Printeaza

Apendicectomia - inlaturarea chirurgicala a apendicelui vermiform

Ce este apendicectomia?
Singurul tratament pentru apendicita este interventia chirurgicala de extirpare a apendicelui (apendicectomie). Scopul este indepartarea apendicelui inainte ca acesta sa se perforeze si sa se raspandeasca infectia in abdomen (peritonita). Operatia de indepartare a apendicelui poate fi efectuata in doua moduri - laparoscopic sau clasic (cu abdomen deschis).
Cum se face o apendicectomie?
In timpul apendicectomiei clasice, se face o incizie de patru pana la zece cm in piele si in straturile abdomenului din zona apendicelui. Chirurgul patrunde in abdomen si cauta apendicele, de obicei situat in partea de jos, in dreapta abdomenului. Dupa examinarea zonei din jurul apendicelui, pentru a fi sigur ca nu mai exista alta problema, se indeparteaza apendicele. Acest lucru se face prin eliberarea apendicelui de legaturile prin care este atasat de intestinul gros (mai precis de prima parte a colonului – cecul), taind apendicele de la colon si suturand (cosand) orificiul din colon. Daca exista un abces, puroiul poate fi drenat prin tuburi de dren (tuburi din plastic care merg de la abces prin piele, spre afara). Apoi se inchide incizia abdominala.
In procedura laparoscopica chirurgul insereaza un laparoscop - un tub de grosimea unui creion, cu sistem de iluminare propriu si cu o camera video miniaturala - in abdomen printr-un instrument gol in interior (numit trocar). Este necesara doar o mica incizie. Camera video reda imaginea marita a interiorului abdomenului pe un monitor. Aceasta ii permite chirurgului sa vada operatia in detaliu. Pentru indepartarea apendicelui chirurgul foloseste instrumente mici introduse prin una sau doua incizii abdominale. In general, chirurgia laparoscopica permite o recuperare mai rapida si o vindecare cu mai putine cicatrici. Un alt avantaj al laparoscopiei este acela ca permite chirurgului sa vada in cavitatea abdominala pentru a pune un diagnostic clar in cazurile in care exista dubii asupra diagnosticului de apendicita. De exemplu laparoscopia este foarte folositoare la femeile la menstruatie la care o ruptura a unui chist ovarian poate avea aspectul de apendicita.
Daca apendicele nu este rupt (perforat) in momentul operatiei, pacientul este trimis acasa din spital dupa o zi sau doua. Dar daca apendicele a perforat iar infectia s-a raspandit dincolo de apendice ori daca exista un abces va fi nevoie de o incizie mare astfel incat chirurgul sa poata curata cavitatea abdominala. Vi se vor administra antibiotice intravenos si va fi nevoie sa stati in spital pe perioada recuperarii. In general, pacientii cu perforatie a apendicelui sunt mai grav bolnavi decat cei fara perforatie. Dupa operatie, sederea in spital este prelungita intre 4 si 7 zile, mai ales daca a intervenit peritonita.
Uneori medicul recomanda interventia chirurgicala chiar daca nu este sigur ca aveti apendicita. Operatia elimina riscul perforarii apendicelui. Daca sunteti operat si apendicele este normal, acesta va fi indepartat, totusi, pentru a nu crea probleme ulterioare.
Care sunt complicatiile apendicectomiei?
Cea mai serioasa complicatie a apendicitei este infectia stratului interior al cavitatii abdominale (peritonita). Aceasta survine daca apendicele se rupe (perforeaza) iar continutul intestinelor si bacteriile din intestin invadeaza cavitatea peritoneala. Cand are loc acest lucru, se poate sa va simtiti brusc mai bine. Dar, curand dupa aceea, intregul abdomen devine balonat cu gaze si fluide si il veti simti strans, tare si sensibil la pipait. Veti simti durere in abdomen dar s-ar putea sa nu fie durerea puternica si localizata de la apendicita. In plus s-ar putea sa nu puteti elimina gaze intestinale sau sa nu puteti avea miscarile normale ale intestinelor din cauza inflamatiei. Alte semne si simptome pot fi febra, setea si cantitate mica de urina. Peritonita este o urgenta medico-chirurgicala. Daca dvs. sau un membru al familiei prezentati semne de infectie abdominala mergeti imediat la spital. Chiar cu tratament prompt, peritonita poate fi foarte grava.
O complicatia frecventa a apendicectomiei este infectarea inciziei chirurgicale. Astfel de infectii variaza in gravitate de la usoare, cu roseata si sensibilitate a inciziei, la moderate, necesitand antibiotice sau severe, necesitand antibiotice si tratament chirurgical. Ocazional inflamarea si infectarea apendicelui este atat de grava incat chirurgul nu va inchide incizia la sfarsitul operatiei deoarece rana este deja infectata. In schimb, se amana inchiderea chirurgicala mai multe zile pentru a permite infectiei sa scada cu terapie prin antibiotice si pentru a reduce riscul ca ea sa apara in interiorul abdomenului. Acest lucru se explica prin faptul ca bacteriile cele mai fecvente din intestin sunt anaerobe, adica traiesc fara oxigen si oxigenul le face rau. Iata de ce o astfel de rana se vindeca mai bine lasata deschisa, la aer. O alta complicatie a apendicectomiei este abcesul, colectarea puroiului in zona apendicelui. Abcesul intraperitoneal se trateaza prin terapie cu antibiotice si drenare chirurgicala.

