Hipogonadismul masculin poate aparea la orice varsta

Publicitate

Hipogonadismul masculin, uneori denumit deficit de testosteron, este rezultatul unei incapacitati a testiculelor de a produce testosteron, spermatozoizi sau ambele. Hipogonadismul poate aparea la orice varsta, uneori chiar inainte de nastere. Sunt afectati aproximativ 1 din 500 de baieti si barbati. Cele doua tipuri fundamentale de hipogonadism masculin sunt insuficienta testiculara primara, determinata de o anomalie testiculara, si insuficienta testiculara secundara, care este rezultatul unei probleme la nivelul hipotalamusului sau a glandei hipofize. În insuficienta testiculara secundara, testiculele sunt normale, dar ele functioneaza anormal datorita unei lipse de stimulare din partea hormonilor hipofizari.
Cauzele hipogonadismului masculin
Ambele forme de hipogonadism masculin pot avea multe cauze. Este importanta stabilirea celei exacte, pentru a putea fi prescris tratamentul adecvat.
Cauzele frecvente de hipogonadism masculin primar cuprind: sindromul Klinefelter, o anomalie congenitala la nivelul cromozomilor sexuali, testiculele necoborate, prea mult fier in sange, o leziune a testiculelor, oreion, antecedente de hernie operata, tratamentul cancerului prin chimioterapie sau radioterapie.
Cauzele hipogonadismului secundar cuprind: sindromul Kallmann, o afectiune hipotalamica, tumorile hipofizare, alte afectiuni ale hipofizei, medicamente, inclusiv unele medicamente psihiatrice, imbatranirea normala.
Cat de grav este hipogonadismul masculin
Efectele hipogonadismului masculin sunt determinate in primul rand de stadiul din viata in care apar. În timpul dezvoltarii fetale, hipogonadismul poate afecta dezvoltarea organelor sexuale externe, ceea ce duce la o afectiune denumita intersexualitate, in care sexul nou-nascutului nu este clar prin simpla examinare fizica. Atunci cand hipogonadismul apare in timpul pubertatii, poate incetini cresterea si altera dezvoltarea multor caractere sexuale secundare. Un baiat care are aceasta afectiune ar putea sa nu dezvolte o masa musculara mai mare, o voce mai groasa sau par pe corp. Penisul si testiculele ar putea sa nu creasca. Modificarea dezvoltarii scheletului poate duce la aparitia unor maini si picioare anormal de lungi, disproportionate de inaltimea corpului.
La adulti, hipogonadismul poate determina disfunctia erectila si infertilitatea. De asemenea, poate duce la diminuarea parului facial si de pe corp, subtierea pielii, dezvoltarea sanilor (ginecomastie) si diminuarea masei osoase. Suplimentar, hipogonadismul poate fi acompaniat de modificari mentale si emotionale, cum sunt modificarile de dispozitie, iritabilitatea, diminuarea apetitului sexual si depresia.
Diagnostic
Diagnosticul si tratamentul precoce pot fi utile in cazul baietilor pentru prevenirea pubertatii intarziate si in cazul adultilor pentru prevenirea osteoporozei si a altor riscuri legate de hipogonadismul netratat. Diagnosticul hipogonadismului este bazat pe simptome si pe rezultatele analizelor de laborator care masoara nivelurile de testosteron. Trebuie facute studii suplimentare pentru determinarea cauzei. Acestea pot cuprinde determinari hormonale, analiza spermei, imaginerie hipofizara, studii genetice si biopsie testiculara.
Tratamentul
depinde de cauza. Administrarea testosteronului pe cale injectabila, prin plasturi sau gel, este eficienta pentru restaurarea nivelurilor normale de testosteron. La baieti, acest tratament poate stimula pubertatea. Nu exista nici un tratament eficient care sa refaca productia de spermatozoizi, in cazul in care aveti hipogonadism primar. in cazul in care afectiunea care sta la baza este o problema hipofizara, administrarea hormonilor hipofizari poate stimula productia de spermatozoizi si reinstaura fertilitatea. Prezenta unei tumori hipofizare poate face necesara indepartarea ei pe cale chirurgicala, tratament medical sau tratament de substitutie hormonala.

