinta acumulari intralizozomale de lipide, amiodarona si meoliti ai sai. Depuneri efecti ale unui anumit medicament sau metal in piele se intalnesc la argint (argiria), in care pielea apare gri-albastrui la culoare; aur (chrysiasis), in care pielea are o culoare bruna pana la albastru-cenusie; si la clofazimin, in care pielea apare rosu-bruna. Hiperpigmentarea asociata este accentuata in regiunile expuse la soare si modificarea de culoare a ochilor se intalneste pentru aur (sclere) si clofazimin (conjuncti).

SURSA 02

Pielea poate fi sediul unor modificari semnificative de pigmentare. Localizarea acestora, precum si intinderea lor influenteaza incredibil de mult viata unui individ. Tonul pielii poate fi mai inchis sau mai deschis, uniform sau cu zone mai colorate sau decolorate. Culoarea pielii este determinata inca din momentul fecundarii, insa, in timpul evolutiei intrauterine pot sa apara modificari de pigmentare zonala ce se exprima clinic la nastere prin semne tegumentare.
Modificarile de pigmentare pot sa apara pe parcursul vietii in urma actiunii factorilor externi asupra tegumentului sau ca urmarea proceselor endogene, proprii organismului, inclusiv imbatranirea fiziologica, sau pot sa fie prezente inca de la nastere.
Semnele hiperpigmentate prezente la nastere apar destul de frecvent. Se pare ca 1 din 10 nou nascuti prezinta un astfel de semn. Deocamdata specialistii nu au stabilit cu certitudine care este cauza de aparitie a acestor semne, insa se considera ca se pot transmite genetic. Asadar, daca unul dintre parinti are un semn particular pe corp, exista o sansa foarte mare ca si copilul sa prezinte un semn asemanator.
Aspectul lor poate fi foarte diferit, iar localizarea este si ea variata. Unele semne pot fi reliefate, altele nu, sunt doar mai colorate comparativ cu tegumentul inconjurator. Exista semne mai superficiale sau semne care se extind si curpind toate straturile tegumentului. Unele sunt mai inchise, altele au aspect rozat. Cele mai multe sunt insa fara nici un fel de semnificatie patologica.
Semnele prezente la nastere pot fi hiperpigmentate, caracterizate prin acumulare de pigment melanic, sau hipopigmentate. Cele mai frecvente semne hiperpigmentate sunt hemangioamele, tumori vasculare benigne, insa pot fi si petele cafe au lait, petele rosiatice precum vinul de porto, petele albastre mongoliene.
Cauzele semnelor hiperpigmentare
Cauza petelor hiperpigmentare pare a fi genetica, insa acest fapt nu este deocamdata dovedit. Unele semne se pot mosteni de la unul din parinti. Ele pot sa se prezinte ca niste excrescente, adesea continand vase sangvine sau celulele care delimiteaza lumene ce ajung sa se umplu cu sange dar care nu sunt exact vase, au natura benigna (nu degenereaza in cancere). Semnele de acest tip se pare ca apar cel mai adesea datorita unor stimuli care duc la dezvoltarea locala exagerata a vaselor. Semnele prezente la nastere sunt mai frecvente la bebelusii nascuti prematur, comparativ cu cei nascuti la termen, insa dispar in timp.
Semnele necesita tratament?
Majoritatea semnelor hiperpigmentare nu necesita tratament de specialitate, deoarece in timp, vor dispare. Pe masura ce copilul creste, semnul involueaza. Unele nu sunt vizibile din primele zile dupa nastere si apar in prima luna de viata, insa chiar si evolutia lor este benigna. Cele mai inestetice sunt semnele extinse si localizate la nivelul fetei.
Uneori, acestea pot necesita tratament, mai ales daca afecteaza vederea, sunt cauza de xeroftalmie sau pur si simplu din cauza lor si al aspectului lor, copilul ajunge sa fie marginalizat si chiar discriminat. Tratamentul poate fi indicat si in situatia in care apar complicatii locale, sau involutia spontana a dus la modificarea regiunii tegumentare pe care semnul o acoperea.
Exista situatii particulare, care sunt caracteristice in special tumorilor vasculare (hemangioamelor), in care sunt afectate si organele interne: ficatul, plamanii, tubul digestiv.
Cele mai frecvente semne hiperpigmentare
