Sindromul Ehlers-Danlos - o boala genetica rara

Publicitate

Sindromul Ehlers – Danlos este o boala genetica rara, care afecteaza tesutul conjunctiv si se caracterizeaza prin piele si articulatii hiperextensibile, vindecare greoaie a plagilor, fragilitate a vaselor mari de sange. Sunt recunoscute 6 tipuri ale acestui sindrom, fiecare depinzand de simptome si cauze. In unele cazuri poate fi vorba despre un deficit al tipului III sau V de colagen. Colagenul este o proteina care confera elasticitate si duritate pielii. Acest sindrom afecteaza atat femeile cat si barbatii, indiferent de rasa sau etnie.
Tipuri
Exista sase tipuri de manifestare a acestui sindrom, cele mai frecvente fiind tipurile I, II si III.
I. Clasica - cea mai frecventa, cu afectare cutanata si articulara;
II. Hipermobila - predomina afectiunea articulatiilor
III. Vasculara - cea mai grava, cu riscul rupturilor arteriale si a organelor interne (intestin, uter)
IV. Cifoscoliotica - apare scolioza severa la varsta mica si leziuni oculare
V. Artrocalasis - frecventa luxatiilor congenitale de sold
VI. Dermatosparaxis - predomina leziunile pielii
Simptome
Cele mai multe simptome se leaga de piele si articulatii.
Pielea - hiperelasticitatea pielii, care este fragila si se rupe la socuri minime, generand plagi mari, urmate de o cicatrizare indelungata si dificila; aparitia unor leziuni sangerande.
Articulatiile - hipermobilitate articulara; instabilitate insotita adesea de luxatii si dislocari; dureri intense; flexibilitate exagerata; dureri cronice prezente adesea, care se pot insoti de o artroza precoce a articulatiilor.
Alte simptome – fragilitate si rupturi arteriale/intestinale/uterine; hematoame numeroase, spontane, fara tulburari de coagulare; scolioze la nastere; tonus muscular scazut; hernie; leziuni ale corneei.
Diagnostic si tratament
Diagnosticarea sindromului Ehlers – Danlos se bazeaza pe istoria genetica a familiei si pe simptome. Din moment ce foarte multi pacienti nu se incadreaza exact in tipurile clasice, medicii intampina dificultati in aceasta privinta. Exista unele teste care pot fi realizate pentru a determina tipul maladiei; unul din ele este biopsia cutanata.
In general, interventia medicala se limiteaza la tratamentul simptomatic. Suturile plagilor trebuie sa fie fine si orice leziune trebuie ingrijita cu atentie. Pentru a evita cicatricele este necesar ca toate ranile sa fie tratate, pe cat posibil, fara interventie chirurgicala. Expunerea exagerata la soare trebuie evitata. Activitatile care presupun efort intens nu sunt recomandate pentru ca ar putea sa genereze luxatii sau rupturi ale articulatiilor.
Unii medici recomanda imoblizarea in scaun cu rotile; altii recomanda ajtorul unui trapeut pentru intarirea muschilor si protejarea articulatiilor.
Vitamina C contribuie la vindecarea leziunilor si la cresterea rezistentei pielii. La nivel articular, pot fi practicate unele interventii chirurgicale (montarea dispozitivelor de fixare, precum si inlocuirea capsulei pentru luxatiile de umar, chirurgie articulara sau vertebrala), dar acestea se realizeaza doar daca este absolut necesar.