SURSA 02

Hipogonadismul masculin este o afectiune potrivit careia organismul nu produce suficient hormon sexual masculin – testosteron. Un procent destul de ridicat din populatia globala poate suferi de aceasta afectiune - testosteronul jucand un rol vital in cresterea la persoanele de sex masculin si dezvoltarea din timpul pubertatii.
Efectele testosteronului incep dupa conceptie, stimuland formarea organelor sexuale masculine.
Hormonul continua sa joace un rol important de-a lungul pubertatii si la adult prin determinarea aparitiei caracterelor sexuale secundare si mentinerea dorintei sexuale.
Unii barbati se nasc cu hipogonadism sau afectiunea poate apare mai tarziu in timpul vietii datorita unor leziuni sau a unor infectii. Efectele – si cum pot fi indepartate – depind de cauzele hipogonadismului si momentul din timpul vietii in care acesta apare.
In timpul dezvoltarii fatului, un nivel scazut de testosteron poate determina formarea incompleta a organelor sexuale. Un nivel scazut de testosteron inainte de pubertate, poate afecta permanent cresterea si dezvoltarea. Dupa pubertate, aparitia hipogonadismului cel mai probabil va cauza probleme temporare care se amelioreaza cu tratament.
Unele forme de hipogonadism pot fi tratate cu terapie de substitutie cu testosteron.
Simptome
Hipogonadismul poate apare in timpul dezvoltarii fetale, al pubertatii sau la adult. In functie de momentul in care apare, semnele si simptomele difera.
Dezvoltarea fetala
Daca organismul nu produce suficient testosteron in timpul vietii intrauterine, cresterea organelor sexuale externe poate fi afectata. In functie de momentul aparitiei si de nivelul de testosteron, un copil care din punct de vedere genetic este de sex masculin, se poate naste cu:
- organe genitale de tip feminin;
- ambiguitate genitala (organe care nu sunt in mod clar nici feminine, nici masculine);
- organe genitale masculine subdezvoltate.
La pubertate
In timpul pubertatii hipogonadismul masculin poate incetini cresterea si afecta dezvoltarea. Poate determina:
- o dezvoltare scazuta a masei musculare;
- absenta ingrosarii vocii;
- pilozitate corporala slab dezvoltata;
- penis si testicule nedezvoltate corespunzator;
- crestere excesiva a membrelor superioare si inferioare in comparatie cu trunchiul;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia).
La adult
La barbatul adult, hipogonadismul poate altera anumite caracteristici fizice masculine si poate afecta functia reproductiva. Semnele si simptomele pot include:
- disfunctie erectila;
- infertilitate;
- scaderea pilozitatii corporale si faciale;
- cresterea tesutului adipos;
- scaderea in marime si fermitate a testiculelor;
- scaderea masei musculare;
- dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastia);
- scaderea masei osoase (osteoporoza).
Hipogonadismul poate determina, de asemeni, modificari mentale si emotionale. Pe masura ce nivelul de testosteron scade, barbatii pot experimenta manifestari asemanatoare cu instalarea menopauzei la femei (andropauza):
- oboseala;
- scaderea dorintei sexuale;
- dificultati de concentrare a atentiei;
- bufeuri de caldura;
- iritabilitate;
- depresie.
Cauze
Hipogonadismul masculin inseamna ca testiculele nu produc suficient testosteron. Exista doua tipuri principale de hipogonadism:
1. Primar.
Acest tip de hipogonadism – cunoscut si sub numele de insuficienta testiculara primara – isi are originea intr-o afectiune a testiculelor.
2. Secundar.
Acest tip de hipogonadism indica o problema a hipotalamusului (o parte a creierului) sau a glandei pituitare (hipofiza) – care coordoneaza secretia de testosteron a testiculelor. Hipotalamusul produce hormonul eliberator de gonadotropina, care semnalizeaza glandei pituitare sa produca hormon foliculostimulant (FSH) si hormon luteinizant (LH). Hormonul luteinizant semnalizeaza testiculului sa produca testosteron.