Specialistii au impartit semnele prezente la nastere (sau in prima luna de viata postnatala) in pete hipercrome si pete rosiatice. Diferenta intre ele este aceea ca petele rosiatice sunt intens vascularizate si se pot dezvolta si dupa ce bebelusul s-a nascut, in timp ce petele hipercrome sunt prezente inca de la nastere si pot fi mai mult sau mai putin circumscrise si reliefate. Culoarea lor variaza de la cafeniu la maro inchis si chiar albastru - violet.
Petele rosiatice sunt reprezentate in special de hemangioame, tumorete de natura vasculara, ce se formeaza prin proliferarare locala a celulelor endoteliale care se aranjeaza sub forma de cordoane si functioneaza precum vasele sangvine. Hemangiomul primeste circulatie sangvina si este caracterizat prin mai multe etape de evolutie.
Intial tumora creste rapid in dimensiuni (mai ales in primele saptamani postpartum), ajunge la un diametru variabil, in medie 5 - 10 cm, apoi proliferarea incepe sa stagneze si ulterior hemangiomul intra in procesul de involutie. Hemangioamele sunt localizate pe trunchi, extremitate cefalica (cap si gat) si mai rar pe trunchi. Adesea ele sunt izolate, unice si nu determina complicatii prin localizarea lor. Pot pune probleme doar daca afecteaza pleoapele si daca exista si hemangioame viscerale.
Clasificare
Hemangioamele se impart in:
1. Hemangioame capilare
Au culoare asemanatoare capsunilor, pot sa apara oriunde pe corp, mai ale la nivelul scalpului, fetei, spatelui si toracelui. Sunt alcatuite din capilare sangvine fine si foarte compactate, dispuse sub forma unor ghemuri vasculare. Pot fi absente la nastere, dar pot evolua dupa, aparand chiar si la cateva saptamani. Evolutia lor poate fi foarte spectaculoasa deoarece pot atinge dimensiuni importante, chiar si 20 de cm, insa, ca toate hemangioamele, si acestea involueaza. Peste 90% dintre hemangioamele capilare dispar pana la varsta de 9 ani, iar in locul lor pot ramane zone hipocrome (mai decolorate decat tegumentul din jur) sau cu o textura modificata (adesea sunt mai aspre, cu tendinta la descuamare);
2. Hemangioame cavernoase
Se mai numesc si angioame cavernoase. Sunt foarte asemanatoare hemangioamelor capilare, dar sunt localizate in straturile profunde ale pielii precum si la nivelul viscerelor. Cand sunt in piele, aspectul lor nu este atat de caracteristic, adesea zona este doar mai reliefata si are o coloratie rosie violacee;
3. Hemangioame in pata de vin de Porto
Sunt pete relativ circumscrise, nereliefate, de culoare violet, care sunt localizate mai ales la nivelul fetei. Dimensiunile lor variaza foarte mult, apar tot printr-un mecanism de proliferare vasculara, insa ele nu dispar in timp. Daca sunt inestetice si sunt pe zone vizibile pot fi indepartate chirugical;
4. Pete rozate
Sunt foarte frecvente si pot fi observate la 30 - 50% dintre nou nascuti. Ele sunt de fapt vase de sange vizibile prin transparenta tegumentului. Apar mai ales pe frunte, pleoape, buza superioara si pe ceafa. Pe masura ce bebelusul se dezvolta, aceste semne dispar. Petele rosiatice sunt adesea asimptomatice. Prezenta lor la nivelul tegumentului nu determina acuze sistemice. Daca se dezvolta foarte mult in dimensiuni si cresc si in volum, exista riscul de traumatizare, cu aparitia unr posibile complicatii. Astfel, ele pot sangera, se pot necroza sau pot fi sursa de infectii.
Diagnosticul de hemangiom tegumentar este pus relativ usor, prin examinarea fizica a nou nascutului atat in primele ore de la nastere, cat si in zilele urmatoare. Pentru descoperirea unor hemangioame profunde, organice, se recomanda efectuarea investigatiilor radioimagistice de tipul rezonantei magnetice nucleare sau computer tomografiei.
Atitudinea terapeutica in hemangioame variaza foarte mult de la situatie la situatie. De cele mai multe ori medicii prefera sa astepte ca hemangiomul sa se resoarba de la sine.
Hemangiomale capilare sau petele rozate au caracter temporar si nu trebuie tratate specific. In cazul in care hemangioamele cresc foarte repede in dimensiuni si au localizari critice (pleoape, unghiul intern al ochilor, viscere) se pot administra corticoizi care sa tina sub control expansiunea tumoretelor.