SURSA 02

Sindromul Ehlers-Danlos este o boala genetica rara, legata de o anomalie a tesutului conjunctiv, care afecteaza atat sexul feminin cat si sexul masculin, indiferent de rasa sau etnie. Acest sindrom regrupeaza practic afectiuni genetice rare si diferite, descrise de Ehlers (medic danez) si Danlos (medic francez), la inceputul secolului.
În prezent au fost descrise si repertorizate mai multe tipuri de boala, clinic si genetic diferite. Ce se stie cu siguranta este faptul ca cele mai multe forme sunt datorate unor anomalii ale colagenului sau ale constituentilor inruditi cu acesta si care reprezinta proteine naturale, ce exista normal la om.
Daca aceste proteine lipsesc sau sunt alterate, consecintele clinice sunt variabile si importante.
Frecventa bolii
Incidenta precisa a diferitelor forme de boala incadrate sub numele de sindrom Ehlers-Danlos nu este cunoscuta. Literatura de specialitate indica o frecventa aproximativa de 1/5.000 - 1/10.000 de nasteri.
Aspecte genetice
SED este determinat de mutatii ale genelor care specifica diferite tipuri de colagen. Pentru aceste mutatii sunt descrise trei tipuri de transmitere: autozomal dominanta (cea mai frecventa), autozomal recesiva si foarte rar recesiva legata de X.
În unele cazuri, anamneza familiala este negativa, putand fi vorba de o mutatie izolata, de novo, care va putea fi ulterior transmisibila.
La oricare dintre forme, ancheta genetica familiala este necesara, geneticianul avand posibilitatea sa culeaga informatiile care ii vor permite sa faca o sinteza a datelor si sa acorde un sfat genetic adecvat.
Semne clinice
Semnele clinice comune sunt:
- Hiperelasticitatea pielii, care este foarte fragila, supla, extensibila, sensibila la cele mai mici socuri, care determina rani intinse, care se cicatrizeaza dificil.
- Sindromul Ehlers-Danlos este o boala genetica rara, legata de o anomalie a tesutului conjunctiv, care afecteaza atat sexul feminin cat si sexul masculin, indiferent de rasa sau etnie. Acest sindrom regrupeaza practic afectiuni genetice rare si diferite, descrise de Ehlers (medic danez) si Danlos (medic francez), la inceputul secolului.
În prezent au fost descrise si repertorizate mai multe tipuri de boala, clinic si genetic diferite. Ce se stie cu siguranta este faptul ca cele mai multe forme sunt datorate unor anomalii ale colagenului sau ale constituentilor inruditi cu acesta si care reprezinta proteine naturale, ce exista normal la om.
Daca aceste proteine lipsesc sau sunt alterate, consecintele clinice sunt variabile si importante.
- Hiperelasticitatea pielii, care este foarte fragila, supla, extensibila, sensibila la cele mai mici socuri, care determina rani intinse, care se cicatrizeaza dificil.
- Hiperlaxitate articulara, cu instabilitate, cauzand subluxatii frecvente, partiale sau totale.
- Hematoame numeroase, spontane sau provocate de lovituri minore, fara tulburari de coagulare.
- Dureri cronice, adesea prezente, in special la adult, putand insoti artroza articulara precoce.
- Hernii care pot surveni la orice varsta, adesea recidivante, chiar dupa tratament.
- Unele forme prezinta scolioza.
- In cele mai multe cazuri se descrie o oboseala importanta.
Clasificare. Tipuri clinice
Combinarea acestor semne clinice determina entitati clinice diferite.
Au fost propuse numeroase clasificari, ne vom referi la cea mai frecvent utilizata. Tipurile clasice (SED Isi II), hipermobile (SED III) si vasculare (SED IV) reprezinta peste 80% dintre formele bolii.
- Tipurile clasice Isi II(cutanate si articulare)
Se caracterizeaza prin: piele fina, fragila, hiperextensibila, cu cicatrici intinse, frecvente hernii, subluxatii, pseudotumori. Transmiterea este autozomal dominanta. La unele cazuri s-au evidentiat anomalii de colagen (COL5A1, COL5A2).
- SED tip III(hipermobil)
Hipermobilitatea articulara domina tabloul clinic. Luxatii recidivante, dureri articulare si musculare. Transmiterea este autozomal dominanta.
- SED tip IV (vascular)
Pielea este fina, translucida, cu un desen vascular subcutanat evidentiat. Complicatiile pot fi foarte grave, cu risc de ruptura a arterelor si organelor (intestin, uter), cu pneumotorax recidivant. Transmiterea este autozomal dominanta, cu expresivitate variabila intra si interfamiliala. Mutatia : COL3A1.
- SED tip V (cifo-scoliotic)
Forma rara, cu laxitate excesiva, hipotonie neonatala, scolioza severa din copilarie, osteoporoza si afectare oculara. Transmiterea este autozomal recesiva, este determinata de un deficit enzimatic (lizil-hidroxilaza), care modifica structura colagenului.