Oricare dintre cele doua tipuri de hipogonadism poate fi determinat de caracteristici mostenite (congenitale) sau de tulburari ce au aparut mai tarziu in viata, cum ar fi leziuni traumatice sau infectii (dobandite).
Hipogonadismul primar
Principalele cauze ale hipogonadismului primar sunt:
1. Sindromul Klinefelter
Acest simdrom este rezultatul unei anomalii congenitale la nivelul cromozomilor sexuali, X si Y. In mod normal un barbat are un cromozom X si un cromozom Y. In cazul sindromului Klinefelter doi sau mai multi cromozomi X sunt prezenti alaturi de cromozomul Y. Cromozomul Y contine material genetic care determina sexul copilului si dezvoltarea sexuala a acestuia. Cromozomii X care apar in plus in cazul sindromul Klinefelter determina o dezvoltare anormala a testiculelor, care va duce la un nivel scazut de testosteron.
2.Testiculele necoborate
In viata intrauterina, testiculele se dezvolta in interiorul abdomenului si in mod normal coboara la locul lor permanent, in scrot, cu doua luni inainte de nastere. Exista copii la care unul sau ambele testicule nu sunt coborate in scrot la nastere. Aceasta conditie deseori se corecteaza de la sine in primii ani de viata, fara nici un tratament. Daca nu este corectata cand copilul este mic, afectiunea poate determina o malfunctie a testiculelor si implicit o productie scazuta de testosteron.
3. Orhita urliana
Daca infectia urliana a glandelor salivare (oreion) cuprinde si testiculele (orhita) si apare la adolescent sau la adult, poate determina leziuni pe termen lung ale tesutului testicular. Este afectata astfel functionarea testiculara si productia de testosteron.
4. Hemocromatoza
O cantitate prea mare de fier in sange poate determina insuficienta testiculara sau disfunctie a glandei pituitare, afectand productia de testosteron.
5. Leziuni traumatice ale testiculelor.
Datorita localizarii lor in afara abdomenului, testiculele sunt expuse la leziuni traumatice. Leziunile traumatice ale tesutului testicular normal dezvoltat pot determina hipogonadism. Lezarea unui singur testicul poate sa nu afecteze productia de testosteron.
6. Tratamentul pentru cancer
Chimioterapia si terapia prin iradiere pentru tratamentul cancerului pot interfera cu producerea de testosteron si sperma. Efectele tratamentelor sunt deseori temporare, dar poate apare si infertilitatea permanenta. Desi multi barbati redobandesc fertilitatea la cateva luni dupa incheierea tratamentului, congelarea spermei inainte de inceperea tratamentului pentru cancer este o optiune pe care o iau in considerare multi barbati.
7. Imbatranirea
Barbatii mai invarsta au in mod normal un nivel de testosteron mai scazut decat barbatii tineri. Odata cu inainterea in varsta exista o scadere lenta si continua a productiei de testosteron. Ritmul in care nivelul de testosteron scade variaza de la barbat la barbat. Aproximativ 30% dintre barbatii cu varsa peste 75 de ani au un nivel de testosteron sub limita normala.
Hipogonadismul secunda. In hipogonadismul secundar, testiculele sunt normale dar functioneaza anormal datorita unor probleme ale glandei pitiutare sau a hipotalamusului.Exista mai multe afectiuni care pot da hipogonadism secundar printre care se afla si:
1. Sindromul Kallmann
Dezvoltarea anormala a hipotalamusului – zona a creierului care controleaza secretia hormonilor hipofizari – poate determina hipogonadism. Aceasta anomalie se asociaza cu dezvoltarea incompleta a simtului mirosului – anosmia.
2. Tulburari ale glandei pituitare
O anormalitate a glandei pituitare poate impiedica eliberarea de hormoni din aceasta glanda spre testicule, afectand productia normala de testosteron. O tumora hipofizara sau alt tip de tumora cerebrala localizata langa glanda hipofiza poate determina deficienta de testosteron si de alti hormoni. De asemeni, tratamentul pentru o tumora cerebrala cum ar fi chirurgia sau radioterapia poate afecta functionarea hipofizei si determina aparitia hipogonadismului.