Hemangioamele in pata de vin de Porto pot avea indicatie de tratament chirurgical, mai ales daca sunt localizate la nivelul fetei. Se prefera tratamentul laser, acesta avand cele mai bune rezultate dovedite. Deoarece cauza exacta de aparitie a hemangioamelor nu este complet cunoscuta, aparitia lor nu poate fi prevenita deocamdata. Petele hipercrome sunt reprezentate de diversi nevi, pata mongoliana, pete cafe au lait, lentigo.
Caracteristicile semnelor hiperpigmentare
Caracteristicile lor difera insa au in comun faptul ca toate sunt circumscrise, astfel:
1. Pata mongoliana: are culoare albastruie si aspect asemanator unei vanatai. Este adesea prezenta la nastere si dispare la catva timp. Localizarea ei poate varia (trunchi, membre), insa cel mai adesea a fost descrisa la nivel sacrat sau interfesier. Se pare ca aceasta pata apare mai frecvent la populatia de culoare sau la cei cu hiperpigmentare constitutionala;
2. Nevi pigmentari: sunt tumorete hipercrome (brune, cafenii, maro inchis) ce pot sa apara oriunde pe tegument, izolat sau in buchet. Sunt formatiuni bine delimitate, benigne, si apar cand celulele epiteliale se formeaza si se dezvolta in ciorchine si nu se distribuie egal si tarnsversal in straturile pielii. Aspectul lor se poate modifica in timp, dupa expunerea la soare, in sarcina sau in perioada adolescentei. Daca sunt traumatizate in mod repetat (scarpinat, barbierit) pot sa degenereze malign;
3. Nevi congenitali: sunt tumorete ce apar inca de la nastere si care, in functie de dimensiuni, au un risc mai mic sau mai mare de a se transforma in cancer de piele. Toti nevii congenitali trebuie examinati periodic de catre un specialist pentru a se monitoriza evolutia lor si a se aprecia daca trebuie excizati sau nu;
4. Petele cafe au lait: sunt pete pigmentare cafenii, de forma rotund - ovalara ce pot sa fie observate de la nastere sau care pot sa apara in primii ani de viata. Prezenta lor in numar mare poate fi sugestiva pentru o afectiune genetica importanta, neurofibromatoza von Recklinghausen, caracterizata prin anomalii de dezvoltare a tesutului nervos.
Originea hiperpigmentarilor circumscrise si cauza lor exacta nu este cunoscuta. Specialistii cred insa ca este vorba de o distributie anormala a celulelor pigmentare (melanocite) ale tegumentului (cele care contin melanina). Melanina este pigmentul care da culoarea pielii si care se pare ca in aceste pete este mult mai concentrat.
Hiperpigmentarile de acest tip nu sunt insotite de o simptomatologie anume, in cazul in care apar izolat si nu in cadrul unor sindroame genetice. Pacientul nu este deranjat fizic de ele, insa daca localizarea lor este la nivelul fetei sau zonelor descoperite, pot fi inestetice. Pielea isi poate modifica structura si textura la nivelul petei: poate fi mai aspra, mai ridata sau pot sa apara modificari de relief cutanat.
Petele hiperpigmentare se diagnosticheaza clinic: medicul le analizeaza aspectul si daca este cazul poate decide sa le biopsieze. Pentru biopsie se recolteaza un fragment tisular care este apoi trimis spre analiza laboratorului de histopatologie. Rezultatul poate stabli daca tumora respectiva este benigna sau are caractere de malignitate.
Petele hipercrome benigne nu necesita un tratament de specialitate. Ele pot fi acoperite cu un machiaj corespunzator, daca este cazul si sunt foarte inestetice. Daca exista riscul de malignizare, atunci conduita terpeutica se modifica si poate aparea indicatia de excizie. Specialistii recomanda pacientilor sa verifice atent si periodic acest tip de pete si sa se prezinte la medic daca apar modificari de forma, aspect, consistenta a pielii, daca tumora se extinde sau suprafata ei se ulcereaza, sangereaza.
Daca apare inflamatie, durere,prurit pacientul trebuie sa se prezinte la medic in vederea investigarii si tratarii corecte a leziunii. Aparitia petelor hipercrome nu poate fi prevenita insa pot fi prevenite o serie de complicatii ale acestora prin evitarea expunerii la soare, folosirea unei creme cu factor de protectie solar, evitare agresarii zonelor hiperpigmentate.