SURSA 02

Apendicita este inflamatia apendicelui (o prelungire mica, ca un saculet, in forma de deget, care este atasat de intestinul gros). Specialistii nu inteleg in totalitate care este rolul apendicelui. La marea majoritate a persoanelor, apendicele nu cauzeaza nici un fel de probleme. Totusi, in mod ocazional, la nivelul acestuia se pot acumula bacterii, devenind tumefiat si infectat. In cazul in care apendicele infectat nu este indepartat chirurgical, infectia poate duce la fisurarea sau ruperea apendicelui. Acest fapt duce la raspandirea infectiei in cavitatea abdominala, determinand peritonita. Peritonita este o afectiune serioasa care necesita un tratament de urgenta.
Aproximativ 8 din 100 persoane fac apendicita. Apare cel mai frecvent intre varstele de 10 si 30 ani, dar poate surveni in orice moment la vietii.
Cauze
Nu se stie exact de ce unele persoane fac apendicita. Uneori, apendicele poate fi blocat de un fragment dintr-un aliment, samburi de fructe, de constipatie, de tumefierea tesuturilor, de paraziti sau bacterii care ajung aici din alta parte a organismului.
Simptome
Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominala. Aceasta durere poate semana cu o indigestie sau cu o miscare a intestinelor ori o trecere de gaze.
Poate fi o apendicita daca sunt prezente:
- durere abdominala; aceasta este initial in jurul ombilicului, dar se extinde in intreaga regiune abdominala
- in curs de cateva ore, durerea devine din ce in ce mai severa si apoi se deplaseaza mai jos de regiunea ombilicala sau pe partea dreapta (in cadranul inferior drept)
- durerea nu dispare si se accentueaza la miscare sau la tuse
- durerea poate fi in cadranul superior drept
- greturi insotite de varsaturi repetate; de asemenea poate fi prezenta pierderea apetitului alimentar
- constipatie, durere de spate, o febra usoara sau o meteorizare a abdomenului
- stare de oboseala si senzatie de pierdere a energiei.
Probabil nu este vorba de o apendicita daca durerea abdominala este sub forma de crampe si este insotita de diaree. Totusi, durerea sub forma de crampe si diareea pot aparea in apendicita, mai ales in cazul copiilor.
Unele persoane nu au simptome evidente. Persoanele invarsta, copiii mai mici de 2 ani si femeile insarcinate pot sa nu prezinte durere in cadranul inferior drept. Alte persoane pot simti durere in alte locuri deoarece apendicele lor este intr-o alta pozitie. Durerea abdominala este foarte frecventa.
Exista de asemenea numeroase afectiuni care dau simptome similare apendicitei. Totusi, deoarece apendicita se poate agrava intr-o perioada scurta de timp, se recomanda consultarea imediata a unui medic daca sunt prezente simptomele de mai sus. Tratamentul este mult mai usor daca apendicele nu s-a rupt. La majoritatea persoanelor, apendicele nu se rupe decat dupa cel putin 24 ore de prezenta a simptomelor.
Investigatii
Apendicita poate fi diagnosticata pe baza unui istoric medical, a unei examinari fizice, a examenelor de laborator si uneori a testelor imagistice. Apendicita poate fi greu de diagnosticat in special la copii, la femei insarcinate si la varstnici. Doctorul va pune intrebari in legatura cu simptomele prezente, inclusiv despre ordinea in care acestea au aparut si ce s-a intamplat inainte de a incepe durerea.
Poate fi nevoie ca doctorul sa introduca in anus un deget inmanusat (tuseu rectal), procedeu care ajuta la identificarea cauzei durerii. De asemenea va palpa abdomenul pentru a identifica durerea, in special cadranul inferior drept. Femeilor li se poate face o examinare pelvina pentru a se putea exclude alte cauze.
In timpul examenului fizic, doctorul va exercita o apasare la nivelul cadranului inferior stang al abdomenului pentru a vedea daca presiunea provoaca durere la nivelul cadranului inferior drept.
De asemenea pacientul se aseaza in pozitie culcata pe partea stanga si intinde piciorul drept pentru a se vedea daca aceasta pozitie este dureroasa. Doctorul va roti soldul drept inspre partea centrala a corpului pentru a vedea daca apare durere in regiunea apendicelui.
Poate fi necesara masurarea temperaturii. O crestere a temperaturii poate fi un semn ca apendicele s-a rupt. In unele cazuri, dupa efectuarea istoricului medical si a examinarii fizice, doctorul va lua decizia de a se interveni chirurgical.
Examene de laborator
Nu exista un examen de laborator specific pentru apendicita. Totusi, doctorul ar putea cere hemoleucograma (HLG) completa pentru a se identifica semnele de infectie si pentru a se exclude alte probleme. De asemenea, se mai poate face un test de urina (sumar de urina) pentru a se exclude o infectie de tract urinar sau o litiaza renala. Femeile vor face un test de sarcina pentru a exclude prezenta unei sarcini.
Teste imagistice
- radiografia abdominala poate fi primul test folosit pentru a se exclude alte cauze de durere abdominala