- Tipul artrocalasis
Forma rara, caracterizata prin multiple luxatii, luxatie coxo-femurala de la nastere. Transmiterea este autozomal dominanta.
- Tipul dermatopraxis
Forma foarte rara, atingere predominant cutanata, transmitere autozomal recesiva.
- Alte forme, mult mai rare, apartinand tipurilor SED V, VIII, IX, X, XI, dupa clasificarile anterioare, sunt considerate forme clinice cu expresie variabila ale entitatilor descrise anterior.
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Diagnosticul este clinic. Pentru unele tipuri diagnosticul clinic este completat de biopsia cutanata si cultura de fibroblaste (celule conjonctive).
Pentru SED tip IV diagnosticul molecular este teoretic posibil, si consta in evidentierea mutatiilor in colagenul tip 3. Acelasi lucru este posibil si in alte tipuri, cu mutatia cunoscuta. Pentru SED, aceasta investigatie nu a intrat inca in rutina.
Posibilitati de tratament, ingrijire si urmarire
Nu exista tratament etiologic (al cauzelor) acestei boli. Singurele tratamente posibile sunt cele simptomatice si ele depind de tipul bolii si de severitatea manifestarilor.
Suturile plagilor trebuie sa fie fine (cu fir care nu se resoarbe, lasat un timp indelungat).
La nivel articular pot fi practicate unele interventii chirurgicale cu rol in reducerea mobilitatii articulare si a luxatiilor dar ele vor fi realizate numai cand sunt imperios necesare. Suturile pot fi dificil de realizat si cicatrizarea este dificila si indelungata.
Inainte de orice interventie, echipele de chirurgi si reanimatori trebuie sa cunoasca riscurile legate SED si acest lucru este cel mai usor de realizat prin consultul interdisciplinar si colaborarea dintre genetician si restul specialistilor care vin in contact cu bolnavul.
Reeducarea prin kineziterapie poate fi utila si eficienta daca este adaptata, evitand gesturi care ar agrava luxatiile si intarind musculatura care stabilizeaza articulatiile. Reeducarea in piscina, inotul pot fi utile, fara sarituri sau alte manevre dure sau care pot da loc la cazaturi, loviri. Foarte judicios vor fi alese alte posibile activitati sportive.
Sfat genetic
Datorita heterogenitatii genetice a bolii si a mutatiilor de novo, adesea sfatul genetic este dificil de acordat. În cazurile clasice, cu transmitere conform unui model evident, riscul de recurenta este stabilit in functie de tipul transmiterii monogenice. Cel mai frecvent acest risc va fi de ½in cazul transmiterii autozomal dominante si ¼ in formele autozomal recesive.
Diagnostic prenatal
Diagnosticul molecular este posibila teoretic, daca mutatia a fost evidentiata la parintele afectat. În practica acest test este inca aproape exceptional.
Evolutie si prognostic
Evolutia si prognosticul difera in functie de tipul si gravitatea bolii. Exista forme usoare, medii sau severe, care, in cursul evolutiei, pot prezenta complicatii grave. În SED tip IV: pot apare perforatii de colon, rupturi arteriale spontane, prolaps de valva mitrala. Sarcina sau nasterea (adesea prematura) se pot complica cu ruptura uterina. În SED tip VI: risc de leziuni de cornee, subluxatii de cristalin sau decolare de retina.
Viata cotidiana
O anumita igiena a vietii ramane cea mai buna preventie. Ea se refera la foarte multe aspecte: purtarea de haine protectoare, alegerea adecvata a activitatilor profesionale si sportive. Aceasta igiena este dependenta de situatia fiecarui individ. Aceste informatii legate de modul adecvat de viata privesc si alti membri ai familiei. Loviturile, ranile sunt frecvente mai ales in copilarie si cicatrizarea poate fi dificila. Frecvent punctele de sutura au tendinta de a se desface iar parintii acestor bolnavi trebuie sa stie ca un sistem de pansamente adezive intercalate intre punctele de sutura poate fi de ajutor.
Aspectele psihologice ale bolii pot fi importante, in functie de varsta, gravitatea bolii si raportarea la antecedentele familiale.
Este importanta monitorizarea globala a starii de sanatate si a evolutiei. Se recomanda ca ea sa fie facuta de medicul de familie, apropiat bolnavului, care centralizeaza toate rezultatele examenelor specializate de bilant, tine legatura cu geneticianul si asigura urmarirea permanenta a bolnavului.
- Hematoame numeroase, spontane sau provocate de lovituri minore, fara tulburari de coagulare.
- Dureri cronice, adesea prezente, in special la adult, putand insoti artroza articulara precoce.
- Hernii care pot surveni la orice varsta, adesea recidivante, chiar dupa tratament.
- Unele forme prezinta scolioza.
- In cele mai multe cazuri se descrie o oboseala importanta.