SURSA 03

Culoarea pielii, variatiile ei au interesat de-a lungul timpului mai ales din punct de vedere estetic si, din pacate, uneori rasial. Totusi, ele ascund modificari patologice, uneori importante, la nivelul tegumentului sau manifestari ale unei afectiuni generale.
Tulburarile pigmentare se pot manifesta printr-o accentuare a coloratiei (hiperpigmentare) sau printr-o diminuare a acesteia (hipopigmentare) si pot fi localizate sau generalizate. În general, cand ne referim la tulburarile de pigmentatie, ne gandim la principalul pigment al pielii – melanina –, secretat de celulele melanocitare ale pielii, cu rol esential in protectia solara si care secundar da culoare pielii, parului, genelor, ochilor (care pot fi la randul lor afectate in tulburarile de pigmentare). Totusi, la nivelul pielii mai exista si alti pigmenti, cum ar fi carotenul, care are culoare galben.
Albinism
Hipopigmentarea presupune scaderea pigmentului pielii sau a celulelor producatoare. Ea poate fi totala si generalizata in albinism, o maladie genetica ce se caracterizeaza prin decolorarea pielii, parului, genelor si irisului, asociata cu diverse afectiuni oftalmologice. Pentru aceasta afectiune nu exista un tratament specific, persoana in cauza trebuie sa evite expunerea la soare si sa se protejeze corespunzator prin imbracaminte adecvata, ochelari si creme de protectie solara.
Hiperpigmentarea poate fi difuza sau localizata, sub forma de zone focale mai mari, alunite, pete, pistrui, semne din nastere. Hiperpigmentarea difuza este cauzata de o afectiune generala: boala Addison (disfunctie suprarenala), afectiuni tiroidiene, hemocromatoza (depozite anormale de fier), ciroza biliara primara, sclerodermia. Leziunile locale pot fi date de o afectiune dermatologica (infectii fungice, lichen plan, eczema, melanom malign) sau pot fi semne ale unei boli generale (diabet zaharat, ovar polichistic) sau chiar o reactie adversa la unele medicamente (amiodarona, chimioterapice, tetraciclina, unele antiinflamatoare nesteroidiene, barbiturice).
Femeile insarcinate
Cea mai frecventa este probabil cloasma (melasma), care apare la femeile insarcinate si uneori la cele care urmeaza un tratament cu contraceptive orale. Petele brune sunt simetrice, localizate pe frunte, obraji, deasupra buzei superioare si dispar dupa nastere.
Pentru precizarea diagnosticului etiologic se face un consult dermatologic, completat, daca e nevoie, cu o biopsie a pielii si eventual investigatii in domeniul endocrin, hepatic, ginecologic. Tratamentul se va face diferentiat (crioterapie, laser, creme de inalbire etc.).
VITILIGO. Diminuarea pigmentului pielii este caracteristica unei afectiuni, mai raspandita de aceasta data, numita vitiligo, maladie cu etiologie genetica si posibil autoimuna, ce afecteaza 0,5%-1% din populatie. Vitiligo se caracterizeaza prin aparitia unor arii de depigmentare bine delimitate, localizate mai ales pe fata, degete, palme, coate, genunchi, axila, zona ano-genitala si inghinala.
FĂRĂ SOARE. Leziunile provocate de vitiligo sunt mult mai vizibile la indivizii cu un tegument natural de o nuanta mai inchisa. Toti pacientii trebuie sa evite soarele si, in functie de gravitatea bolii, exista mai multe posibilitati de tratament: creme cu corticosteroizi, terapia PUVA, depigmentarea tegumentului neafectat, autotransplanturi de piele.


