Sindromul Asperger

Publicitate

Sindromul Asperger face parte dintr-o subgrupa de patologii neurologice cunoscute sub numele de autism. Daca inainte diagnosticul de autism se punea doar copiilor care traiesc in propria lor lume, fara a comunica in vreun fel cu mediul exterior, astazi se stie ca autismul este mai complex, prezinta foarte multe forme, fiecare cu particularitatile sale.
Specialistii disting doua grupe principale : autismul de tip Asperger si autismul de tip Kanner. Doctorul vienez Hans Asperger a descris pentru prima data in lucrarea sa de doctorat publicata in 1944 sindromul care astazi ii poarta numele. In timp ce compatriotul sau Leo Kanner a descris copii cu un tablou clinic specific fara echivoc autismului, Hans Asperger a analizat cazurile unor copii care, desi sufereau de o forma de autism, dispuneau de mai multe capacitati de relationare sociala.
Sindromul Asperger este dificil de recunoscut la o prima analiza. Desi copiii afectati au un aspect normal, comportamentul lor este ciudat. In mod caracteristic apar perturbari ale abilitatii de relationare, ale empatiei, particularitati motorii , interese speciale, intense, pentru un anumit domeniu si un vocabular extins.

SURSA 02

Studiile indica faptul ca un procentaj de 2-4 dintre copii de varsta școlara sufera de acest sindrom. Sindromul Asperger incepe in copilarie și dureaza de regula pana la maturitate. Sindromul Asperger afecteaza mai mulți baieți decat fete.
Cauze
Cauzele sindromului Asperger nu sunt inca cunoscute. Cauza cea mai probabila este genetica.
Simptome
Sindromul Asperger se caracterizeaza prin comportament repetitiv care afecteaza capacitatea de a comunica.
Diagnosticul
Medicii pot stabili diagnosticul sindromului Asperger la copil atunci cand cel puțin 3 din 4 simptome sunt indeplinite:
- capacitatea de a ințelege cum cred alții și de a se transpune in situația altor persoane.
- capacitatea de a dialoga reciproc, de a ințelege "ceea ce nu este spus" și de a "citi printre randuri".
- vorbire și limbaj de dezvoltare intarziate
- comportament repetitiv
Deoarece toți copii se comporta uneori astfel, diagnosticul de sindrom Asperger poate fi stabilit unui copil numai de catre un specialist.

SURSA 03

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social. Stabilirea diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti, medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului, caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului. Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii. Acestea includ:
- interactiuni sociale defectuoase
- comportament, interese si activitati neobisnuite
- limbaj dezvoltat normal
- lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul inconjurator.
Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale copilului afectat).
Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului Asperger.
Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:
- test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate
- evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate de copil
- examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, precum sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.
La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IV-TR), publicatie ce apartine de Asociatia Americana de Psihiatrie.
Tratament - Generalitati
Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor, tratamentul ar trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de resursele familiei. Tratamentul specific se bazeaza pe simptome.

Alte informatii: Sindromul Asperger , patologii neurologice , autism