SURSA 03

Sindromul Ehlers-Danlos este un grup de afectiuni mostenite caracterizate prin hiperlaxitate articulara, tegumente hiperelastice care formeaza usor vanatai, si vase sanguine usor afectate.
Exista sase tipuri majore de sindrom Ehlers-Danlos. O varietate de tulburari ale genelor determina modificari ale colagenului, materialul care asigura structura si rezistenta tegumentului si tesutului osos, vaselor sanguine si a organelor interne. Uneori sindromul asociaza rupturi ale organelor interne.
Istoricul familial este un factor de risc in anumite cazuri.
Semne si simptome
- luxatii articulare
- durere articulara
- cresterea mobilitatii articulare, instabilitate articulara
- artrita la varsta tanara
- piciorul plat
- tegumente usor afectate, vanatai care apar frecvent si piele hiperlaxa
- tegumente fine si foarte catifelate
- descuamare si lezare usoara si vindecare tegumentara de lunga durata
- ruptura prematura a membranelor (gravide)
- tulburari de vedere.
Investigatii
Examenul medicului specialist poate evidentia:
- laxitate articulara in exces si hipermobilitate articulara
- tegumente hiperlaxe, subtiri, catifelate
- prolaps de valva mitrala
- periodontita
- semne de agregare trombocitara inadecvata (trombocitele nu se agrega adecvat)
- rupturi viscerale: ale intestinelor, uterului sau globului ocular (intalnite numai in sindromul Ehlers-Danlos vascular, care este foarte rar intalnit)
- deformari ale corneei.
Teste de laborator:
- tipare a colagenului (efectuata pe o proba de biopsie cutanata)
- testare a mutatiilor genetice ale colagenului
- activitatea lizil-hidroxilazei sau a oxidazei
- ecocardiografie (ultrasonografie cardiaca).
Tratament
Nu exista un tratament specific pentru sindromul Ehlers-Danlos, deci simptomatologia si tulburarile individuale trebuie evaluate si tratate adecvat. Frecvent este necesara evaluarea unui specialist in recuperare.
Prognostic
Pacientii cu sindrom Ehlers-Danlos au o viata normala. Inteligenta nu este afectata.
Pacientii cu forma rara, vasculara de sindrom Ehlers-Danlos prezinta un risc crescut de ruptura a organelor mari sau a vaselor sanguine. Acesti pacienti au un risc crescut de moarte subita.
Complicatii
- intarzierea vindecarii a plagilor chirurgicale (sau eliminarea spontana a firelor de sutura)
- durere articulara cronica
- artrita aparuta la varsta tanara
- ruptura de vase mari, incluzand un ruptura unui anevrism de aorta (numai in forma vasculara a sindromului)
- ruptura organelor cavitare ca uterul sau intestinul subtire (numai in forma vasculara a sindromului)
- ruptura globului ocular
- ruptura prematura a membranelor in timpul sarcinii.
Consultul de specialitate
Se recomanda consultul medicului specialist in caz de antecedente familiale de sindrom Ehlers-Danlos, daca pacientul este ingrijorat in legatura cu riscurile pe care le prezinta sau daca doreste sa conceapa un copil.
Se recomanda consultul medicului specialist daca tu sau copilul dumneavoastra prezentati simptome de sindrom Ehlers-Danlos.
Prevenire
Sfatul genetic este recomandat in cazul celor care vor sa aiba copii si au istoric familial pozitiv de sindrom Ehlers-Danlos. Parintii afectati ar trebui sa cunoasca tipul de sindrom Ehlers-Danlos pe care il au si modalitatea sa de transmitere. Acestea pot fi determinate prin efectuarea unor teste si evaluari sugerate de medicul specialist sau de consilierul pe probleme genetice.
Pentru cei care prezinta riscuri semnificative ale starii de sanatate, identificarea riscurilor pot ajuta in pevenirea complicatiilor severe, printr-un screening vigilent si modificari ale stilului de viata.

Alte informatii: boala genetica , Sindromul Ehlers-Danlos , Colagenul