3. Afectiuni inflamatorii
Anumite boli inflamatorii cum ar fi sarcoidoza, histiocitoza, tuberculoza si unele infectii fungice pot implica hipotalamusul sau glanda hipofiza si sa afecteze productia de testosteron, determinand hipogonadism.
4. HIV/SIDA
Virusul poate duce la nivele scazute de testosteron prin afectarea hipotalamusului, hipofizei sau testiculului.
5. Medicatia
Folosirea anumitor medicamente, cum ar analgezice opioide si unii hormoni pot afecta producerea de testosteron.
6. Obezitatea
Supraponderabilitatea importanta, la orice varsta, poate fi legata de hipogonadism.
Factori de risc
Factorii de risc pentru hipogonadism includ:
- sindromul Kallamann;
- testiculele necoborate in scrot la copilul mic;
- infectia urliana (oreion) care afecteaza testiculele;
- leziuni traumatice ale testiculelor;
- tumori pituitare sau tumori testiculare;
- HIV/SIDA;
- Sindromul Klinefelter;
- hemocromatoza;
- istoric medical de chimioterapie sau radioterapie.
Hipogonadismul poate fi mostenit. Medicul trebuie informat despre o eventuala prezenta a afectiunilor mentionate mai sus in istoricul familial al pacientului.
Consultul medical
Se recomanda consult medical imediat la primele semne de hipogonadism masculin. Determinarea cauzei hipogonadismului este un pas important in obtinerea unui tratament adecvat.
Poate fi nevoie de un consult endocrinologic, la un medic specializat in afectiunile glandelor endocrine (glande cu secretie interna). Daca medicul de familie suspicioneaza prezenta unei astfel de afectiuni, poate trimite pacienul la un endocrinolog.
Teste si diagnostic
Se poate face o testare a nivelului de testosteron din sange daca pacientul are semne si simptome de hipogonadism. Detectarea precoce a afectiunii la baieti poate preveni problemele determinate de intarzierea pubertatii. Diagnosticul si tratamentul precoce la barbati ofera o mai buna protectie impotriva osteoporozei si altor afectiuni asociate hipogonadismului.
Medicii stabilesc diagnosticul de hipogonadism pe semnele si simptomele prezente si pe valorile testosteronului seric Deoarece nivelul de testosteron variaza si in general este mai ridicat dimineata, de obicei prelevarea de sange pentru testare se face dimineata. Daca testele confirma un nivel scazut de testosteron, testarile ulterioare vor determina cauza afectiunii: testiculara sau hipofizara.
In functie de semnele si simptomele specifice, teste aditionale pot arata cauza.
Aceste analize pot include:
- testare hormonala;
- analiza spermei (spermograma);
- imagistica pentru glanda pituitara;
- teste genetice;
- biopsie testiculara.
Dozarea testosteronului este importanta si in tratarea hipogonadismului, deoarece ajuta medicul sa determine doza potrivita de medicamente, atat initiala cat si de intretinere.
Complicatii
Complicatiile hipogonadismului difera in functie de varsta la care apare – in viata intrauterina, la pubertate sau la adult.
1. In timpul dezvoltarii fetale
Daca apare in aceasta perioada, copilul se poate naste cu ambiguitate genitala sau organe genitale anormale.
2. La pubertate
Daca se dezvolta inainte de pubertate, pot apare absenta pilozitatii corporale si crestere incetinita a penisului si testiculelor.
3. La adult
Infertilitatea, disfunctia erectila, scaderea apetitului sexual, oboseala, scaderea masei musculare sau slabiciune musculara, sani mariti de volum (ginecomastie), rarirea pilozitatii corporale si osteoporoza sunt complicatiile posibile ale hipogonadismului la adult.
Tratament
Adulti
Tratamentul hipogonadismului depinde de cauze si de posibilitatea aparitiei infertilitatii.
1. Terapia substitutiva cu testosteron
Pentru hipogonadismul determinat de insuficienta testiculara, medicii pot folosi hormoni de substitutie. Acestia pot restabili functia sexuala, intari musculatura si preveni pierderea osoasa. In plus pacientii tratati cu testosteron beneficiaza de o crestere a energiei, a apetitului sexual si a starii de bine in general.