- ecografia abdominala poate fi utilizata pentru a se face fotografii ale apendicelui. Ecografia este folosita in special la femei deoarece poate ajuta la identificarea afectiunilor organelor reproducatoare. De asemenea, ea mai poate fi folosita la copii atunci cand simptomele nu sunt evidente. Pentru a se exclude apendicita, la ecografie trebuie sa se vada un apendice normal, cu un diametru de 6 mm sau mai mic. Totusi, apendicele nu se poate vedea intotdeauna la ecografie.
- tomografia computerizata poate fi utilizata in cazul in care diagnosticul de apendicita nu este sigur. CT-ul are o precizie mai mare decat ecografia in diagnosticarea apendicitei.
In general ecografia si tomografia computerizata sunt indicate in cazul in care diagnosticul de apendicita nu este cert. Specialistii au opinii diferite in ceea ce priveste eficacitatea ecografiei si a CT-ului in diagnosticul apendicitei. Unele studii sustin ca aceste teste imagistice ar trebui efectuate in toate cazurile, in timp ce altele afirma ca acestea nu sunt intotdeauna necesare.
Laparoscopia
Rareori poate fi necesara o laparoscopie. O camera video mica este plasata in interiorul abdomenului cu scopul vizualizarii organelor abdominale. Laparoscopia poate ajuta la diagnostic in cazul femeilor aflate la varsta fertila care nu au simptome evidente.
Tratament
Singurul tratament in cazul apendicitei este interventia chirurgicala, pentru a se indeparta apendicele (procedura denumita apendicectomie). Scopul este indepartarea apendicelui inainte ca acesta sa se rupa si infectia sa se raspandeasca in interiorul abdomenului, provocand peritonita.
In cazul in care doctorul nu este sigur ca este vorba de o apendicita, poate fi nevoie de cateva ore de asteptare, la domiciliu sau in spital, inainte de a se lua decizia unei interventii chirurgicale.
Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala efectuata cu scopul indepartarii apendicelui poate fi efectuata intr-unul din cele doua metode existente la ora actuala: prin laparoscopie sau prin metoda traditionala. Expertii nu au ajuns la o concluzie in ceea ce priveste care din cele doua metode este cea mai buna; acest lucru depinde de la persoana la persoana.
Interventia laparoscopica consta in 3 sau 4 taieturi mici sau incizii, pe cand apendicectomia traditionala consta intr-o singura incizie, mai mare.
Majoritatea persoanelor se simt mai bine imediat dupa operatie; unii pot chiar sa mearga acasa in aceeasi zi.
In situatia in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in interiorul abdomenului, poate fi nevoie de o perioada mai lunga de internare in spital. Tratamentul va consta in administrarea pe cale intravenoasa de lichide si de antibiotice.
De asemenea, poate fi necesara prelungirea internarii in cazul in care persoana respectiva are probleme de sanatate care se inrautatesc dupa interventia chirurgicala.
Uneori doctorul poate recomanda efectuarea unei operatii chirurgicale chiar daca nu este sigur ca este vorba de o apendicita. Interventia chirurgicala poate elimina insa probabilitatea existentei unui apendice rupt. In cazul in care se face operatia chirurgicala si apendicele este normal, acesta va fi totusi indepartat pentru a elimina posibilitatea aparitiei de probleme in viitor.
Tratament ambulator (la domiciliu)
In cazul in care exista suspiciunea unei apendicite, nu trebuie sa se incerce tratarea acesteia la domiciliu. In cazul in care nu este sigur ca durerea abdominala este provocata de o apendicita, se indica sa se verifice daca:
- durerea nu dispare: durerea provocata de apendicita incepe adesea in centrul abdomenului si se deplaseaza spre cadranul inferior drept
- exista senzatia ca varsaturile sunt inevitabile; varsaturile pot fi repetate si pot fi insotite de pierderea poftei de mancare
- exista febra de pana la 38,9 oC.
In cazul in care se considera ca apendicita este cauza durerii abdominale:
- se recomanda un consult medical de urgenta: in cazul apendicitei este foarte important sa fie tratata cat mai rapid
- trebuie evitate laxativele
- trebuie evitate alimentele solide: se recomanda consumul de cantitati mici de lichide limpezi, continuu, pentru a se preveni deshidratarea.
Tratament postoperator
Majoritatea persoanelor parasesc spitalul la 1 pana la 3 zile dupa interventia chirurgicala pentru indepartarea apendicelui. Totusi, in cazul in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in abdomen sau au aparut alte complicatii, este nevoie de o perioada mai lunga pana la insanatosire,
Persoanele la care s-a facut laparoscopie de obicei reincep activitatile obisnuite in 2 saptamani. Cei care au suportat o apendicectomie traditionala se pot reintoarce la viata normala, de obicei, in aproximativ 3 saptamani.
In timp ce persoana respectiva sta acasa, in perioada de recuperare de dupa apendicectomie, este indicata autoverificarea inciziilor pentru a observa eventualele infectii. Se recomanda consultarea doctorului daca apare febra sau daca se observa alte semne de infectie, cum ar fi inrosirea, tumefierea, aparitia de puroi sau durerea la nivelul regiunii inferioare a abdomenului.
De asemenea trebuie consultat doctorul daca persoana respectiva nu se poate alimenta normal dupa 5 zile de la operatie.