Alte informatii:   Hiperpigmentarea , boala Addison , melasma
  Comenteaza medicale
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza acum si expediaza comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10


Medicale
Vitiligo ...
Vitiligo este o afectiune cronica a pielii caracterizata prin aparitia unor pete albe cu contur precis pe diferite parti ale corpului. Aceste pete sunt depigmentate datorita distrugerii melanocitelor – celulele responsabile pentru pigmentarea pielii. Depigmentarea poate fi mai mult sau mai ...
Impetigo afecteaza in special prescolarii si scolarii ...
Anumite infectii sunt dezvoltate mai usor de copii decat de adulti. De acest lucru se face responsabil sistemul imunitar, care la cei mici nu este atat de puternic, precum si faptul ca este destul de greu sa controlam constant comportamentul de respectare a igienei al micutilor. Impetigo este una ...
Vitiligo ascunde o dereglare interna ...
De vitiligo sufera aproximativ trei la suta dintre oameni. Petele albe precum laptele de pe corp pot aparea la orice virsta (adesea au un caracter de familie, mostenit sau pot aparea dupa o trauma neobisnuita, mai ales la cap), intr-o cantitate nelimitata si pe orice portiune de piele. Aceasta pata ...
Infectia micotica - boala provocata de ciuperci ...
Micoza reprezinta un nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice. Termenul general de micoze se refera la boli produse de mai multe specii de microorganisme care se numesc fungi, mucegaiuri, levuri sau ciuperci microscopice. Aceste microorganisme saprofite se gasesc in ...
Hiperhidroza, cresterea anormala a secretiei sudorale ...
Hiperhidroza, cresterea anormala a secretiei sudorale se poate clasifica dupa: 1) Cauze: Hiperhidroza primara-esentiala Hiperhidroza secundara 2) Localizare: Hiperhidroza localizata Hiperhidroza generalizata Hiperhidroza localizata de obicei este simetrica, atinge fata , axilele,palmele si ...
Leziunea herpetica este cauzata de virusul herpes ...
Chiar daca nu te-ai trezit niciodata cu o bubita mica la buza, este imposibil sa nu fi auzit de asa numitul herpes. Pe cat este de suparator, pe atat este de inestetic. Trebuie sa pleci la o intalnire, dar iti este jena de iubitul tau, sa te vada cu minunatia pe buza de jos, ai copil mic si-ti este ...
Boala Lyme ...
Boala Lyme este o infectie bacteriana care se transmite prin intepatura de capusa. Simptomele cel mai acesea intilnite sunt febra, oboseala, cefalee si eritem.Deoarece aceste simptome sunt intilnite si in numeroase alte boli, trebuie facut un examen diferential inainte de a pune un diagnostic. ...


Hiperpigmentarea duce la modificari de culoare ale pielii

Anunturi Gratuite   |   Vanzari auto   |   Anunturi Gratuite   |   Anunturi
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

medicale footer

2009 - 2014 Romedicale.ro