Daca o problema hipofizara este cauza, administrarea de hormoni hipofizari poate stimula producerea spermei si restabili fertilitatea. Terapia substitutiva cu testosteron poate fi folosita daca fertilitatea nu este o problema. O tumora hipofizara poate necesita o indepartare chirurgicala, medicatie, iradiere si tratament de substitutie pentru ceilalti hormoni.
2. Reproducerea asistata
Desi deseori nu exista un tratament eficient pentru restabilirea fertilitatii la barbatii cu hipogonadism primar, tehnicile de reproducerea asistata poate fi de ajutor. Aceasta tehnologie cuprinde o varietate de tehnici create pentru a ajuta cuplurile care nu au avut succes in conceperea unor copii.
La baieti
Tratamentul substitutiv cu testosteron
La baieti aceasta terapie poate stimula pubertatea si dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare, cum ar fi cresterea masei musculare, cresterea barbii si a parului pubian, cresterea penisului. Hormonii hipofizari pot fi folositi pentru a stimula cresterea testiculelor. O doza initiala scazuta de testosteron, crescuta gradual, poate ajuta la evitarea efectelor secundare.
Tipuri de tratament substitutiv cu testosteron
Exista mai multe moteode de administrare a testosteronului. Alegerea unui tip specific de terapie depinde de preferinta pentru o anume cale de administrare, efectele secundare si cost.
Aceste metode sunt:
- Administrare injectabila.
Injectiile cu testosteron sunt sigure si eficiente. Injectiile se administreaza intramuscular o data la doua saptamani. Simptomele pot apare si dispare in intervalul dintre doze. Pacientul sau un membru al familiei poate invata sa administreze injectiile acasa; sau acestea pot fi facute de o asistenta medicala.
- Plasturele.
Plasturele care contine testosteron se aplica in fiecare seara pe spate, abdomen, partea superioara a bratului sau coapsa. Locul aplicarii va fi diferit de fiecare data pentru a mentine un interval de sapte zile intre aplicarile pe acelasi loc, evitandu-se astfel reactiile locale la plasture.
- Gelul.
Acesta se poate aplica prin masare pe piele la nivelul abdomenului, partii superioare a bratului si umar. Pe masura ce gelul se usuca, testosteronul se absoarbe prin piele. Terapia substitutiva cu testosteron prin aplicarea de gel se pare ca are mai putine reactii negative cutanate decat aplicarea plasturelui. Se recomanda ca pacientul sa nu faca baie sau dus cateva ore dupa aplicarea gelului pentru a fi sigur ca s-a absorbit. Un efect secundar potential al gelului este posibilitatea de a transfera medicatia partenerului. Acest lucru poate fi evitat prin evitarea contactului piele pe piele pana cand gelul este complet uscat sau prin acoperirea zonei dupa aplicarea gelului.
- Gingie si obraz (cavitatea bucala).
Striant-ul, o cantitate mica de substanta asemanatoare chitului, elibereaza testosteron prin regiunea vestibulara superioara, zona in care gingiile se unesc cu buza superioara (in cavitatea bucala). Acest produs se lipeste rapid de gingie si in contact cu saliva se inmoaie si capata consistenta de gel, permitand testosteronului sa fie absorbit in sange. Efectele secundare pot include iritatia gingiilor (gingivita) au durere, gust amar sau dureri de cap.
- Administrare orala.
Administrarea orala a testosteronului nu se recoamnda pentru terapie pe termen lung. Acest tip de administrare poate determina afectiuni hepatice, poate creste nivelul de colesterol si riscul pentru afectiuni cardiace.
Terapii adjuvante
1. Prevenirea osteoporozei
Daca hipogonadismul apare la adult, sunt necesare modificari ale stilului de viata si ale dietei pentru a preveni osteoporoza. Exercitiul fizic regulat si administrarea de calciu si vitamina D pentru mentinerea mesei osoase sunt masuri importante pentru reducerea riscului de osteoporoza. Doza recomandata de calciu este de 1000 mg pe zi la barbatii cu varsta sub 65 de ani si 1500 mg pe zi la barbatii de peste 65 de ani. Toti pacientii ar trebui sa ia intre 400 si 800 UI de vitamina D pe zi.