SURSA 03


Apendicectomia e denumirea medicala pentru prea bine cunoscuta operatie de apendicita. În ce consta ea: inlaturarea chirurgicala a apendicelui vermiform. Operatia asta este de fapt o procedura de urgenta, cand pacientul sufera de apendicita acuta.
În absenta unor sali chirurgicale, se administreaza antibiotice, intravenos, pentru a amana sau a evita o stare septica. Mai recent se admite ca majoritatea cazurilor de apendicita se rezolva netratate chirurgical, in unele cazuri totul revenind la normal.
Apendicectomia se poate face laparoscopic (o sa explic intr-un viitor articol ce este mai exact) sau ca operatie deschisa. Laparoscopia in general este folosita atunci cand diagnosticul este sub semnul intrebarii, sau daca se prefera ascunderea cicatricilor in parul pubian si in buric. Recuperarea e mai rapida dupa o laparoscopie, dar este o procedura mai scumpa si mai epuizanta, din toate punctele de vedere. Unii pacienti sunt predispusi la anumite afectiuni asociate cu pneumoperitoneum (umflarea abdomenului cu gaz).
O apendicectomie se desfasoara cam asa:
Daca pacientul se afla in stare septica i se administreaza antibiotice de urgenta, iar daca nu, inainte de operatie i se administreaza o singura doza de antibiotice profilactice.
Se face o anestezie generala, cu intubare endotraheala si relaxare completa a muschilor, iar pacientul e asezat cu fata in sus.
Se pregateste abodmenul (eliminarea pilozitatilor si dezinfectarea), si este inspectat sub anestezie.  Daca este inflamat, apendicele va forma o umflatura in abdomen, iar incizia se va face peste ea. Daca nu exista o astfel de umflatura, incizia se face peste punctul lui McBurney, care e situat intre buric si spina iliaca antero-superioara, la o treime din distanta dintre acestea (masurand de la spina iliaca antero-superioara). În acest punct se afla, in cele mai multe cazuri, baza apendicelui (si tot in acest punct va palpeaza medicul la control; durerea in zona la palpare poate fi semnul unei apendicite). Varful poate varia ca pozitie. Se desface fiecare strat al abdomenului. Se identifica apendicele, se leaga baza acestuia si apoi se taie. Se inchide fiecare strat al abodmenului.


Stire vizualizata de 1978 ori.
Autor:
Sursa:
Citeste toata stirea