2. Educarea in ce priveste disfunctia erectila si infertilitatea
Aceste afectiuni determinate de hipogonadism pot duce la aparitia unor probleme psihologice si relationale.
3. Reducerea stresului
Pacientul ar trebui sa discute cu medicul sau despre cum ar putea reduce anxietatea si stresul care insotesc aceste afectiuni. Multi barbati beneficiaza de pe urma consilierii psihologice sau familiale. Grupurile de suport pot ajuta pacientii cu hipogonadism si alte afectiuni asemanatoare sa faca fata unor situatii si incercari similare. De asemeni este important ca si restul familiei sa inteleaga ce inseamna hipogonadismul.
4. Adaptarea cu noua situatie
Adolescentii cu hipogonadism pot simti?ca nu se pot adapta in grupul de aceeasi varsta. Terapia substitutiva cu testosteron poate declansa pubertatea. Cand se acorda timp pentru adaptarea la modificarile fizice si noile emotii, acesta poate fi un tratament eficient.

SURSA 03

Hipogonadismul o afectiune manifestata prin producerea insuficienta sau chiar deloc de testosteron, hormonul ce joaca un rol vital in cresterea si dezvoltarea masculina la pubertate. Afectiunea poate aparea la nastere sau poate fi dezvoltata dupa aceea, de-a lungul vietii dupa o infectie sau un accident. Efectele depind bineinteles de cauza in care a aparut hipogonadismul.
Simptome
Daca corpul nu produce destul testosteron in timpul dezvoltarii fetale, rezultatul poate fi organe sexuale marite. Depinzand de momentul in care afectiunea apare si de cantitatea de testosteron prezent, un copil nascut cu hipogonadism poate prezenta:
- organe sexuale feminine
- organe sexuale ambigue: nu se poate sesiza daca sunt masculine sau feminine
- organe sexuale nedezvoltate
Hipogonadismul la pubertate
Daca apare la pubertate, hipogonadismul poate incetini cresterea, poate afecta dezvoltarea si poate cauza:
- dezvoltare slaba a masei musculare
- lipsa ingrosarii vocii specifice barbatilor
- cresterea insuficienta de par pe corp
- organe sexuale slab dezvoltate
- crestere excesiva a bratelor si picioarelor comparativ cu constitutia trupului
- dezvoltarea glandelor mamare
Hipogonadismul la adolescenta
La baietii aflati la adolescenta hipogonadismul poate altera anumite trasaturi fizice masculine si poate afecta functia de reproducere. Simptomele specifice sunt:
- disfunctie erectila: incapacitatea barbatului de a avea sau de a mentine o erectie
- infertilitate
- nedezvoltarea masei musculare
- crestere insuficienta a parului pe corp sau pe barba
- dezvoltarea tesutului mamar
- pierderea masei osoase (osteoporoza)
Hipogonadismul poate cauza schimbari atat la nivel fizic, cat si mental. Prin scaderea testosteronului, barbatii pot experimenta aceleasi simptome ca si femeile aflate la menopauza printre care: oboseala, dificultati de concentrare, apetit sexual scazut.
Daca prezinti una din afectiunile de mai jos, riscul de a dezvolta hipogonadism este mai mare:
- sindromul Kallmann
- sidromul Klinefelter
- Sida
- tumori testiculare sau pituitare
- hemocromatoza
- accident la testicule
- dupa chemoterapie sau terapie cu radiatii
Tratament
Daca prezentati simptomele de mai sus, este cazul sa va prezentati la medic pentru a va trata.
Pentru hipogonadismul cauzat de insuficienta testiculara, medicii pot recomanda un tratament de substituire hormonala cu testosteron. Acest gen de terapie poate restaura functia sexuala, creste apetitul sexual, poate intari masa musculara, poate preveni pierderea masei osoase, poate restaura productia de sperma si astfel fertilitatea.
Substituirea hormonala se poate face prin injectare, prin patchuri ce contin testosteron, prin gel sau oral dar nu pe termen lung deoarece poate cauza probleme cu ficatul, poate creste colesterolul sau poate provoca boli de inima.

Alte informatii: Hipogonadismul masculin , infertilitatea , testosteronul